Feeds:
Articole
Comentarii

8

Apelul mortilor

 

 

Iubiti camarazi, vedeti destul de bine in ce a hal a ajuns biata tara: condusa de loja spurcata si satanista a masoneriei, aservita total intereselor Statelor Unite si Israelului, controlata de grupari mafiote! Cuvantul de ordine este unul singur: rezistenta legionara! Din punctul nostru de vedere lucrurile sunt foarte simple: rezistam pana la capat si scoatem Neamul Romanesc din mocirla, murim cu dreptatea in mana sau intram la inchisoare pentru multi ani de zile! Aveti cuvantul nostru de onoare ca vom tipa de fericire daca o sa fim primii detinuti politici dupa anul 1964: inseamna ca sistemul s-a temut de noi! Este o biruinta sa stai la temnita pentru Miscarea Legionara, sa te ridici cu sufletul alaturi de Sfintii Inchisorilor!

Sa ne rugam pentru toti martirii Miscarii Legionare si sa-i pomenim la rugaciunea de seara! Doamne Ajuta si Mantuire! Traiasca Legiunea si Capitanul!

capitanul-corneliu-zelea-codreanu-salut

 

 

Cu noi este Dumnezeu: iatã prima mare, verificare istoricã pe care o aduce tãrii si lumei Biruinta Miscãrii Legionare, iatã sensul dintâiu al Invierei noastre. Nu negãm cã toate revolutiile noui europene reprezintã întronarea principiilor de bine, adevãr si dreptate în locul unei lumi prãbusitã sub apãsarea pacatelor de tot felul. Aproape toate însã prezintã mai mult un profil uman, de înaltã spiritualitate si de adâncã etiea, dar esentialmente uman. Toate pleacã dela om: dela omul vãzut prin Stat, prin neam sau prin clasã.

Altfel stau lucrurile cu noi: Miscarea Legionarã a plecat nu dela om, ci dela Dumnezeu, sau, mai bine zis, dela omul vãzut prin Dunmezeu. Omul nu fiintenzã în stilul legionar decât în mãsura în care rugându-se Lui, acceptã calea mortii care duce la Inviere. Omul legionar prin aceasta se deosebeste de celãlalt om, întrucât trãeste dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu. Pentru el, suferinta, mormântul si crucea nu sunt decât cãile învierei. Cãci nu viata este scopul neamului ci Invierea, spune Cãpitannl. «Si cine renuntã la mormânt, renuntã la înviere». Deci, cine nu renuutã la om nu poate fi om legionar, cãci omul legionar este omul vrerei lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu vrea decât pe acela cãruia îi este dragã moartea si iubeste mormântul.

Cine nu a înteles aceste lucruri si nu le are vii în inima sa, înseamnã cã nu a pãtruns nimic din adevãrurile noului om românesc si nu e demn de cuminecarea sa cu biruinta verde.

6 Septembrie 1940 nu este numai data de începenie a Biruintei Legionare. Ea înseamnã revelarea lui Dumnezeu sufletelor noastre, însemnarea noastrã ca neam destinat marilor înfãptuiri ale pãmântului pentru dovedirea vredniciei noastre fatã de El.

Am fost pedepsiti de oameni, dar am fost mângâiati de Dumnezeu. Cãci miraculoasa coincidentã a Biruiutei Legiunei Arhanghelului Mihail aceasta însemneazã: încununarea noastrã ca neam al lui Dumnezeu printre neamurile pâmântului.

Maritirii Mota si Marin, Nicadorii, Decemvirii si toti mucenicii Legiunei au acceptat mormântul ca o conditie necesarã si fatalã pentru învierea noastrã.

Revelarea divinã, înseamnã în acelas timp si linia destinului nostru: destin legionar, acceptând crucea si înviind. Cine nu întelege astfel Biruinta Legionarã pãcãtueste nu fatã de oameni sau de cetate ci fatã de Dumnezeu. Cãci legionarismul acesta este: ortodoxia lumei noi.

george-maior

Cine sunt stapanii SRI-ului?!

 

SRI-ul, partenerii oficiali ai criminalilor Mossad din Israel – 5:28! Va spunem cu mana pe inima: scuipam pe el de SRI daca arata in halul acesta! Cate milioane de euro si-au luat spaga de la bancherii khazari pentru asemenea legi?!

Victor Roncea si ofiterii SRI-ului, mancau la masa alaturi de finul lui Nutu Camataru.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/07/17/cat-de-corect-este-ca-ioana-petrescu-sa-fie-batjocorita-la-modul-acesta-legaturi-mafiote-victor-roncea-sri-mafia-masonica-finul-lui-nutu-camataru/

 

Cine il manevreza din umbra pe slugoiul vopsit la par din fruntea SRI-ului, nasul evreului mason Victor Ponta?! Cine sunt stapanii lui Florian Coldea?! Priviti cum tipa khazarii din Israel: “Sa le inchideti internetul, sa intrati peste ei in casa, SRI-ul este anexa Mossadului si trebuie sa asculte ordinul de la Ierusalim!”. Astea nu sunt serviciile secrete ale Romaniei, sunt  sclavi de cea mai joasa speta care si-au tradat tara si Neamul Romanesc! Cine sa aiba incredere in mizeriile astea cand ies in fata si vorbesc de terorism?! V-am spus de la bun inceput: mafiotii ordinari de Maior si Coldea, alaturi de slugile lor din SRI, au primit ordin din afara tarii sa puna la pamant orice forma de rezistenta romaneasca!

Cat de repede a iesit in fata masonul vopsit la par de George Maior, carpa de sters pe picioare a CIA si Mossad: “Am inteles iubite stapane de la Ierusalim, inchidem internetul ca sclavii aia din colonie sa nu afle adevarul in privinta Luminatiei Tale!”

 

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/07/22/masonul-vopsit-la-par-din-fruntea-sri-ului-agent-al-statelor-unite-a-iesit-din-adormire-interviu-pentru-evenimentul-zilei/

 

 Visinescu-Dumbarava de la SRI, sclavul lui Maior: “Am primit ordin de la Mossad sa intram peste ei in casa”.

 

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/07/04/metode-specifice-de-pregatire-cu-tovarasul-stalinist-visinescu-dumbrava-de-la-securitatea-stalinista-1947/

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/07/01/maria-diana-popescu-sri-ul-si-big-brother-legea-stalinistului-visinescu-dumbrava/

 

Mizeria masonica de George Maior: “Hezbollah sunt teroristi”. Khazarii din Israel: “Slugoiul Maior isi face bine datoria: sa le inchida internetul si sa fie controlati la sange!”.

 

23 23 23

12

 

Capitanul

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/03/13/felicitari-u-cluj-napoca-la-meciul-cu-bozgorii-au-afisat-pe-gard-portretul-capitanului-codreanu-sambata-ora-1200-cluj-avram-iancu-suntem-toti/

 

Mare atentie sa nu vina sclavul ala mason din fruntea SRI-ului, vopsit in doua culori la par, si sa urle pe acolo: “In Cluj, acolo unde sunt eu nascut, nu se respecta poruncile multi iubitilor stapani de la Washington si Ierusalim, sarut mana lor cu supunere?! Indrazneste cineva deranjeze CIA si Mossad, stapanii Serviciului Romano American Masonic de Informatii Anexa Mossad?! Sa bagam imediat 20 de ofiteri la boschet si sa-i monitorizeze pe teroristii astia care indraznesc sa nu asculte ordinele trimise de stapanii coloniei noastre!”.

 

Lazio - Palestina

 

Serviciul Omoruri

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/11/28/romani-care-merita-promovati-criminologul-dan-antonescu-fostul-sef-al-serviciului-omoruri-din-cadrul-politiei-capitalei/

 

Un bărbat de 64 de ani, suspectat că a violat opt copii, cu vârste între 5 şi 10 ani, a fost reţinut joi în Bucureşti, informează postul public de televiziune. Locuinţa acestuia a fost percheziţionată de poliţiştii şi procurorii din Capitală. Suspectul este fost profesor şi fost cadru al Direcţiei de Informaţii Militare a MApN înainte Revoluţie.

“Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împreună cu Serviciul Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei au efectuat, joi dimineaţă, o percheziţie domiciliară la locuinţa unei persoane suspectate de comiterea mai multor infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale a mai multor minori”, informează un comunicat al Parchetului Tribunalului Bucureşti.

Cercetările s-au efectuat cu sprijinul tehnic de specialitate al Serviciului Român de Informaţii.

Conform anchetatorilor, bărbatul îşi căuta victimele în apropiera şcolilor sau în zona blocurilor. Acesta ademenea copiii neînsoţiţi pe care îi ducea în locuri retrae sau în scări de bloc, unde îi viola.

Anchetatorii au probat, până în prezent, opt fapte de pedofilie, în perioada 2013-2014, însă bărbatul este suspectat că ar fi comis şi alte violuri, în anul 2012, informează Mediafax.

Bărbatul a mai fost condamnat pentru pedofilie, înainte de 1989, perioadă în care era ofiţer MApN şi activa la Direcţia de Informaţii Militare, serviciul de spionaj al armatei. După ce a ieşit de la închisoare, bărbatul ar fi fost angajat în mai multe locuri, la un moment dat acesta fiind profesor.

Un alt bărbat din sectorul 5 al Capitalei este suspectat că ar fi violat o fetiţă, potrivit Realitatea. Sursa: FrontPress.ro

 

1 2 3 4 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 17 18 19 20

Parintele-Galeriu

 

 

Viaţa se naşte din iubire. Omul apare pe culmile ierarhiei făpturilor ca un rod al iubirii, al unirii între ceresc şi pământesc. Nunta pare a fi prima lui sărbătoare, când, contemplând femeia, zidită din sine, îşi cântă bucuria celei dintâi «creaţii» : «Iată, acum os din oasele mele şi trup din trupul meu» îşi primeşte de la Dumnezeu, ca dar de nuntă, paradisul. Viaţa va renaşte mereu în taina nunţii şi nunta va deveni mereu o ani­versare a creaţiei. Bărbatul doreşte prin femeie o continuare a sa, a operei sale, pentru a înfrânge fizic moar­tea; femeia doreşte să poarte, să nască fructul trupului său, cu iubire, cu devotament, si mai ales atunci femeia se zideşte pe sine continuu, când nu e numai un receptacol, o întrupare pasivă a bărbatului, ci e în stare să răspundă chemării lui printr-o atitudine liberă, fiindu-şi unul altuia cale spre plenitudine. Oricum, bărbat si femeie, înseamnă un fapt profund al existenţei, mult mai profund decât în aparenţă. Omul e dualitate, fiinţă sexuală, cu caractere precis definite. Luat aparte, nici unul pe pământ nu se simte complet, parcă îi lipseşte ceva şi-l caută pe celălalt, pentru împlinire si creaţie.

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

MariaEgipteanca

 

Întrucât sunt voci care citează drept model al pocăinţei şi al împărtăşirii credincioşilor pe Maria Egipteanca,  credem că se impune o scurtă lămurire teologică.

Dacă tâlharul de pe cruce cel pocăit reprezintă un model de recuperare sufletească totală, care arătă nemăsurata milă a lui Dumnezeu, ce poate recupera într-o clipă orice om care se întoarce, atunci viaţa Sfintei Marii Egipteanca este modelul care pune în valoare implicarea omului în actul pocăinţei susţinut de harul lui Dumnezeu. În acest sens, Biserica i-a închinat Duminica a cincea din Postul Mare, pentru a sublinia prin ea piscul pocăinţei şi unde este chemat omul să urce prin actele nevoinţei sale. Astfel, Maria Egipteanca, prin aspră pocăinţă timp de 47 de ani, tranformă desfrânarea în nepătimire, iar toate patimile sale devin prin efort ascetic virtuţi care o leagă de cer.

De fapt, în Biserică rolul pocăinţei este acela de a identifica sursa patimilor pentru a li se schimba orientarea. Altfel spus, la origine patimile sunt puteri sufleteşti greşit întrebuinţate, iar pocăinţa le schimbă direcţia egoistă şi pătimaşă către sursa împlinirii lor, care este harul lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, Maria Egipteanca nu este modelul clasic de pocăinţă al Bisericii, ci excepţia ei. Dacă modelul de pocăinţă realizat de Maria Egipteanca ar fi aplicat întregii vieţi a Bisericii, atunci majoritatea credincioşilor n-am avea nici o şansă la mântuire, iar cazul tâlharului de pe cruce ar fi o invenţie biblică.

Pocăinţa are multe valenţe în Biserică, ea nefiind o regulă sau o normă aplicată omului, ci o viaţă reală trăită divers şi nuanţat, după cum Dumnezeu binevoieşte şi omul se învoieşte. Pornind de la această înţelegere, Maria Egipteanca este modelul care arată că nimeni pe calea pocăinţei nu se poate mândri, nu poate spune că a realizat îndeajuns. Ea este modelul care pune în valoare nelimitele pocăinţei omului susţinut de harul dumnezeiesc. De altfel, însăşi descoperirea nevoinţei Maicii Maria Egipteanca este un răspuns îngăduit de Dumnezeu pentru părintele Zosima, care cugeta întru sine că nu mai este faptă bună pe pământ pe care el să nu o fi săvârşit. Dar, după ce cunoaşte viaţa Sfintei se convinge că în raport cu ea calea mântuirii sale nu este nici măcar la început.

De asemenea, nici pentru Taina Sfintei Împărtăşanii, exemplu Mariei Egipteanca nu reprezină modelul Bisericii, ci tot excepţia ei. Mai degrabă, cuvioasa arată că orice nevoinţă duhovnicească începe de la Euharistie şi se împlineşte în Euharistie şi că în afara acesteia pocăinţa nu este decât o practică sau terapie fizică. Cel mult, modelul Euharistic al Maicii Maria Egipteanca poate pune în evidenţă modalitatea prin care pocăinţa îl poate urca pe om în darurile primite prin Împărtăşire, pentru ca la capătul unei vieţi aspre de nevoinţă tot Euharistia să fie scopul şi temelia pentru trecerea la un alt nivel, mai adevărat, al desăvârşirii.

Că exemplu cuvioasei este o excepţie, o arată însăşi modelul euharistic din mănăstirea părintelui Zosima, care era altul decât cel al Sfintei, aceştia împărtăşindu-se în mănăstire în fiecare duminică. Aceasta o întăreşte şi rânduiala cultică a Bisericii, care deşi o foloseşte pe Maria Egipteanca ca model desăvârşit de pocăinţă (dându-o ca exemplu în Canonul cel Mare şi în Duminica a cincea a Poatului Mare), nu o aminteşte deloc ca model euharistic în rugăciunile de dinaintea împărtăşirii. Dimpotrivă, mulţi părinţi ai Bisericii afirmă fără dubii că modelul Mariei Egipteanca şi alţi pustnici nu guvernează Biserica şi nici Biserica n-a făcut rânduielile pentru pustnici, după cum spune şi Apostolul: „Legea nu e pusă pentru cel drept” (I Tim 1, 9). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Toţi câţi au avut zel pentru filosofia din Noul Testament au ajuns în jurul lui Dumnezeu nu de frică şi pedepse, nici de ameninţare, ci dintr-o iubire dumnezeiască şi dintr-o afecţiune înflăcărată, căci n-aveau nevoie de ordine, porunci şi legi ca să aleagă virtutea şi să fugă de rău, ci, ca nişte copii de neam bun şi liberi, care-şi cunosc demnitatea s-au pus în mişcare de la sine spre virtute fără vreo teamă de pedeapsă” (PG. 51, 286).

De altfel, însăşi recomandarea Bisericii arată că dacă sihaştrii ar avea mijlocul şi nu s-ar cumineca sunt condamnaţi ca nişte călcători ai sfintelor canoane şi dipreţuitori ai dumnezeieştilor Taine. Dacă n-au însă mijlocul sunt nevinovaţi precum zice sfântul Nicolae Cabasila: „Deci dacă sufletele sunt gata şi pregătite pentru Taină, iar Domnul vrea să se sfinţească şi doreşte să se comunice fiecăruia pururea, ce anume împiedică atunci împărtăşirea? Negreşit nimic.” Şi acelaşi sfânt adaugă: „Cei ce rătăcesc în pustii şi în munţi şi în crăpăturile pământului nu se împărtăşesc frecvent din motivul că acestora le e cu neputinţă să vadă jertfelnic şi preot. Iar pe aceştia i-a sfinţit cu sfinţirea aceasta (a Euharistiei) în chip nevăzut Hristos Însuşi. Dacă însă, cineva deşi poate nu se apropie de Masă (Euharistică) acestuia îi este cu desăvârşire imposibil să dobândească sfinţirea care vine de la dumnezeiasca Euharistie, nu pentru că nu ar veni pur şi simplu, ci pentru că deşi putea n-a venit. Si de aceea, e vădit că are sufletul gol de cele bune datorate, căci cum are un imbold şi o râvnă de a veni la această Masă cel care poate alerga uşor la ea, dar nu vrea? Şi cum are credinţă în Dumnezeu cel ce nu se teme de ameninţarea care vine din cuvintele Domnului pentru cei ce trec cu vederea această Cină? Şi iarăşi: cum ar putea crede că iubeşte cele pe care nu le primeşte, deşi poate să le primească?” (PG. 150, 457-460).

Concluzia la întrebările lui Nicolae Cabasila (precum şi la articolul nostru) o trage Sfântul Nicodim Aghioritul, care în lucrarea sa: Carte foarte folositoare pentru suflet despre împărtăşirea continuă cu preacuratele lui Hristos Taine (partea a III-a, obiecţia 4) arată că Sfânta Maria Egipteanca şi mulţi alţi pustnici şi asceţi care s-au cuminecat o singură dată în viaţa lor nu sunt normalitatea Bisericii, ci excepţia ei. În acest sens, Sfântul Nicodim subliniază că normalitatea împărtăşirii în Biserică o dă împărtăşirea preoţilor în altar, pe care trebuie să o urmeze toţi credincioşii.

Pe scurt, Sfântul Nicodim arată că împărtăşirea frecventă nu e un privilegiu al preoţilor, acesta se referă doar la săvârşirea Liturghiei, al cărei scop e sfinţirea darurilor şi împărtăşirea lor credincioşilor, iar preoţii care refuză să-i împărtăşească pe cei ce vin cu evlavie sunt mincinoşi: întâi îi cheamă, apoi îi alungă. Exigenţa sfinţeniei şi a desăvârşirii personale pentru împărtăşirea frecventă e un maximalism excesiv lipsit de simţul nuanţei şi al diversităţii stărilor şi treptelor pe care se află oamenii, şi care ignoră faptul că Euharistia este o hrană de drum a sufletelor pe calea desăvârşirii.

De altfel, Sfântul Nicodim spune că împărtăşirea frecventă (zilnică sau săptămânală, de 4 ori pe săptămână la Sfântul Vasile cel Mare şi măcar Duminica după Sfântul Grigorie Palama) este atestată în vechiul monahism (Avva Apollo) şi presupusă de canoanele lui Timotei al Alexandriei. Chiar dacă împărtăşirea frecventă nu e dogmă de credinţă, ea este o poruncă şi voinţă a lui Hristos, Care nu a exclus de la împărtăşire nici pe Iuda. Invocarea ascultării necondiţionate de ierarhie şi a necriticării regulelor stabilite de aceasta este un abuz pentru că ierarhia nu este deasupra Evangheliei şi a canoanelor, ci sub ele, iar ascultarea de preoţi şi duvovnici nu trebuie să fie oarbă, ci, în cazul în care aceştia împiedică un lucru poruncit de Dumnezeu şi spun ceva absurd, trebuie rugați să înceteze fiindcă pacea nu poate fi invocată împotriva adevărului.

Împărtăşirea de două-trei ori pe an este un lucru bun, dar nu suficient: cine e vrednic de două-trei ori pe an trebuie să se facă vrednic să răspundă chemării Domnului şi să se împărtăsească mai frecvent, evident cu pregătire, învingând ispita nepăsării şi a indolenţei prin care diavolul încearcă să ne ţină la distanţă de Masa Domnului ca să murim de foame duvovnicească. Îndemnul Sfântului Nicodim este acela de a ne trezi din indolenţă şi nesimţire şi să ieşim din nominalismul liturgic prin care nu facem altceva decât să ne lipsim de harul ceresc! (Cf. Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine, pp. 47-49)

În consecinţă, viaţa Sfintei Maria Egipteanca este excepţia de aur a Bisericii care zugrăveşte în chip cu totul unic profunda legătură şi împletire dintre Taina Pocăinţei şi Taina Euharistiei spre care trebuie să tindă continuu orice credincios. Adică, pocăinţa este metoda prin care valorizăm Sfînta Împărtăşanie, iar Sfânta Împărtăşanie este hrana care susţine şi adânceşte fără limite pocăinţa.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 346 other followers