Feeds:
Articole
Comentarii

Radu

(1)

 

Sa vedeti cum arata testul pentru CIA: ai la dispozitie zece secunde pentru a spune ce ai vazut si am sa va explic in detaliu tot ce trebuie…

Descifrati mesajul, aveti grija sa nu dureze un an de zile, dupa care trimiteti un mail pe adresa de mai jos. Explicati in detaliu cum ati reusit sa descifrati mesajul, cat timp a durat toata operatiunea, la ce metode ati apelat, si nu uitati sa precizati ca ati aflat acest lucru de pe blogul „DeVeghePatriei” (glumeam, glumeam). Va dau o cheie pentru descifrarea mesajului: trebuie sa va ghidati dupa consoane! Eu l-am descifrat in trei ore…

E-mail: washington.field@ic.fbi.gov

 

Am primit zeci de mesaje prin care mi se cerea sa spun cum ii recunosti pe cei de la filaj: bai, nu pot sa public asemenea articole pe blog pentru ca nu vreau sa devin sursa de inspiratie pentru infractori sau criminali! Da, lupt impotriva sistemului corupt, dar asta nu inseamna ca sunt un scelerat care doreste sa devina profesor pentru raufacatori! Eu ma amuz teribil pe seama prostiei fara de margini care zace in ei, au ramas la stadiul de militieni, si nu odata imi venea sa rad pe strada cand ii vedeam cum se chinuie sa fie „spioni” cu mine: unul se apucase sa rupa frunze din pom ca sa imi distraga atentia! Sub o alta forma am explicat aceste lucruri pe blog…

https://deveghepatriei.wordpress.com/2013/10/03/am-prins-spionul-sri-ului-fix-19-secunde-a-durat/

 

2 (1) 2 (2)

DIPI

 

 

Poteras si mafia din cadrul DIPI – Ministerul de Interne! 

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/05/25/afacerile-mossadului-in-romania-poteras-si-tiganul-interlop-cocos/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/03/12/jidanii-din-israel-te-rupem-cu-bataia-capitanul-nu-a-fost-ucis-tot-de-jidanii-masoni/

 

Interlopul Oltean

 

Luni de zile am fost filat pe strada pas cu pas de tiganii interlopi din cadrul DIPI, coordonati de mizeria umana Gelu Marin Oltean, domiciliat in cartierul clujean Floresti, dupa care, in decembrie 2014, am fost batut in spatele blocului! Au dat in mine la modul cel mai josnic cu putinta: seara, cand se intunecase afara, si pe la spate! Un avertisment in sensul cel mai mafiot cu putinta: „Vezi ce publici pe blogul ala legat de mafia din Ministerul de Interne!”. Nimeni nu are curaj sa deschida gura in fata acestor mizerii de oameni si isi fac de cap cum vor, totul sub inaltul patronaj al mafiotului mason pe nume Gabriel Oprea!

Zilnic se roaga de mine sa le scot pozele de pe blog, in cinci luni de zile am fotografiat peste 75 de ofiteri sub acoperire din Ministerul de Interne, in timp ce ma filau pe strada! Pe ei ii platiti dumneavoastra din propriul buzunar sa va apere de clanurile interlope tiganesti: sunt mana in mana si afacerile cu droguri, prostitutie, santaj si coruptie, se desfasoara sub atenta supraveghere a serviciului secret din Ministerul de Interne!

 

Interlopii din Clanul Luptatorii – fratii Preda din Militari , Calu din Militari, apropiat al proxenetului Nicu Maharu, tinuti in brate ani de zile de tiganii interlopi din cadrul DIPI!  Batai la comanda, intimidari mafiote, recuperari, trafic de droguri, camatarie, prostitutie…mafie in toata regula! Eugen Preda: a dat foc masinii unei ofiter din cadrul Serviciului Roman de Informatii, i-a amenintat familia cu moartea, in urma ordinului venit pe filiera tiganeasco-interlopa DIPI!

 

DIPI - Interlopi

 

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/05/26/interlopul-agramat-gelu-marin-oltean-fugit-in-italia-si-protejatul-traficantului-de-arme-ion-tiriac-liderul-unei-grupari-mafiote-din-ministerul-de-interne-ei-apara-legea-in-romania/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/04/20/o-serie-de-documente-au-fost-trimise-catre-a-i-s-i-serviciul-de-informatii-intern-al-italiei-gelu-marin-oltean-dipi-banuit-de-legaturi-cu-ndrangheta-si-camorra-prezent-pe-teritoriul-italiei/

 

white

 

Sunt inculti, semianalfabeti, interlopi, corupti pana la ultima celula din corp, si totusi sunt tinuti in sistem ca sa protejeze lumea interlopa si mafia politica!

Luni de zile am fost terorizat cu telefoane de tiganul burtos Mihai Necula din cadrul Jandarmeriei Romane, domiciliat in cartierul Rahova, pentru a oferi informatii Ministerului de Interne! Am resuit o performanta unica: tatal si fiul, amandoi politisti, fotografiati in timp ce ma filau pe strada! In fiecare an sute de romani sunt torturati psihic la modul acesta de burtosii interlopi si agramati din Ministerul de Interne al Romaniei: „Informatii sau iti inscenam ceva si te bagam la inchisoare!”.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/04/23/mizeriile-interlopilor-din-militia-romana-priviti-ce-mail-uri-imi-trimit-sa-aveti-idee-ce-vor-sa-mi-insceneze-nemernicii-mare-minune-daca-nu-ma-vor-bate-pe-strada-si-imi-vor-baga-droguri-in-buzunar/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/05/16/nu-aveti-idee-de-cand-vroiam-sa-i-fac-poza-militianului-asta-ciobane-mai-ai-hanorac-cu-lonsdale-priviti-cat-de-mare-este-si-ce-fata-de-tortionar-are/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/05/21/aseara-am-fost-abordat-pe-strada-de-militianul-pe-care-il-vedeti-in-prima-imagine-de-doua-luni-de-zile-ma-hartuieste-mizeria-asta-de-om/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/05/21/priviti-in-ce-hal-sunt-hartuit-de-interlopul-din-ministerul-de-interne-care-a-incercat-sa-ma-atraga-intr-o-capcana-ma-ameninta-intr-una-sa-i-scot-poza-de-pe-blog-si-sa-tac-din-gura-vor-sa-ma-reduca/

 

ilie-potecaru2

 

http://www.gandul.info/stiri/fotografia-smecherului-la-tinerete-cum-cotizeaza-sute-de-mii-de-soferi-la-masina-lui-de-lux-exclusiv-10670865

În 2007, Adrian Ivan a fost tamponul între doi acţionari importanţi, în firma Amgaz: omul de afaceri american Peter Braun şi fiul lui Virgil Ardelean, fostul şef al „Doi şi-un sfert” (serviciul secret al Ministerului de Interne), Alin Ardelean, pe mâinile căruia a ajuns firma.

Ilie Potecaru a candidat în 2012 pentru un scaun de deputat în Parlamentul României, din partea PPDD. Nu l-a obţinut, însă a rămas director al firmei Ilcor. Potecaru deţine de asemenea marca restaurantului Bârlogul Lupilor”, din sectorul 6, unde fostul primar PDL Cristian Poteraş, cel care i-a încredinţat contractul, organiza mese şi petreceri pentru pensionarii din sector, în 2011. Potecaru are un portofoliu important de terenuri şi alte imobile, în Bucureşti şi Ilfov, conform declaraţiei de avere depuse pentru a candida la alegerile parlamentare.

 

Gelu Marin Oltean, protejatul traficantului de arme si droguri Ion Tiriac, si „Barlogul lupilor”.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/05/26/interlopul-agramat-gelu-marin-oltean-fugit-in-italia-si-protejatul-traficantului-de-arme-ion-tiriac-liderul-unei-grupari-mafiote-din-ministerul-de-interne-ei-apara-legea-in-romania/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2013/06/12/angajatii-mafiotului-gelu-marin-oltean-seful-sinistrei-unitati-dgipi-cauta-numele-sefului-la-noi-pe-blog-au-luat-foc-ca-ne-am-legat-de-masonul-ala-mafiot/

 

ilie-potecaru-mafiotul-care-conduce-sectorul-6

Este cercetat de DNA pentru mai multe infractiuni. Un fost acolit al lui Cristian Poteras, Ilie Potecaru este unul din interlopii care conduc Sectorul 6. De la contracte cu statul, la trafic de influenta Potecaru a daramat o cladire-monument istoric din Centru Vechi.

Numele lui Ilie Potecaru poate parea necunoscut majoritatii. Este unul dintre personajele care, de peste 10 ani, suge din banii publici milioane de euro. Fost acolit al lui Cristian Poteras, individul si-a consolidat averea si pozitia sociala printr-o serie de afaceri la limita legii. Numele sau apare in mai multe dosare de la DNA, unde este cercetat pentru evaziune fiscala sau inselaciune. Neofocial, Ilie Potecaru este unul dintre sefii interlopi ai sectorului 6, un mafiot subtil, aparent elegant, care face legea in sectgor dupa bunul plac. Disperat ca afacerile sale ar putea fi scoase la iveala de procurori, Potecaru incearca acum sa intre in Parlament din partea PPDD, in speranta ca anchetatorii o vor lasa mai moale.

 

La ordinul lui Potecaru a fost daramata o cladire-monument istoric

O clădire din strada Şelari nr. 14, din zona Lipscani, a fost demolată în noaptea de 28 spre 29 octombrie 2011. Imobilul a fost construit în secolul XIX, având o vechime de aproximativ 100 de ani, însă demolarea a fost făcută pe baza unei autorizaţii eliberate de Primăria Capitalei, beneficiarii autorizaţiei fiind Alexandru Neagu şi… Ilie Potecaru!
Potrivit Planului Urbanistic Zonal (PUZ), care reglementează zona Centru Istoric a Municipiului Bucureşti, clădirea are un grad de protecţie medie, singurele intervenţii acceptate fiind restaurarea şi conservarea.
Deşi preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, Nicuşor Dan, susţine că demolarea s-a produs în mod ilegal, pentru că zona Lipscani este protejată, clădirea beneficiază de panou de şantier, pe care este menţionat numărul autorizaţiei. De asemenea, Nicuşor Dan a facut o plângere penală în acest caz, ancheta fiind tinuta in sertare, la Sectia 10 Politie.

http://economie.hotnews.ro/stiri-imobiliar-10598703-cladire-peste-100-ani-din-centrul-istoric-bucurestiului-fost-demolata.htm

 

Firme in care a fost sau mai este implicat Ilie Potecaru: 

ILCOR AUTO ECO SRL
KAMIL PREST SRL
SNACK BAR AETERNUM SRL
FORTUNA CONSTRIMEX SRL
KAMIL PREST SRL
ALCOOR CONSTRIMEX SRL

http://ataclapersoana.ro/ilie-potecaru-mafiotul-care-conduce-sectorul-6/

 

761

Interlopii sunt mână în mână cu politicienii în ceea ce priveşte reţeaua ridicărilor de maşini. Cei mai periculoşi oameni din Bucureşti câştigă contracte cu statul. În Sectorul 6, de exemplu, firma care se ocupă de ridicările de maşini aparţine unui apropiat al clanului Cămătaru. Iulian Bocu, cunoscut drept Calu din Militari, este cel care se află în spatele afacerii cu ridicatul maşinilor din această zonă, informează România TV.

 

Problemele de la Primăria Sectorului 6 sunt cunoscute şi de internauţi. Apropierea interlopilor de mai marii primăriei este un lucru cunoscut chiar şi de şoferii care au rămas fără maşini.

Ăla cu ceafă lată, cu burtă şi cu lanţu mare la gât e Bocu Iulian, zis Calu din Militari. Face parte din Clanul Cămătarilor, condus de fraţii Sile şi Nuţu recent eliberaţi. Director acolo este Bona Bogdan, un ţăran de pe la Caransebeş, nepotul lui Ilie Potecaru, jurist este un domn Eftimie, a fost şeful secţiei 21 din cartier. Iar ca să înţelegeţi cum s-a ajuns aici, aflaţi că Ilie şi Cornel au sponsorizat campania domnului Poteraş când a fost reales primar, iar ca să îşi scoată şi ei investiţia cumva au primit această prăjitură şi anume de a ridica maşinile…, scrie un bărbat pe www.ridicariauto.ro.

 

Şoferii au ales să dea firmele de ridicări de maşini în judecată, iar de multe ori au şi câştigat, mizând pe greşelile făcute de reprezentanţii acestora.

Există foarte multe dosare la nivelul instanţelor. Aş spune că instanţele sunt sufocate. În cele mai multe cazuri, aceste procese se câştigă pe nerespectarea prevederilor legale în întocmirea proceselor verbale. Dar există şi decizii ale instanţelor în sensul că funcţionarea acestor societăţi comerciale este ilegală„, a declarat avocatul Bogdan Bărbuceanu.

În acest moment, pe rolul instanţelor sunt foarte multe procese în care şoferii amendaţi îşi cer drepturile după ce autoturismele le-au fost ridicate.

http://www.romaniatv.net/interlopii-mana-in-mana-cu-politicienii-in-reteaua-ridicarilor-de-masini-video_187624.html

Maresalul

 

http://www.magazinultras.ro/tricouri/tricou-maresal-antonescu-precomanda.html

” Am dorit şi am visat, am luptat şi am îndurat, am fost bârfit şi am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credinţă; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credinţa ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare şi caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria”.

Scrisoare către generalul Maitland Wilson

„Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat”.

 

Glorie Eterna Maresalului Antonescu!

 

 

Maresalul-Ion-Antonescu-c-Arhivele-Nationale-Ziaristi-Online-Ro

4480-277298-3

 

Marturia dlui general:

” A sosit primul avion militar si de la bun inceput ne-am dat seama ca ceva nu este in regula: se deschide trapa si imediat ofiterii lor au inceput sa gesticuleze la modul „descarcam noi si nu se apropie nimeni”.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/01/05/accidentul-din-bucegi-si-marturia-care-mi-a-fost-pusa-la-dispozitie-de-un-general-din-cadrul-dgia-ului-sambata-am-primit-acceptul-sa-public-aceste-lucruri-pe-blog/

 

Declaratia unui jandarm: „Totul a fost carbonizat! Nu vor mai gasi nimic!”.

“A căzut prin nişte hăţişuri pe un teren stâncos. Salvamontiştii au ajuns cu greu acolo şi n-au mai găsit aproape nimic. Care cadavre? E totul praf şi scrum. Şi tabla din el a ars. Nimic nu o să mai găsească”, a declarat un jandarm de la baza Ministerului Apărării Naţionale (MApN). Şi o echipă de procurori militari şi criminalişti a ajuns, ieri, la locul tragediei pentru a preleva probe.”

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/un-jandarm-care-a-participat-la-operatiunea-de-salvare-in-cazul-elicopterului-prabusit-care-cadavre-e-totul-praf-si-scrum-297635.html

 

SRI

 

https://deveghepatriei.wordpress.com/2011/08/12/departamentul-zero-sri-bucegi/

Harta pe care o vedeti dumneavoastra mai jos are o vechime de peste de 70 de ani si printr-un noroc chior am reusit sa o fotografiez! A fost cenzurata de mine pentru ca apar niste trasee mai putin cunoscute si locuri cu o anumita incarcatura energetica. Nemernicii de masoni sunt dispusi sa plateasca saci de bani pentru a afla o bucatica cat de mica despre Muntii Bucegi! Asta reprezinta masoneria din Romania: agenti ai puterilor straine, tradatori de Neam si Tara!

Cativa din liderii lor, extrem de influenti la nivel planetar si cu resurse financiare inepuizabile, prin oamenii pe care ii au plantati in serviciile secrete ale Romaniei, au incercat sa isi bage nasul pe unde unde trebuie si au vazut cu ochii lor ce se intampla daca te joci prea mult cu focul!

 

H1

Iohannis

 

Paraliteratură din aria grafomaniei, a mecanicii şi electrodinamicii cuantice, literatură de partid, adicătelea, cultură mediocră şi tristă, la Bookfest, cultură cu aroma manipulării, „Primul pas” a fost păzit de mai multe echipaje ale Jandarmeriei, de „badiguarzi” şi ofiţeri S.P.P. Bookfestierea „operelor alese” sub semnătura mult iubitului şi stimatului preşedinte nu comportă comentarii pozitive, cînd nimic nu ai a spune într-o carte la, la, la şi tra, la, la, vîndută la supra preţ, cu 30 de lei – un alt gen de „meditaţii”, care să justificate alt gen de „case”. Ce face preşedintele Iohannis cu banii din vînzarea cărţilor? Probabil, ceea ce a făcut şi cu banii din meditaţii! Cum e posibil să vînzi maculatură propagandistică, apă de ploaie tulbure, la un preţ umflat? Spre deosebire de ediţia precedentă a „Bucfest”, cînd la fel ca mirosul de mici la grătar, aproape 4.000 de oameni au fost atraşi de euforia infantilă a unei semnături prezidenţiale pe bani, de data aceasta, Editura Curtea Veche, mergînd pe prognosticuri hazardante, a luat o ţeapă pe cinste. Cu chiu, cu vai, la stand pentru „Primul pas” s-au aliniat la autograf aproximativ 300 de admiratori. Ceilalţi scriitori au devenit scunzi şi de nereperat pentru că preşedintele a monopolizat tîrgul de carte cu paşi neinspiraţi, prin insistenta şi ostentativa prezenţă a presei în ringul său. Reamintesc, faimoasa scriitoare de origine germană, Anna Seghers editează în anul 1955 o carte exact cu acelaşi titlu, „Primul Pas”. Vine, aşadar, fireasca întrebare: cui aparţine dreptul de proprietate intelectuală asupra titlului? Cine a fost mai întîi? Oul sau găina? Seghers sau Iohannis? Asta, apropo de moda plagiatului.

 

Aceste trei piese de lux vor fi ataşate la dosar cînd va veni momentul

 

În numai cîteva luni, preşedintele a înscris pe agendă o frumoasă reuşită: decepţionarea celor care l-au votat. Singurele lucruri grele ale preşedintelui pot fi baxurile de cărţi şi ţinuta de mii de euro a „primei doamne”, căreia preşedintele îi tot prezintă scuze publice pentru că l-a suportat, prezentînd-o ca pe o biată victimă, supusă tevaturii scenice în timpul campaniei prezidenţiale. Prima doamnă visa cu ochii deschişi, cînd credea că avea sub tălpi doar petale de trandafiri! Ca să se revanşeze faţă de ea şi să-i netezească orgoliul rănit, preşedintele o duce în excursii prin lumea largă, după cum se ivesc ocaziile. Punînd totul în balanţă – comportament, bun simţ şi ţinută – Maria Băsescu a fost o măicuţă de mînăstire faţă de Carmen Iohannis. Ziariştii de casă tot încearcă să o poleiască, cînd nu e cazul, dar prima doamnă se poleieşte singură cu ţinute neadecvate statutului său, la preţuri exorbitante, în timp ce majoritatea românilor se încalţă şi se îmbracă de la second hand. Pentru ţinuta de la tîrgul de carte Carmen Iohannis a cheltuit peste o sută optzeci de mii de lei vechi. Croitorul Alexandru Ciucu, mă rog, „dizainerul”, cum le place croitorilor capitalişti să se autointituleze, i-a făcut rochia care costă între 1.300 şi 3.000 de €. Sandalele, din creaţiile casei de modă Salvatore Ferragamo –  750 de € şi piesa de rezistenţă – poşeta, tot o creaţie Ferragamo, a costat 1.190 de €. Aceste trei piese de lux vor fi ataşate la dosar cînd va veni momentul. Elena Udrea a dat cu subsemnata pentru geanta de 50 000 de € şi alte piese de lux, iar acum stă cuminte la domiciliu. Oare vor fi decontate precum cremele, uleiurile cosmetice şi parfumurile comandate de Mihai Răzvan Ungureanu pe vremea cînd era „prim”? Pentru o ţinută la acest preţ, preşedintele ar trebui să vîndă cam şase-şapte mii de cărţi. Cuplul prezidenţial îşi imaginează că prezenţa lor în ţinute extrem de costisitoare îi mîngîie pe cetăţenii României, împovăraţi de cel mai scăzut nivel de trai din Europa. Acest lucru, dar şi altele, mă fac să cred că familia Iohannis este preocupată doar de binele lor. Carmen Iohannis ar trebui să poarte ce-i stă mai bine unei femei la 55 de ani, rochii peste genunchi, elegante prin simplitatea croielii şi a bunului gust, nu rochii de puştoaică întîrziată.

 

Bucfestul” a gravitat nepermis de mult şi exagerat propagandistic în jurul lui Klaus Iohannis

 

Oare ce anume l-a aruncat pe preşedintele Ţării în vîltoarea scrisului? Cine îl povăţuieşte strîmb să sară pîrleazul canoanelor literare, înainte de a fi învăţat cîte ceva despre „meseria de scriitor”? Normal ar fi fost ca Iohannis, „ajutat” de pana super-ideilor scriitoriceşti,  să scrie despre modul în care va redresa pas cu pas România, nu cum şi-a asfaltat naveta de la Sibiu la fotoliul de la Cotroceni şi retur. Redăm cu sfiiciune şi interes major o frază profundă din cartea „Primul pas”, care îi va fascina pe toţi gînditorii lumii: Cităm: „Dacă naivitatea înseamnă să ţii la nişte valori sau să crezi în buna credinţa a oamenilor din jurul tău, atunci dacă ne pierdem naivitatea nu mai avem chiar nicio şansă de a trăi într-o lume mai bună.” O cugetare fantastică de genul însemnărilor de licean! Mult timp i-a trebuit, cred, „magistrului” să ajungă la ea! „Sîntem ceea ce ne aducem aminte”, spune un adagio stănescian. Iohannis ţine minte din copilărie că nu trebuie să fie un preşedinte oarecare şi, avînd curajul, pîrghiile şi sprijinul unei edituri, îşi adjudecă zgomotos paşaportul de intrare şi şedere în cetatea literelor cu două cărţi insipide, inodore, incolore. Ne aflăm într-o perioadă cînd, indiferent de calitate, manuscrisele sînt nişte perfuzii de viaţă în mîinile editorilor. Almintere, cartea „Primul pas” la fel ca şi prima, conturează iluzia de scriitor a preşedintelui, caz similar unui adolescent epatant, care vrea să fie mai „mare” decît e, amăgindu-se  că a găsit secretul unui gen literar cu totul personal, care în mod firesc ar trebui să fie predominanta acumulărilor, a cunoaşterii prin studiu literar. Cu o astfel de carte, tapetată cu frazări întortocheate şi naive, „Bucfestul” a gravitat nepermis de mult şi exagerat propagandistic în jurul lui Klaus Iohannis, încurajînd promovarea subculturii şi a cărţilor de calitate îndoielnică. Dacă altă dată Bucfestul era sărbătoarea scriitorilor şi a cărţilor îndreptăţite să supravieţuiască (pe atunci nu se vorbea „romgleza” şi purta denumire românească: tîrg de carte), această ediţie a „Bucfest” a fost dublu confiscată: o dată, de preşedintele Ţării, care, în goana după statutul de scriitor,  a blocat tîrgul în sine şi, doi, de mass-media, ca subiect pentru umplerea spaţiului de emisie şi de tipar.

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Pazit%20de%20echipaje%20MDP.htm

PS3

 

“ A castiga 100 de victorii in 100 de batalii un este un exponent al inteligentei. A subjuga armata inamica fara lupta constituie adevaratul exponent al inteligentei.”
Sun Tzu, Arta razboiuluiAceasta noua era in care dezvoltarea stiintei si industriei joaca un rol determinant in puterea destructiva a fortelor armate, se caracterizeaza prin existenta a trei tipuri de arme:

• Armele cu carácter de obstructie (gropi, bastioane, fortificatii),

• armele de distrugere (arcuri, arme de foc, piese de artilerie, rachete) si, in cele din urma,

• armele “legate de comunicatii” (semnale, vectori de informatii si transport, telegraful optic, radiotelefonia, radarele si satelitii. Fiecare categorie de armament prezentata mai sus a dominat o anumita perioada din historia confruntarilor intre armate, iar in zilele noastre, confruntarea militara a capatat noi si interesante valente, astazi folosite tot mai des pe scara larga in ultimele conflicte ce au marcat istoria recenta a planetei.

Ne aflam realmente in fata unei adevarate revolutii a informatiei si a cunostintelor care opereaza la niveluri diferite si care modifica conflictele traditionale, teritorializandu-le sau deteritorarizandu-le. Geostrategia, ea insasi fiind o stiinta de granita si cu un vadit carácter pluridisciplinar s-a imbogatit astazi cu noi termeni: razboiul cibernetic “CIBER WAR”, razboiul retelelor informatice “NET WAR” sau razboiul softurilor “SOFT WAR”.

Razboiul informatiilor “INFORMATION WARFARE” este una dintre multele expresii pe care am fost progresiv obisnuiti sa le ascultam in ultima decada, asociiindu-se atat cu sfera militara, cat si cu cea civila, cu aceasta din urma mai ales o data cu sfarsitul razboiului rece cand anumite concepte nu mai erau apanajul armatei. In ciuda faptului ca aceasta tema a facut obiectul mai multor studii realizate atat de analistii de strategie, cat si de entitati relationate cu domeniul apararii, nimeni nu a putut sa defineasca cu precizie acest termen. Totusi, majoritatea analistilor si eu personal sunt de acord intr-o privinta: in era digitala in care ne aflam astazi, informatia si diseminarea acesteia au ajuns la conditia de resursa vitala. Impactul noilor tehnologii asupra conflictelor si gestionarii lor se manifesta in opinia mea , cu precadere in aceasta sfera, a razboiului informatiilor, iar adevarata problema a conceptului de razboi al informatiilor rezida tocmai in faptul ca ne bazam pe un set de concepte vechi, imbracate in haina noua. Asadar, depinzand de interlocutor, acest gen de razboi se materializeaza prin: atacuri asupra sistemelor de control, aspectul cibernetic, cel electronic, pirateria electronica “hacking”, blocajul informational, razboiul bazat pe informatie in sine, aici incluzand desigur razboiul psihologic.

• Atacul asupra sistemelor de control se manifesta prin intermediul unor actiuni care il fac pe inamic sa se afle in imposibilitatea de a-si mai putea controla propriile sisteme defensive. Cheia problemei in acest caz o constituie capacitatea de a putea lua decizii mai repede decat inamicul, oricare ar fi el si a trece imediat la implementarea acestor decizii. Ciclul decizional nu este un lucru misterios- ba dimpotriva, este chiar o realitate a vietii cotidiene. Fie ca vrem sa recunoastem sau nu, tot ceea ce facem se bazeaza intr-un fel sau altul pe acest proces decizional, de la aspectele de natura hormonala si pana la lucrurile cu mult mai profunde. In mediul militar, acest ciclu decizional se defineste prin acronimul OODA (a Observa, a ne Orienta deciziile in functie de ceea ce tocmai s-a intamplat, a Decide cum sa procedam si a Actiona). Ca un exemplu pentru o astfel de situatie, va propun ca prin reducere la absurd sa presupunem ca un geniu al computerelor a reusit sa intre intr-una din retelele informationale ale NATO. Piratul informatic, pe care lumea moderna il numeste hacker a eliminat informatii si a alterat alte date existente acolo, in asa fel incat sa prezinte o falsa viziune asupra a ceea ce se petrece intr-o zona de operatiuni militare. Intr-un astfel de context ipotetic, fortele NATO ar beneficia de o viziune falsa asupra realitatii existente si in cele din urma ar lua decizii dezastruoase precum bombardarea unor zone despre care s-ar crede ca ascund depozite de armament si munitie, dar unde defapt s-ar afla civili nevinovati. Bombardarea Ambasadei Chinei de la Belgrad nu se inscrie intr-un astfel de context ipotetic si este o realitate a conflictului din 1999, insa nu un hacker l-a cauzat, ci lipsa de incompetenta stim noi din partea cui.

• Razboiul electronic utilizeaza mijloacele electronice in vederea neutralizarii sistemelor de comanda si control ale inamicului, garantand in acelasi timp securitatea propriilor sisteme. Acest gen de actiuni militare a debutat prin utilizarea telegrafului in 1850, iar inpactul pe carare l-au avut noile tehnologii asupra acestui gen de confruntare s-a vazut foarte bine in Revolutia din decembrie 1989, cand mai multe forte din exterior au executat un masiv bruiaj electronic asupra teritoriului romanesc, folosind pentru acest lucru tehnologii de ultima ora, carora sistemele noastre nu le-au putut face fata.

• Razboiul cibernetic este considerat de unii cerecetatori si specialisti ca fiind o parte componenta a razboiului electronic. Razboiul electronic include folosirea tuturor mijloacelor disponibile la nivel electronic si informatic pentru a neutraliza sistemele electronice si de comunicatii ale inamicului, urmarind in acelasi timp mentinerea integritatii propriilor sisteme la un nivel operational. Primii care au introdus acest concept au fost americanii, insa el este tot mai des utilizat si de catre alti “soldati cibernetici” din China, Federeatia Rusa, Japonia sau Israel.

• Pirateria electronica (hacking) este un adevarat razboi de guerilla, dar in varianta electronica in care se poate implica intr-o forma sau alta orice persoana din orice colt al lumii, cu conditia sa aiba la dispozitie un computer, un modem si sa fie inarmati cu ceva cunostinte in domeniul informaticii. De notorietate sunt hackerii romani, poate si ei o posibila arma de temut in contextul noilor conflicte ale viitorului. Internetul in sine poate deveni o arma, foarte multi programatori, tehnicieni sau simplii curiosi in ale informaticii, ce dispun de mai mult timp liber si au intentii nu tocmai bune, cauta posibile brese in sistemele de protectie ale unor mari companii sau chiar ale fortelor armate. Cu precadere in cursul ultimei decade s-a incercat transformarea acestor hackeri intr-o adevarata “arma militara”, proces care se pare ca ia amploare, iar actiunile lor au depasit de mult fictiunea si sunt o realitate , uneori cruda a lumii in care traim, internetul putand fi considerat un avantaj, dar si o serioasa vulnerabilitate.

Dezvoltarea tehnologiei computerelor si a INTERNET-ului a imbunatatit viteza si volumul informatiilor pe orizontala si pe verticala. In acelasi timp, internetul a realizat o interconectare a retelelor regionale din intreaga lume intr-o retea globala, uneori metaforic asimilata unui sat global. Internetul este in sinea lui un camp de batalie, prin el putandu-se realiza operatiuni psihologice si propaganda, dar si un posibil aliat in gestionarea conflictelor militare.

Razboiul softurilor “SOFTWAR” este forma cea mai moderna de exprimare a razboiului psihologic (propaganda neagra, alba sau gri, dezinformarea, etc). Ca parte integranta a razboiului informational, softwar-ul creaza efecte atat in domeniul conplotului, cat si al realitatii virtuale, urmarindu-se in principal controlul si anihilarea moralului adversarului.
Un bun exemplu de razboi bazat pe informatie si in care noile tehnologii au avut un important aport, este Razboiul din Golf din 1991, cand CNN-ul, prin intermediul lui Peter Arnett, trimisul special la Bagdad, a transmis “razboiul pe viu”. Observam astfel cum Statele Unite folosesc televiziune pentru a presa opinia publica nationala si comunitatea internationala.

Un alt exemplu elocvent al modului in care noi tehnologii au influentat un conflict militar il constituie cazul iugoslav. Sarbii au invatat din conflictele precedente care au dus la dezmembrarea fostei Iugoslavii si cu deosebire din conflictul bosniac cat de important este razboiul informational la acest sfarsit de mileniu si cum trebuie el purtat. Avand si avantajul de a se fi familiarizat cu metodele aliatilor care, in treacat fie spus, au dovedit in unele situatii o descurajanta lipsa de imaginatie, recurgand, in esenta, la forme, metode si procedee cunoscute, conducerea politica si militara iugoslava s-a dovedit a fi un adversar redutabil, ripostand promt la atacurile informationale ale inamicului.

Conflictul din Iugoslavia constituie un elocvent exemplu asupra modului in care noile tehnologii au avut un impact major asupra purtarii conflictului. In perioada premergatoare declansarii actiunilor militare, s-a desfasurat o ampla operatie de cercetare, folosindu-se o gama larga de mijloace, dintre care publicatiile de specialitate le evidentiaza pe cele aerocosmice pentru descoperirea, localizarea si determinarea mijloacelor electronice ale iugoslavilor. In acest scop, s-au utilizat sisteme cu tehnica de ultima ora: AWACS, aeronave de tip EA-6 B, E-2 C si avioane fara pilot ce au actionat in special din spatiul aerian al Ungariei, dar si din Bosnia-Hertegovina, Albania si Marea Adriatica, fara a intra in spatiul aerian iugoslav. NATO a utilizat frecvent avioane F 117 STEALTH, iar in premiera bombardierul B 2 STEALTH (invizibil).

Pentru descoperirea bateriilor de rachete si artilerie, NATO a folosit o arhitectura tehnico-organizatorica de cercetare multispectrala, greu de contracarat, cuprinzand: sateliti de cercetare; avioane de cercetare si supraveghere electronica AWACS si NIMROD (Marea Britanie), EP 3 si RC 135 RIVER JOINT ( SUA); pentru cercetarea prin fotografiere, inclusiv in infrarosu, aparatele CAMBARRA PR- 9 (Marea Britanie), U2, E8 (JOINT STARTS; avioane fara pilot, de toate tipurile, inclusiv de tip PREDATOR (cu raza mare de actiune); avioane F 15 E STRIKE EAGLE si F 16 C/D, dotate cu sisteme de cercetare-lovire pe timp de noapte (LANTIRN), furnizand coordonatele digitale ale obiectivelor localizate (tancuri, piese de artilerie, lansatoare de rachete, etc).

Un aspect cu totul inedit in lumea informatiilor l-a constituit comunicarea prin internet. Inceperea bombardamentelor NATO, la 24 martie 1999, s-a simtit imediat in intreaga lume on line, prin posta electronica mesajele ajungand pe intregul glob. A fost prima data cand internetul a fost folosit, intr-o masura asa de mare, ca mijloc de comunicatie si de exprimare a opiniilor.
Actiunile s-au desfasurat si intr-o tabara, si in cealalta: de exemplu, dupa ce NATO a bombardat “accidental” Ambasada Chinei din Belgrad, hackerii au “bombardat” la randul lor sit-ul Casei Albe, scotandu-l din functiune pentru cateva zile. Cum oricarei forme de atac trebuie sa i se gaseasca o forma de raspuns, au existat organizatii care au permis utilizatorilor sa se conecteze la siturile lor, de unde sa trimita e-mail-uri nemonitorizate si de unde sa poata naviga anonim pe web, facilitand comunicarea celor din zona de razboi cu lumea libera, dar in asa fel incat sa un se poata afla cine comunica si ce informatie transmite.
Bruiajul de radiolocatie executat de formatiunile de avioane ale NATO a fost resimtit in perioada conflictului si de sistemul de aparare antiaeriana al Romaniei (pe granita de vest), fapt ce dovedeste ca fortele aliate au adoptat atunci masuri de siguranta si in raport cu tara noastra.

In perioada conflictului, in domeniul informaticii s-au evidentiat urmatoarele aspecte mai deosebite:

1. Fiecare parte combatanta si-a reprezentat pe siturile specializate din reteua internet, punctele de vedere asupra evenimentelor sub forma de interviuri extrase din presa;

2. Toate browser-ele, in perioada conflictului, au prezentat la rubrica stiri, sub forma animata (care sa atraga atentia), aspecte de ultima ora.
In Ungaria au fost dislocate, in ultima decada a lunii mai 1999 , au fost dislocate 24 avioane F-18 si 3 avioane A-10 (la baza Tszar), precum si 7 avioane KC-135 (de realimentare in zbor) si avioane AWACS (pe aerodromul Ferihegy-I). Toate au fost folosite in cadrul operatiunii “ALLIED FORCE”, in cadrul contramasurilor electronice, alaturi de procedee clasice (bruiaj si distrugerea apararii electronice), intensificandu-se actiunile specifice inselarii electronice, respectiv dezinformarea si diversiunea, combinate cu operatiunile psihologice si imagologice.
Nedispunand de tehnica de ultima ora care sa se poata ridica la standardele NATO, Belgradul a reusit totusi sa mentina cu orice pret controlul asupra populatiei prin mass-media. Chiar daca sistemul de radiorelee TV fusese distrus aproape complet de bombardamente, s-a apelat la China care l-ea pus la dispozitie sarbilor un satelit. In plus, Belgradul a reusit sa organizeze un sistem de informatii care sa permita cunoasterea actiunilor adversarului, prevenind atacurile. Incepand cu 26 martie 1999, Belgradul a cerut oficial Federatiei Ruse accesul la sistemul de informatii strategic si la cel prin sateliti. Un se cunoaste oficial raspunsul. Cert este ca pe 28 martie, pe aeroportul din Belgrad au aterizat 2 avioane avand o suita numeroasa, ce insotea pe adjunctul primului ministru, sosit in nume personal sa se informeze despre situatie.

In acelasi timp, au existat si alte utilizari pentru internet. Astfel, in Kosovo, Comitetul International de Salvare a creat o retea internet comuna prin satelit in Pristina (www.ipko.org). Orice agentie a ONU, Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, cateva misiuni nationale si majoritatea organizatiilor internationale sunt conectate la internet 24 de ore in zi prin intermediul acestei retele. Deoarece cheltuielile acestei tehnologii sunt mici, proiectul poate acorda servicii gratis pe internet universitatii, spitalului, bibliotecilor, scolilor, mass media locala si organizatiile ne-guvernamentale locale. Astfel, un numai organizatiile internationale au acces la legaturile de comunicare si economisesc bani, ei ajuta in acelasi timp societatea civila din Kosovo si creeaza o infrastructura a internetului de lunga durata in aceasta regiune. Acest proiect poate servi derept model pentru situatiile exceptionale umanitare din viitor si pentru gestionarea unor posibile conflicte ce pot sa apara intr-o zona care inca nu s-a stabilizat.

CONCLUZII: 

Noile amenintari cu care se confrunta lumea moderna depasesc cu mult imaginatia stramosilor nostri, asat ca sa un mai vorbim despre tehnologiile viitorului, modul in care se vor purta razboioaiele viitorului. In plan strategic, amenintarea razboiului informational elimina complet distinctia intre sistemele militare si cele civile. Conexiunea celor doua planuri, politic si militar, complica procesul de detectare a unui atac informational si dezvoltarea unei paci durabile. O intrebare foarte incomoda ce s-ar putea adresa guvernantilor in contextul aparitiei unor noi tehnologii ce ameninta viitorul razboiului informational ar fi cum controlam si cum ne protejam de acest nou flagel. Nu stiu daca cineva poate sa ofere un raspuns viabil. Noile tehnologii din domeniul militar sunt elaborate simultan, atat la nivelul de planificare strategica, ca o arma ofensiva a razboiului modern, cat si ca o arma ce poate viza un “atac logistic”, adica exact mediul propice pentru a rupe infrastructura civila de cea de care depinde sistemul militar.

As spune ca tocmai acele state care sunt cele mai apte pentru un astfel de conflict sunt in acelasi timp si cele mai vulnerabile. Dependenta crescuta de sistemele informationale sofisticate aduce cu sine o crestere a vulnerabilitatii la actiuni ostile, inclusiv la amenintarea unor acte teroriste.

Atacurile cu noile tehnologii in campul razboiului informational sunt din ce in ce mai usor de realizat. Toate acestea, daca se mai adauga si vulnerabilitatea retelelor de comunicatii civile (extrem de atractive pentru teroristi), fac actiunile si tehnologiile ce tin de razboiul informational sa ocupe un loc important in arsenalul teroristilor.
Solutiile de securitate existente, sunt departe de a fi apte sa faca fata unor astfel de reale amenintari si este posibil ca aceasta situatie sa se mentina pana ce amenintarea s-ar putea transforma intr-un act concret, fortand astfel procesul de elaborare a unor masuri preventive.

transplant-de-cap

Neurochirurgul italian Sergio Canavero își susține, în continuare, proiectul de realizare a unui transplant de cap la om, întâmpinat cu o veritabilă avalanșă de ironii și de critici. El declară că “mulți oameni bogați” și-au exprimat interesul față de o asemenea operație care ar costa în jur de zece milioane de dolari și ar dura două zile, relatează EFE, citată de Agerpres.

Voi demonstra lumii întregi că acest experiment poate reuși și că toate îndoielile la adresa lui țin de ‘limitele mentale ale umanității’ “, a afirmat, într-un interviu, acest specialist de 51 de ani, de la Spitalul Molinette din Torino.

El își va prezenta controversata idee în cadrul celei de-a 39-a conferințe anuale a American Academy of Neurological and Orthopaedic Surgeons (Academia Americană a Chirurgilor în domeniul Neurologiei și Ortopediei), care va avea loc în zilele de 12 și 13 iunie, în orașul american Annapolis.

Intitulată ‘Transplant de cap: Viitorul este acum’, expunerea sa ocupă un loc cheie în programul reuniunii.

Sergio Canavero nu a furnizat date tehnice, motivând că acestea pot fi găsite în publicațiile sale. În schimb, a dat amănunte despre ce ar urma să se întâmple în sala de operație. “Acolo se vor întâlni cei doi, donatorul de corp și primitorul de corp. Capul ce trebuie transplantat va fi răcit la 12 grade și apoi se va trece la decapitarea celor două persoane, secționându-se vasele sangvine, mușchii și oasele. După care, va începe faza în care pacientul va primi noul său corp”, a explicat medicul italian. 

http://www.aparatorul.md/medic-transplantul-de-cap-o-operatie-chirurgicala-de-doua-zile-care-va-costa-10-milioane-de-dolari/

Trenul

65

 

În fiecare dimineață ajung la gară înainte de șapte, când încă nu e nimeni. Se așază pe singura bancă de pe singurul peron. Stau acolo cam o oră, fără să se uite la ceas, câteva minute mai puțin sau mai mult, în funcție de frig și de ploaie. Pleacă de fiecare dată mai chirciți și cu ochii mai pustii.

De foarte mulți ani au coborât din tren, el și maică-sa. Să fi avut vreo șase ani atunci, nu mai mult. Mama era tânără și zveltă. Nu mai știe cum de nimeriseră acolo. Sau cine îi făcuse să urce în tren. Nu vorbesc niciodată între ei despre lucrurile acestea. În mintea lui nu au rămas decât imagini împrăştiate. Trenul plin, ca o baltă de pești fără apă. Frații, de negăsit, poate într-un alt vagon. El, despărțit de maică-sa și strivit între necunoscuți care vorbesc prea tare. Stă cu ochii țintă la ea și ghicește, după mișcările buzelor, ce întreabă. La fiecare stație, vrea să știe dacă acolo trebuie să coboare. Pare înspăimântată. Probabil au stat mult timp închiși în acel vagon. Poate zile întregi. Poate luni. Nu mai știe. Și-aduce aminte că-i era sete. O sete grozavă. Și maică-sa întreba într-una dacă acolo trebuia să coboare. Dar niciodată nu era acolo.

Și totuși, într-un fel sau altul, au coborât. E sigur că la un moment dat trenul s-a oprit și ei au coborât. Maică-sa țipa, țipa întruna. Nu găsesc copiii. Nu găsesc copiii. Și nici rupându-și unghiile în tabla ruginită a trenului care se îndepărtează nepăsător, lăsându-l singur cu strigătele ei, nu-l poate opri. Maică-sa țipă, e ceea ce i-a rămas adânc în cap, durerea ascuțită nu se cicatrizează cu nici un preț, și încă îi simte degetele ca niște gheare de fier, sfâșiindu-i maieul, maieul de la taică-său, cu emblema echipei în care jucase demult, înainte de plecare. Îl strânsese până la sânge și după atâția ani încă își pipăie negi de furie pe spate. Așa se termină coșmarul. Mereu la fel. A încercat de multe ori să se trezească înainte ca trenul să pornească din nou, dar nu reușește. Cine știe ce-o fi fost cu trenul acela. Cine știe cum au ajuns să urce în el. Nu are nici un chef să întrebe. Nu are nici un chef să afle.

Pe cealaltă parte a căii ferate trece un bărbat cărunt, grăbit, fără să se uite spre ei. E unul dintre cei buni, dintre cei care l-au ajutat când era tânăr. Să caute de lucru, să repare mașina, s-o ducă pe maică-sa la doctor. La început toată lumea îi ajuta. Câțiva, chiar când el deja crescuse. Dar încetul cu încetul s-au plictisit de atâta durere și au început să devină transparenți. Boala lor era una fără leac, iar oamenii obosesc să privească răul. A trebuit să învețe să repare singur mașina și să aibă singur grijă de maică-sa. Așa e viața, n-ai ce să-i faci: mereu ne urcăm într-un tren fără să știm de ce, nici cum, și din care ne e greu să coborâm sau chiar nu mai putem coborî niciodată. Coșmare fără rost, pe care nu ni le putem aminti dar nici nu le putem uita.

Își scutură mânecile de la paltonul deșirat și se uită la maică-sa cu necuprinsă indiferență: o fi fost vreodată vie?, se întreabă. Poate până și amintirile nu sunt altceva decât còpii rupte și pătate ale fotografiilor nefăcute. O apucă de braț, se înfioară de frigul alb ce i se cațără, pe sub palton, pe pielea uscată, și o ajută să se ridice. Mâine venim iar, mamă. Da.

http://www.estica.eu/article/trenul/

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 480 other followers