Feeds:
Articole
Comentarii

Goran

 

În general nu cred în vrăjelile și basmele romantice ale stângii radicale, care a demonstrat de nenumărate ori că știe doar să trăncănească fără să aibă niciodată soluții, dar când îi văd pe bandiții ăia în costume, care conduc Uniunea Europeană de la Bruxelles, mi se întunecă în fața ochilor. Bogătașii sunt, ca întotdeauna, rupți de realitate, și nu îi interesează nimic în afară de burdihanul lor. Eu nu cunosc nicio țară care o duce mai bine după ce a luat bani de la FMI. Rakeții ăștia cu ștaif practică jaful și cămătăria cea mai odioasă la nivel global, cu scopul de a-i pune pe toți cu botul pe labe, de a-i ține în șah politic și de a le controla resursele și, implicit, viețile. Ei uită cu bună știință că oamenii nu sunt vite sau oi, care să fie mânate de colo-colo și care să fie sacrificate la ospețele miliardarilor. Lăcomia nestăvită a acestor paraziți este adevărata cauză a tuturor crizelor, care sunt la rândul lor create, dirijate și orchestrate de aceiași tycooni rigizi și odioși. Niciodată, dar niciodată, nu voi susține interesele politice și economice ale marelui capital, pe care îl consider responsabil pentru majoritatea relelelor din această lume. Probabil că unii vor găsi acest discurs drept stângist, dar mi se rupe, pentru că aceasta e realitatea pe care o văd. Când o minoritate putred de bogată și complet ruptă de realitate crede că poate hotărî cu nonșalanță și dispreț soarta a milioane de oameni, cărora le vinde castraveți că trebuie s-o ducă prost spre binele lor, să nu se mire când mai apare pe scena istoriei câte un Gavrilo Princip cu un revolver în buzunar.

https://goranmrakic.wordpress.com/2015/06/30/eat-the-rich/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/06/30/serbia-ortodoxa-statutie-in-onoarea-nationalistului-gavrilo-princip-colonia-jidanito-masonica-romania-administrata-de-cia-si-mossad-scuipam-pe-maresalul-antonescu-scuipam-pe-sfintii-inchisorilo/

Ionel Mota

Raphael - Scoala de filosofie

 

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/06/29/cum-mi-am-petrecut-ziua-de-duminica-am-fost-in-parc-sa-recitesc-fiinta-si-timp-de-martin-heidegger-trimumful-lumii-vechi/

Democrit a trăit la o distanţă de peste patru secole de apariţia Creştinismului. Ca filozof, şi-a închinat viaţa ştiinţei şi a încercat să-şi explice lumea creată (gr. kosmos) bazându-se pe autonomia propriei raţiuni. Discipol al lui Leucip şi mentor al lui Epicur, cu circa 10 ani mai mic decât Socrate şi contemporan cu sofiştii, Democrit şi-a întregit cunoştinţele în cetăţile Egiptului şi ale Persiei, după care a revenit în cetatea natală Abdera, din Tracia.

Unii, precum Heath (ȋn „Greek Mathematics”), îl consideră mai întâi de toate, matematician.1Alţii, precum Russel (în „Istoria Filosofiei Occidentale”) ȋl amintește ca fiind al doilea filozof atomist, după Leucip. Teoriile acestora se fundamentează pe o înţelegere a complexităţii cosmosului, iar ordinea pe care o observau în legile naturale nu concorda cu concepţia existenţei din întâmplare a lumii.

Religia de acum două milenii şi jumătate nu se ridica la aşteptările unui spirit atât de pătrunzător precum a fost Democrit. Aplecat mai mult spre cercetarea empirică şi pe raţionament, acesta nu a agreat religia populară2 (cultele de mistere – eleusine, dionisiace etc.), şi, ca atare, nici nu s-a manifestat religios.

De remarcat este că viaţa lui Democrit a stat sub auspiciile moralităţii. Mentalitatea contemporană ne-ar determina să credem că un om de ştiinţă ce nu credea în divinităţile vremii de atunci, inteligent peste măsură3 şi materialist4 prin formaţie, ar fi neapărat lipsit de principii morale. În ceea ce-l priveşte pe Democrit, lucrurile nu stau deloc astfel. Russel ne spune lămurit că acesta „vedea scopul vieţii în mulţumirea sufletească, iar cele mai bune mijloace de a o dobândi considera că sunt cumpătarea şi cultura.”5 Ba mai mult decât atât, „detesta tot ce-i violent”6 și respingea cu înverşunare patima desfrâului, căreia îi deveneau robi mulţi dintre semenii săi. Nu accepta ca demersul său ştiinţific să fie perturbat de apetențele firii omeneşti. Avem de-a face, așadar, cu o nobilime și un rafinament al spiritului, cum rar pot fi ȋntâlnite.

Este necesar să cunoaştem şi o seamă de extreme în care a căzut filozoful. Una dintre ele ar fi că „avea părere proastă despre femei şi nu dorea copii, pentru că creşterea şi educarea acestora stânjeneau filozofarea.”7 Cheia respingerii celor omenești se explică prin acribia ce-i era proprie, cu toate că nici din această cauză, respingerea, ȋn anumite puncte, nu se justifică.

După toate acestea, ne întrebăm pe bună dreptate: oare îi lipsea ceva acestui om? Din perspectivă creştină, fără îndoială, îi lipsea. Creştinismul a împlinit golul existenţial de până la apariţia lui, tocmai prin propunerea unirii omului cu Hristos, în această unire fiind încununate atât viaţa morală, cât şi înţelegerea cosmosului, acestea din urmă aflând pe calea unirii mistice finalitate în veşnicie.

Astăzi, într-o lume a halucinaţiilor şi a debusolării, exemplul de stoicism în fața tentaţiilor erotismului dat de către Democrit şi nobilimea sufletească a acestuia pot constitui pentru noi puncte morale de reper. Nici derapajele conceptuale nu sunt de neglijat: ele ne arată că orice spirit, oricât de ales ar fi, este predispus greşelii. Libertatea cu care se simţea înzestrat nu l-a împiedicat să-şi pună lege firii, iar frumuseţea vieţii filozofului este dată tocmai de conştiinţa sa de sine, îndreptată atent spre lucrurile care contează cu adevărat.

Am certitudinea că o persoană inteligentă poate fi credincioasă și morală în acelaşi timp. Ȋnțelepciunea nu este apanajul inteligenței, ci al vieții morale izvorâte din inteligență. Dacă „mulţumirea sufletească” dobândită prin cumpătare şi cultură era scopul vieţii lui Democrit, atunci Istoria îl poate plasa fără probleme în preziua apariţiei Creştinismului.

David Guzu | Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, anul III Pastorală

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/modele-idoli/21200-democrit

elan_schwartzenberg_

 

In anul 2007, prin cineva, am ajuns sa stau la masa cu Elan, la Casa di David.

Niciodata nu voi uita ce mi-a spus razand aproape in hohote: „Mai, evreii sunt baieti destepti dintr-un singur motiv: sunt suficienti fraieri sa-i creada pe cuvant!”. In cazul SRI si SIE, discutam de cu totul altceva: tradare de Neam si Tara! Mizeriile alea de oameni ii ajuta de peste 25 de ani sa talhareasca Romania, dupa cum vor!

Romanii, dupa 50 de ani de comunism, tremura de frica burtosilor interlopi si agramati din Ministerul de Interne si securistilor din SRI, carpele de sters pe picioare ale CIA si Mossad: „Nu deschideti gura despre holocaustul inventat din Romania ca va bagam la inchisoare! Noi ne luam spagi de milioane de euro din partea Mossadului! Va indemnam sa scuipati pe Maresalul Antonescu, Sfintii Inchisorilor, si toti martirii Neamului Romanesc!”.

Am ras in hohote de sistemul pus la cale de militieni si securisti: zeci de fotografii facute pe strada in timp ce ma filau! Romania, in acest moment, este lipsita de aparare la nivelul serviciilor secrete! De trei ani sunt amenintat cu moartea din Israel: „Te arestam cu ajutorul SRI-ului si te ucidem in inchisoare!”. Deocamdata nu s-au decis ce varianta sa aleaga…

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/06/30/luni-29-iunie-ora-1219-angajat-al-ministerului-de-interne-trimis-sa-ma-fileze-chiar-nu-v-ati-saturat-sa-va-faceti-de-ras-in-halul-acesta/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/06/30/aprindeti-o-lumanare-pentru-serviciul-de-informatii-externe-au-murit-pentru-romania-tradatori-de-neam-si-tara-la-fel-ca-sri-anexa-cia-si-mossad/

Uniunea Antihristica Europeana

Publicarea pachetului de măsuri pe care Grecia ar trebui să-l adopte ca să rămână în continuare credibilă în faţa finanţatorilor internaţionali arată cum România a fost îngenuncheată în 2009 şi 2010 deşi datoria publică era doar la 20% din PIB, în timp ce Grecia stă în pi­cioare la 170% datorie publică din PIB.

Finanţatorii internaţionali cer Greciei abia acum majorarea TVA la încălţăminte, haine şi alte bunuri şi servicii –  în afară de mâncare şi apă –  de la 13% la 23%.

Este uimitor cum o ţară aflată sub pre­siu­nea uriaşă a finanţatorilor internaţionali a reuşit în toată această perioadă să menţină TVA de 13% la majoritatea bunurilor şi ser­viciilor.

Ce au făcut până acum FMI, Banca Mon­dială şi Comisia Europeană dacă nu i-au con­vins pe greci să ridice plafonul TVA de la 13% la 24% sau, de ce nu, la 27% ca în Ungaria?

Înseamnă că pur şi simplu au mimat că cer reforme grecilor şi majorări de taxe.

România în schimb, cu o datorie publică de doar 20% din PIB, a fost pusă să împrumute 20 de miliarde de euro în 2009 (15% din PIB) şi apoi a fost nevoită să taie salariile cu 25% şi să majoreze TVA de la 19% la 24% în 2010.

Aici se vede diferenţa între liderii îngenuncheaţi ai României şi tăria grecilor în toată această perioadă, pentru că guvernul Tsipras a venit doar de câteva luni la putere, iar toată această rezistenţă la o soluţie drastică de majorare a TVA este de presupus că le-a aparţinut guvernelor anterioare.

Este incredibil ca România, o ţară nemembră a zonei euro, stăpână pe moneda sa şi capabilă în ultimă instanţă să îşi finanţeze deficitele prin baterea de monedă proprie, ceea ce Grecia nu mai poate astăzi, de aici provenind practic toată încurcătura, să aibă TVA mai mare decât Grecia astăzi la majoritatea bunurilor şi serviciilor.

Şi dacă nu ar fi scăzut TVA la mâncare de la 1 iunie 2015 la 9%, am fi avut în continuare TVA mai mare decât Grecia la alimente!

Ce diferenţă de tratament! Este evident că apartenenţa la clubul zonei euro şi în general la clubul ţărilor dezvoltate în care a intrat în ultimele decenii a favorizat Grecia în această perioadă.

Iar România acum nu primeşte acceptul de la Comisia Europeană să micşoreze TVA de la 1 ianuarie 2016, cum nu a primit nici acceptul să micşoreze TVA la alimente de la 1 iunie 2015.

Cu o datorie publică de 39% din PIB, suntem în continuare ţinuţi la uşă. În această atitudine de fapt se ascunde slăbiciunea fundamentală a Uniunii Europene: tratarea ţărilor periferice ca ţări de mâna a doua, iar a cetăţenilor acestor ţări drept cetăţeni de categoria a doua ai Uniunii Europene.

Asta nu au aceptat grecii să devină şi nu acceptă. Nu mai vorbim de faptul că deşi îndatoraţi până peste cap şi-au păstrat băncile în proprietate, flota precum şi compania petrolieră naţională, ceea ce România nu a reuşit.

Este paradoxal cum acum 15-20 de ani ne uitam la ţări precum Grecia sau Ungaria ca exemple de dezvoltare, iar acum ni se predică faptul că sunt elevii răi ai clasei UE.

Fără ca nimeni să se gândească la golgota Greciei ca la a unei ţări periferice, îndelung stăpânită de imperii precum a fost şi România, care a căutat o cale de dezvoltare.

Drama Greciei este drama periferiei, a unei ţări împărţite la Ialta pe şerveţelul lui Churchill şi Stalin, la schimb cu România, care însă n-a mai reprezentat interes strategic după 1990, când blocul sovietic s-a dezmembrat.

Nu ar fi reuşit grecii să domine Balcanii cu investiţii străine dacă ar fi fost, aşa cum se spune, un popor specialist doar în huzur. Până una-alta au investiţii în România de 7 miliarde de euro, 14% din sistemul bancar, au fabrici de lapte, fac blocuri de locuinţe, iar grecul Ioannis Papalekas este în top 3 investitori pe piaţa imobiliară din România, la bătaie cu austriecii şi sud-africanii.

Dacă Grecia iese din zona euro – şi după toate probabilităţile aşa va fi – însuşi modelul dezvoltării cu fonduri europene şi al ridicării standardului de viaţă la nivel occidental al unei ţări sărace în urmă cu 50-70 de ani va fi pus sub semnul întrebării.

Excluderea din zona euro a Greciei va fi demonstraţia reală a imposibilităţii dezvoltării  unei ţări în primul rând prin îndatorare externă, de oricare ar fi aceasta – publică sau privată. Să nu ne facem iluzii că mai are vreo şansă România, dacă această catastrofă va veni, să intre vreodată în zona euro.

A doua zi după ce drahma va înlocui euro în portofelele grecilor, România va trebui să tragă adânc aer în piept, să se uite în jur şi să ştie că nu se va putea baza decât pe ce are şi pe ea însăşi.

http://www.zf.ro/opinii/diferenta-intre-liderii-ingenuncheati-ai-romaniei-si-taria-grecilor-tva-reala-in-grecia-a-ramas-la-13-dupa-5-ani-de-golgota-financiara-14519478

A small group of 'Muslims Against the Crusades' commemorated the attacks 9 years ago today on the World Trade Center in New York by burning a flag in front of the US Embassy with a heavy police presence monitoring. London, United Kingdom 11/09/2010.

 

Președintele rus Vladimir Putin a cerut incetarea ultimatumurilor impuse tarii sale, intr-un discurs ținut la Forumul Economic Internațional din Sankt Petersburg.

Conform acestuia, SUA încearcă să stabilească ce i-ar trebui Rusiei și sa interfereze în procesele politice interne din țară, precum și în problemele de securitate internațională.

“Să fim lasati sa ne definim propriile interese și propriile noastre nevoi, pornind de la propria istorie și propria noastră cultură’, a declarat Putin, conform publicatiei bulgaresti Novinite. “Este inacceptabil să se discute cu Rusia, folosind limbajul ultimatumurilor”.

El a amintit discuția de dinainte de decizia de desfășurare a trupelor internaționale in Irak. Modelul folosit pe scara larga de SUA este: “cine nu este cu noi, este împotriva noastră” – a spus el.
“Acesta nu este un dialog, aceasta este un ultimatum”, a declarat Putin, citat de TASS.

Conform lui Putin, exact aceste actiunie ale SUA duc la un viitor Război Rece.

“Moscova si-ar dori să aibă relații echitabile cu toți membrii comunității internaționale – SUA, UE, țările asiatice – și vom construi relații cu acestea, bazate pe egalitate și respect reciproc”, a spus Putin.

http://www.aparatorul.md/principiul-sua-cine-nu-este-cu-noi-este-impotriva-noastra/

Brain-waves

 

Noi tehnologii au puterea de a ne pune acțiunile și chiar personalitățile în mâinile altcuiva, spune Kathleen Taylor

Pe 28 noiembrie 1953, un biochimist american, numit Frank Olson, a căzut de la geamul hotelului său din New York. Verdictul a fost suicid. Douăzeci de ani mai târziu, un misterios proiect al CIA, numit MKULTRA, a fost oprit în mod oficial. În timpul investigațiilor guvernamentale, CIA-ul a recunoscut că i-a administrat lui Olson drogul psihedelic LSD cu puțin timp înainte ca acesta să moară.

Familia sa, care a primit o compensare în 1976, pretinde până în ziua de astăzi că el a fost ucis pentru a fi oprit din divulgarea publică a detaliilor cercetării sale în armele biologice de război și în utilizarea militară a LSD-ului.

Olson nu a fost singurul porc de Guineea a MKULTRA. Dar, în mare parte din pricina faptului că majoritatea documentelor proiectului au fost distruse, am putea să nu aflăm niciodată cât de multe persoane – incluzând bolnavii mintali și pacienții cu cancer în fază terminală – au fost supuse experimentelor fără ca acestea să știe sau să fie de acord. Proiectul urmărea o fantezie antică: controlul minții umane. Acum, la 40 de ani după ce s-au oprit, cercetările asupra controlului mintal sunt mai avansate ca oricând.

Progresele în puterea computațională, genetică și neuroimagistică au creat noi tehnologii pentru manipularea creierului, cu o precizie fără precedent. Însă în ziua de astăzi, scopul nu este de a controla mintea soldaților capturați sau manipularea gândirii liderilor din blocul sovietic. În ziua de astăzi, controlul minții țintește spre ceva mult mai apropiat.

Tehnicile pentru controlul creierului uman ar putea trata afecțiunile mintale, de la dependențe la depresie sau comportament obsesiv compulsiv. Și, în timp ce scopurile militare nu au dispărut, astăzi visul este de a dezvolta supersoldați care nu sunt afectați de frică în situații de pericol extrem, pot lua decizii tactice strălucite când funcționează cu numai două ore de somn pe noapte și ar putea chiar să cunoască ruta către următorul obiectiv din Afganistan fără nicio hartă – ruta fiind încărcată direct în creierul lor.

Tehnicile pentru controlul minții s-au modificat, la fel ca și etica acestui subiect. Secretele și experimentele ascunse au fost eliminate: o mare parte din cercetările de astăzi sunt făcute publice prin anunțuri de presă sau pe site-urile oficiale.

Iluminarea creierului

Printre cele mai promițătoare tehnici de control al minții este optogenetica. Celulele cerebrale, sau neuronii, sunt făcute să reacționeze la lumină prin inserarea genelor sensibile la lumină derivate din microbi. Impulsuri luminoase – probabil livrate prin fire de fibră optic㠖 pot apoi fi folosite pentru controlul circuitelor neurale, fără ca țesutul să fie afectat, cum se poate întâmpla în cazul electrozilor implantați sau al efectelor secundare ale drogurilor.

Începutul cercetărilor în optogenetică a fost destul de modest, subiecții pentru cercetări fiind viermi microscopici, musculițe și șoareci. Dar, anul trecut, o echipă de biologi a mai făcut un pas spre oameni, folosind optogenetica pentru a schimba mișcările ochilor unor maimuțe.

„Există deja unele grupuri care lucrează în aplicațiile optogeneticii în cazul oamenilor”, spune dr. Wim Vanduffel, de la Universitatea Leuven și Școala Medicală Harvard, cel care a condus cercetarea pe maimuțe.

Alte cercetări pe animale oferă un mic indiciu despre potențialul optogeneticii. Neurocercetărorii conduși de dr. Karl Deisseroth, profesor de bioinginerie și psihiatrie la Universitatea Stanford, a transformat șoarecii – cunoscuți ca fiind foarte nervoși – în exploratori curajoși. O lumină albastră strălucitoare a fost pusă pe un circuit specific din amigdalele lor, folosind fibre optice implantate – amigdala fiind o regiune cerebrală implicată în procesarea emoțiilor.


Neurocercetătorul dr. Karl Deisseroth în laboratorul său de la Universitatea Stanford, unde cercetează optogenetica

Dar modificarea genetică umană este o provocare etică – nu ne place nici mâncarea modificată genetic, ca să nu mai vorbim de oamenii modificați genetic. În plus, lumina vizibilă nu poate penetra craniul, deci în cazul multor specii optogenetica necesită deschiderea craniului. Ca atare, cel puțin pe termen scurt, această tehnică va rămâne un teritoriu rezervat cercetării, ajutând la stabilirea circuitelor neurale care stau în spatele unor boli.

Acestea fiind spuse, ar putea optogenetica să fie folosită pentru controlul creierului uman și modificarea personalității cuiva? „Bineînțeles că asta ar fi complet neetic, dar sunt convins că ar putea fi făcut”, spune Vanduffel. „Odată ce vom înțelege mai bine circuitele neurale implicate, vei putea modifica artificial activitatea neuronilor și să schimbi comportamentul și acțiunile oamenilor. Într-o oarecare măsură, acest lucru este făcut deja prin stimularea cerebrală profundă”.


Stimularea mintală

În stimularea cerebrală profundă (SCP), electrozi de metal sunt implantați în creier pentru a modifica circutele folosind impulsuri electrice. Se folosește deja pentru a trata pacienții care au afecțiuni ca dureri cronice sau boala Parkinson. „SCP pare să poată reprograma rețelele cerebrale defecte”, spune dr. John Stein, profesor emerit de la Universitatea Oxford. Dar mecanismele care stau la baza tehnicii încă nu sunt clare.

Stimularea cerebrală poate fi folosită chiar și pentru îmbunătățirea simțurilor existente. Dr. Miguel Nicolelis și echipa lui de la Universitatea Duke din Statele Unite au dezvoltat o metodă prin care șoarecii pot simți lumina infraroșie. Rozătoarelor li s-au implantat electrozi conectați la regiunile creierului care procesează semnalele tactile primite prin mustăți. La celălalt capăt al electrozilor se afla un senzor de infraroșii. Atunci când era expus la unde infraroșii, electrodul trimitea un semnal către creierul lor – șoarecii putând „atinge” lumina infraroșie. „Nu pare să existe niciun motiv viitor pentru ca aceste animale să nu primească o vedere infraroșie completă”, spune Nicolelis. Și nu pare să existe niciun motiv pentru care protezelor similare nu li s-ar putea adăuga simțuri pentru repertoriul uman – poate abilitatea de a „gusta”“undele radio sau a „mirosului” luminii infraroșii.

Nicolelis este și în spatele cercetării în care șoarecii cu electrozi implantați în creier au putut comunica între ei prin semnale cerebrale, chiar dacă erau la mii de kilometri distanță. Un șoarece la Universitatea Duke, Statele Unite, transmitea informația unui alt șoarece de la Universitatea Natal, Brazilia, despre care buton trebuie apăsat pentru a primi o recompensă.


Șoareci din Brazilia și Statele Unite au avut electrozi implantași în creier, permițându-le să comunice mintal

Nicolelis, a cărui cercetare este finanțată de Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare ale Apărării, aparținând Pentagonului, prevede ziua în care mai mulți creieri conectați ar putea să gândească în același mod pentru a rezolva o problemă. „Teoretic, îți poți imagina că o combinație de creieri ar putea oferi soluții la care un creier individual nu ar putea ajunge”, spune el.

Atât SCP, cât și optogenetica sunt destul de invazive – necesitând fire care să fie implantate în creier. Dar dacă am putea controla creierul fără să fie nevoie de implanturi? Inginerul biomedical dr. William Tyler, de la Institutul de Cercetare Virginia Tech Carilion din Statele Unite, investighează utilizarea impulsurilor cu ultrasunete, care pot călători prin craniu, în creier, pentru a stimula circuitele.


Laboratorul lui dr. William Tyler lucrează la metode noninvazive de control al creierului

Ultrasunetele sunt de obicei asociate cu scanările medicale, dar dacă frecvența și intensitatea undelor de sunet sunt modificate, atunci ele pot stimula regiuni specifice ale creierului. Acest lucru poate fi realizat cu o acuratețe comparabilă cu cea a SCP – undele pot fi concentrate într-o zonă de 1 până la 3 mm^3. Visul este de a putea să folosim ultrasunetele pentru a trata afecțiunile ca depresia sau epilepsia sau chiar să îmbunătățească memoria și creativitatea.

Pe termen lung, cercetarea ultrasunetelor ar putea duce chiar la căști balistice pentru soldații care oferă comenzi, să îmbunătățească atenția și să reducă anxietatea.


Misterele creierului

Dar eficiența oricărei tehnici pentru controlul minții depinde dacă știm care regiuni cerebrale trebuie stimulate pentru a produce efectul scontat – și harta noastră a creierului este încă destul de încețoșată. Unii neurocercetători cred că acesta ar putea fi un obstacol major pentru următorii ani. „Pur și simplu nu știm destul despre baza neurală a majorității comportamentului, motivațiilor și credințelor umane pentru a face intervenții țintite”, spune Gero Miesenbock, profesor de psihologie și director al Centrului pentru Circuite și Comportament Neural la Universitatea Oxford.

Obama a anunțat un proiect de cercetare de un deceniu care urmărește construirea unei hărți a activității cerebrale ce leagă acțiunile și gândurile de zone cerebrale specifice. Brain Research through Advancing Innovative Neurotechnologies (BRAIN) este echivalentul cerebral al Proiectului Genomului Uman și se așteaptă să coste mai mult de 300 de milioane de dolari pentru o perioadă de 10 ani.


Cartografierea modului în care interacționează neuronii ar putea duce la tehnici mai avansate de control al minții

Înainte ca neurocercetătorii să înceapă cartografierea cerebrală, ei au nevoie de dezvoltarea uneltelor necesare pentru studierea minții. Proiectarea micilor senzori capabili să fie implantați în neuroni și să înregistreze activitatea lor va fi elementară pentru succesul proiectului. În ciuda obstacolelor, avantajele ar putea fi uriașe. „Cu cât știm mai multe despre modul în care funcționează creierul, cu atât mai eficiente vor fi dezvoltarea și proiectarea terapiilor posibile”, spune Vanduffel.

Dar pe măsură ce cunoștințele noastre despre activitatea cerebrală cresc și tehnicile noastre de control al minții devin tot mai sofisticate, chiar și cele mai adânci convingeri ale unei persoane vor deveni susceptibile la instrumentele manipulării cerebrale. În mâinile unui stat nepotrivit, acestea ar putea fi arme periculoase. Se poate ca MKULTRA să nu mai existe, dar era controlului minții ar putea fi doar la început.

KATHLEEN TAYLOR este autoarea cărții The Brain Supremacy: Notes From The Frontiers Of Neuroscience (Comenzi pe books-express.ro, preț 117 lei)

Modificatori cerebrali

Substanțele-cheie care au fost investigate pentru controlarea minții

Acid lisergic dietilamid (LSD )

LSD a ajuns să domine multe programe de cercetare MKULTRA, dar efectul său asupra creierului încă nu este înțeles în totalitate. Se crede că afectează receptorii pentru serotonină, un neurotransmițător responsabil pentru reglarea dispoziției și a sexualității – inhibându-i pe unii în timp ce îi blochează pe alții. Însă, ca metodă de controlare a minții, MKULTRA a dovedit că este ineficient.

Modafinilum

Produs pentru tratarea narcolepsiei, îi ajută și pe cei care nu suferă de această tulburare (incluzând studenți și membrii echipajului de pe Stația Spațială Internațională) să rămână treji și atenți. Armata, incluzând Ministerul Apărării al Marii Britanii, a finanțat cercetări ale substanței. Nu se știe cum funcționează exact – unii oameni de știință spun că modafinilum crește producția deacid glutamic, substanța pentru energie a creierului, stimulând neuronii acestuia.

Oxitocină

Este un hormon care îi poate face pe oameni mai sociabili, dar numai dacă percep lumea din jurul lor ca fiind persoane ca ei. Dacă nu, oxitocina poate crește gradul de ostilitate. Potențial utilă pentru îmbunătățirea relațiilor de grup din cadrul unităților de luptă, aplicarea ei pentru a cuceri inimile și mințile inamicilor este îndoielnică. Afectează în mod special zonele sociale ale creierului, incluzând amigdala, care este implicată în procesarea reacțiilor emoționale.

Scopolamină

Folosită pentru tratarea grețurilor de după operație, Marina Statelor Unite și NASA produc un spray nazal care conține această substanță, ce ar putea trata răul de mișcare. În doze mai mari, se spune că îi face pe oameni mai sugestibili și, în timpul Războiului Rece, era folosită de poliția secretă a Cehoslovaciei pentru o obține confesiuni. Cauzează o reducere a activității din talamus, o regiune cerebrală implicată în reglarea gradului de vigilență, și din cortexul cingular, o regiune implicată în memorie.

Dehidroepiandrosteron (DHEA)

Acest steroid eliberat de glandele adrenale ar putea acționa ca un medicament antistres. Stimulează glanda pituitară pentru a elibera hormoni de stres, dar afectează și receptorii din creier care reacționează cu acei hormoni, reducând efectele stresului asupra creierului. Cercetări din 2009 pe personalul militar la Centrul Național pentru Sindromul de Stres Posttraumatic din Connecticut au făcut legătura dintre nivelurile mai mari de DHEA din sânge cu o executare mai bună a sarcinilor stresante.

http://www.scienceworld.ro/stiri/mae-trii-controlului-min-ii-13036.html

Ortodoxie

 

Poruncile Domnului ne învaţă să folosim cu bună judecată lucrurile de mijloc [cunoştinţa şi adânca înţelegere „a raţiunilor divine din natură şi Scriptură”]. Căci întrebuinţarea cu bună judecată a celor de mijloc curăţeşte starea sufletului, iar starea curată naşte puterea de discernământ (dreapta socoteală). Puterea de discernământ, la rândul ei, naşte nepătimirea, din care se naşte dragostea desăvârşită.

„Lucrând cu răbdare, prin înfrânare cuprinzătoare şi prin cerere stăruitoare şi păzind prin dispreţuire de sine şi prin smerenie desăvârşită cele înfăptuite, aşteaptă după acestea, la vreme bine rânduită, harul nepătimirii, ca pe un liman de odihnă, după multă furtună şi tulburare.” (Sfântul Teognost)

„Pe când neîmpătimirea (apatheia) trupului, care se dobândeşte prin retragerea în singurătate, este deseori tulburată prin apropierea de lume, cea născută din ascultare rămâne pretutindenea fermă şi neclătinată.” (Sfântul Ioan Scărarul)

„Poruncile Domnului ne învaţă să folosim cu bună judecată lucrurile de mijloc [cunoştinţa şi adânca înţelegere «a raţiunilor divine din natură şi Scriptură»]. Căci întrebuinţarea cu bună judecată a celor de mijloc curăţeşte starea sufletului, iar starea curată naşte puterea de discernământ (dreapta socoteală). Puterea de discernământ, la rândul ei, naşte nepătimirea, din care se naşte dragostea desăvârşită.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

Pe vremea împărăţiei lui Antonin, fiind pretutindeni mare prigonire împotriva creştinilor, era în Sardica un bărbat cu numele Ghilas, care ţinea la păgînătatea închinării idoleşti. Acesta avea un fiu, unul născut, copil de treisprezece ani, anume Potit, înţelepţit cu înţelepciunea lui Dumnezeu, prin care îşi săvîrşeşte El laudă. Copilul era luminat cu darul Sfîntului Duh ca să cunoască pe Făcătorul său şi Aceluia Unuia să-I aducă rugăciunile şi închinăciunile sale, iar de idolii cei fără de suflet să se îngreţoşeze. El, ştiind să citească cărţile, a găsit nişte dumnezeieşti Scripturi creştineşti şi, citindu-le pe acelea, s-a umplut de duhovniceasca înţelepciune şi de înţelegere. Astfel, ducîndu-se la creştini, în ascuns de tatăl său, a primit Sfîntul Botez, întorcîndu-se de la spurcatele slujbe idoleşti.

Ghilas, tatăl lui, văzînd pe fiul său întorcîndu-se de la idoli, s-a mîhnit şi-l îndemna cu multe îmbunări, ca, împreună cu el, să aducă jertfă zeilor lor elineşti. Iar tînărul sfînt i-a zis: „O, tată, îmi grăieşti cuvînt nefolositor, poruncindu-mi să jertfesc diavolilor. De mă iubeşti părinteşte pe mine, fiul tău, apoi să mă sfătuieşti spre ceea ce mîntuieşte sufletul, iar nu spre ceea ce-l pierde. Eu doresc ca şi tu, cunoscînd adevărul, să te întorci de la necurata închină-ciune, să începi a sluji Unuia Dumnezeu, Care vieţuieşte în ceruri şi pe toate le cuprinde, Făcătorul a toată făptura”. Tatăl său, mîniindu-se, l-a dus într-o cameră osebită şi a poruncit să nu îndrăznească nimeni a da copilului pîine şi apă, zicînd către dînsul: „Vom vedea de-ţi va da hrană şi băutură Dumnezeul tău pe Care îl cinsteşti!”.

Tînărul Sfînt Potit, plecîndu-şi genunchii, se ruga lui Dumnezeu, zicînd: „Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac nedreptate şi răsplăteşte celor ce se luptă cu mine, căci doresc să-Ţi slujesc Ţie, Domnului meu Iisus Hristos, Care ai voit a veni din cer pe pămînt pentru mîntuirea omenească. Priveşte spre rugăciunea smeritului Tău rob şi întăreşte-mă pe mine întru această foame, precum ai întărit pe Daniil proorocul Tău, cel aruncat în groapa leilor. Tu ai zis în Sfînta Ta Evanghelie: Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetoşează pentru dreptate, căci aceia se vor sătura; Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia cerurilor. Deci, şi pe mine cel închis aici pentru dreptatea Ta, nu mă lăsa să fiu chinuit de foame şi de sete”.

Sfîntul a petrecut multe zile în închisoarea aceea, pedepsit de tatăl său cu foamea şi cu setea, dar întărit de Dumnezeu prin hrana duhovnicească şi adăpat prin darul Sfîntului Duh. Faţa lui strălucea ca soarele, veselindu-se întru Domnul său, şi zicea: „Îţi mulţumesc, Stăpîne, că ai binevoit a mă sătura de duhovniceştile Tale bunătăţi, care pe cît le primesc, pe atît mai mult le doresc. Încă mă rog, Ţie, Dumnezeul îngerilor şi al arhanghelilor, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, ascul-tă-mă pe mine, care strig către Tine cu toată inima, şi dă tatălui meu cunoştinţa adevărului Tău şi înţelegerea credinţei. Deschide-i lui mintea, ca să poată a Te cunoaşte pe Tine, Făcătorul său şi Ţie Unuia să-Ţi slujească, iar nu zeilor celor elineşti, ca să nu se bucure de el diavolul, vrăjmaşul numelui creştinesc, ci să se preamărească tăria Ta cea atotputernică, care povăţuieşte spre mîntuire pe cei rătăciţi!”

Astfel rugîndu-se el, i s-a arătat îngerul Domnului, întărindu-l şi zicîndu-i: „Va fi ţie ceea ce doreşti, pentru că Dumnezeu, Căruia te-ai încredinţat cu toată inima, totdeauna este cu tine şi orice vei cere de la Dînsul, vei cîştiga. Însă să ştii şi aceasta, că diavolul, pierzătorul sufletelor omeneşti, s-a pregătit împotriva ta. Deci, ţi se cade să primeşti toate armele lui Dumnezeu, ca să poţi sta împotriva meşteşugirilor lui!”

Aceasta zicîndu-i, îngerul luminii s-a dus; iar sfîntul se ruga lui Dumnezeu, zicînd:Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă! Că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, pînă ce va trece fărădelegea. Deci, trecînd puţin, deodată i s-a arătat îngerul întunericului, prefăcut în strălucire de lumină şi i-a zis: „O, tînăr fără de răutate, iată am venit la tine ca să nu slăbeşti de foame şi de sete cu sufletul şi cu trupul. Să asculţi pe tatăl tău şi să te saturi cu el de mîncări, căci eu sînt Hristos. Deci, fiindu-mi milă de tine şi văzînd lacrimile tale, am venit să te cercetez”. Tînărul Sfînt Potit i-a răspuns: „Pleacă de la mine, satano, vrăjmaş al dreptăţii! Nu vei amăgi pe robul lui Dumnezeu, căci tu nu eşti Hristos, ci potrivnic lui Hristos!” Sfîntul, zicînd aceasta, a început a se ruga astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, alungă de la mine pe acest vrăjmaş necurat şi-l aruncă în adîncul în care este osîndit cu slujitorii săi!”

Diavolul, schimbîndu-şi asemănarea îngerească s-a prefăcut într-un uriaş mare, cu statura ca de cincisprezece coţi, apoi s-a prefăcut într-un bou, care a mugit cu glas mare. Sfîntul, îngră-dindu-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis către dînsul: „O, duh rău, încetează a ispiti pe ostaşul lui Hristos, pentru că nu vei putea înfricoşa pe cel răscumpărat cu sîngele lui Hristos şi îngrădit cu puterea Sfintei Cruci!”

Atunci diavolul îndată a pierit. Glasul lui se auzea de departe, zicînd: „O, ce fel de copil tînăr mă biruieşte! Vai mie, de acum unde mă voi odihni? Spre cine voi îndrepta săgeţile mele? De mă apropii de cel bătrîn, nu mă biruiesc atît de lesne, precum mă biruiesc de acest copil. Deci, mă voi duce şi voi intra în fiica cea una născută a împăratului Antonin, şi voi arăta într-însa puterea mea. Voi îndemna pe împărat asupra ta o, Potite, ca să te piardă cu multe munci!” Sfîntul i-a răspuns: „O, vrăjmaş netrebnic, în orice fel de munci voi intra, pretutindeni te voi birui; nu eu, ci Domnul meu Iisus Hristos!” Atunci diavolul a fugit, strigînd: „Amar mie, că sînt biruit de un copil!”

După aceasta, Ghilas, tatăl lui, scoţîndu-l de la închisoare, a zis către el: „Fiule, jertfeşte zeilor, pentru că este poruncă de la împărat ca cel ce nu aduce jertfă zeilor să fie ucis cu multe munci, sau să fie dat la fiare spre mîncare. Deci, mă doare inima pentru tine, fiind unul născut, ca să nu te pierd, moştenitorul meu”. Sfîntul a grăit: „Căror zei să le aduc jertfă, ca să-i ştiu anume?” Tatăl i-a răspuns: „Fiule, nu ştii pe zeul Die, pe Arpa şi pe Atena?” Copilul a zis: „De cînd m-am născut, n-am auzit niciodată de unii ca aceştia, să fie zei, decît numai idoli! O, tată, dacă ai fi ştiut cît de puternic este Dumnezeul creştinilor, Care S-a smerit pe Sine ca să mîntuiască pe oameni, ai fi crezut într-Însul. El este Unul adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pămîntul. Iar toţi ceilalţi zei ai păgînilor sînt diavoli”. Ghilas a zis: „De unde ai tu aceste cuvinte pe care le grăieşti?” Sfîntul a răspuns: „Acela, Căruia Îi slujesc, grăieşte prin buzele mele. Pentru că a zis în Evanghelia Sa: Nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi grăi, că în acel ceas vi se va da vouă ce trebuie să grăiţi„.

Ghilas a zis: „Fiul meu, oare nu te temi de munci? Cînd vei fi dus la ighemon şi te va pune la muncile cele cumplite, atunci ce vei face?” Sfîntul copil, zîmbind, a zis: „O, tată, ai zis cuvînt fără de judecată, deoarece Domnul meu Iisus Hristos, fiind răscumpă-rătorul sufletelor noastre, mă va întări pe mine robul Său. Nu ştii oare că David, un copil neînarmat, în numele lui Dumnezeu, a ucis cu o piatră pe Goliat cel tare şi, smulgîndu-i sabia, i-a tăiat capul?” Ghilas a zis: „Nădăjduind tu spre Dumnezeul tău, eşti gata să pătimeşti toate pentru numele Lui?”

Sfîntul a răspuns: „Cred Tatălui, Făcătorul meu, Fiului şi Sfîntului Duh, Unuia Dumnezeu în Treime, că mă va întări a suferi cu bărbăţie, nu numai toate muncile, dar şi a muri pentru Dînsul fără temere. Deci, să crezi şi tu, tată, în Dumnezeu, despre Care îţi grăiesc, şi te vei mîntui. Acei zei cărora te închini acum, nu sînt nimic, nici n-au mîntuit vreodată pe cineva, nici n-au putut să facă ceva. Deci ce folos ai dacă te închini la arama cea neînsufleţită, la piatră şi la lemn, care, cînd cad pe pămînt, nu pot să se scoale, ci se sfărîmă în bucăţi, iar sfărîmîndu-se nu scot glas, fiind mute şi nesimţitoare. Numele cu care numiţi pe idolii voştri, cu acelea se numeau de demult oamenii cei întinaţi şi fărădelege, care erau plini de vrăji diavoleşti şi de toate faptele cele rele. Aceia erau vrednici de multe pedepse, precum şi acum pe unii ca aceia îi judecă legile cetăţii şi îi dă la pedeapsa cu moartea.

Sufletele cele ticăloase ale zeilor voştri neîncetat se ard în iad în focul cel veşnic, care nu se stinge niciodată; iar cei ce slujesc acum idolilor lor, se vor arde împreună cu dînşii, în acelaşi foc fără de sfîrşit. Dumnezeul nostru, Cel ce petrece în veci, le lucrează pe toate, îndreptează toată făptura cea văzută şi nevăzută, stăpîneşte cele de sus şi cele de jos, şi pe cei ce cred într-Însul şi Îi slujesc cu adevărat, îi preamăreşte la cer întru împărăţia Sa, şi chiar pe pămînt le face slăvit numele lor, îmbogăţindu-i cu darul cel făcător de minuni, adică să facă şi ei semne şi minuni, pentru că zice: Semnele celor ce vor crede, acestea vor urma: în numele Meu vor izgoni diavolii, vor grăi în limbi noi, şerpi vor lua în mîini şi de vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma. Pe bolnavi îşi vor pune mîinile şi bine le va fi.

Pruncul grăind acestea şi altele asemenea, Ghilas, tatăl lui, s-a minunat şi a zis: „Acum cunosc că Dumnezeul creştinilor este adevărat. Căci grăieşte nişte lucruri atît de mari prin gura copilului acesta, pe care niciodată nu le-am auzit mai înainte. Deci, dacă n-ar fi fost în copil oarecare putere dumnezeiască, nu ar fi putut să grăiască cuvintele acestea din inima sa, ci precum văd, acel Dumnezeu singur grăieşte prin gura fiului meu!” Atunci Ghilas, suspinînd şi plîngînd, a zis: „Amar mie, păcătosul, că fiul meu, fiind copil tînăr, este mai înţelept decît mine, om bătrîn; pentru că el din copilărie a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, iar eu, îmbătrînind cu anii, nu L-am cunoscut pînă acum. Deci, cred cu inima şi mărturisesc cu gura, că nu este alt Dumnezeu afară de Dumnezeul creştinilor!” Ghilas, crezînd astfel în Hristos, a luat Sfîntul Botez prin povăţuirea Sfîntului Potit, fiul său.

Sfîntul Potit, după botezul tatălui său, urmînd ostenelilor apostoleşti, a plecat din Sardica, patria sa, şi s-a dus în partea ce se numea Efir, propovăduind acolo pe Hristos. De acolo s-a dus în cetatea ce se chema Valeria. Aici era o femeie, anume Chiriachi, soţia senatorului Agatonie, foarte leproasă, care nu putea să se tămăduiască de nici un fel de doctori. Sfîntul Potit, ducîndu-se la uşa casei ei, şedea acolo ca un sărac. Din întîmplare a ieşit din acea casă un famen oarecare; iar Sfîntul Potit a zis către el să-i dea apă să bea. Famenul a zis către dînsul: „Aici ai venit să ceri apă?” Sfîntul a răspuns: „Nu însetez atît de apa din casa aceasta, pe cît de mîntuirea sufletelor, şi ca în casa aceasta să fie darul Domnului meu Iisus Hristos”.

Minunîndu-se famenul de cuvintele sfîntului, l-a întrebat: „Copile, de unde eşti tu şi cum te numeşti?” Sfîntul Potit a răspuns: „Sînt născut din pămînt ca şi tine, numele meu este Potit şi sînt rob al Stăpînului meu Iisus Hristos, Care este Mîntuitorul sufletelor, celor ce cred într-Însul. El este tămăduitorul neputinţelor trupeşti, Care pe cei leproşi i-a curăţit, pe cei slăbănogi i-a ridicat de pe pat, pe cei orbi i-a luminat şi pe cei morţi a înviat cu cuvîntul”.

Famenul a zis: „Dacă eşti rob al Aceluia, apoi oare vei putea ca să cureţi pe cei leproşi?” Sfîntul a răspuns: „Unde va fi credinţă, acolo va fi şi tămăduire; pentru că Stăpînul meu Iisus Hristos, dă după credinţă celor ce cer de la Dînsul”. Atunci famenul a zis: „Oare vei putea tu să tămăduieşti de lepră pe stăpîna noastră?” Sfîntul a răspuns: „De va crede în Hristos, Dumnezeul meu, se va tămădui”. Famenul a zis: „Dacă o vei tămădui, vei fi stăpîn al tuturor averilor ei”. Sfîntul a răspuns: „Eu nu doresc aur, argint sau averile ei, ci caut să-i unesc sufletul ei cu Hristos, Dumnezeul meu!”

Famenul a înştiinţat despre aceasta pe stăpîna lui şi a adus la dînsa pe Sfîntul Potit. El, intrînd în camera ei, a zis: „Pacea Domnului meu Iisus Hristos să fie în casa aceasta”. Atunci Chiriachi a zis către dînsul: „Tămăduieşte-mă pe mine, rogu-mă ţie; de poţi, să mă tămăduieşti!” Sfîntul a răspuns: „Crede în Dumnezeu Cel propovăduit de mine şi primeşte Sfîntul Botez, că vei fi sănătoasă”. Femeia a zis: „Învaţă-mă cum să cred”. Sfîntul a învăţat-o pe dînsa cum să creadă în Hristos Dumnezeu, arătîndu-i calea cea dreaptă a mîntuirii. Atunci femeia a zis: „Cred că nu este alt Dumnezeu, afară de Acela pe care tu mi l-ai spus. Toată nădejdea tămăduirii mele o pun într-Însul, iar tu fă ceea ce poţi să faci”.

După aceasta Sfîntul Potit, plecîndu-şi genunchii la rugăciune, a început a grăi cu lacrimi: „Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul împăraţilor, Mîntuitorul sufletelor noastre, Tu ai zis ucenicilor Tăi: „Întru numele Meu pe cei leproşi să-i curăţiţi şi pe cei morţi să-i înviaţi. Auzi-mă şi pe mine robul Tău, Stăpîne, şi tămăduieşte pe femeia aceasta. Darul Tău să fie peste dînsa, ca neamurile să cunoască, că Tu eşti Dumnezeu şi nu este altul afară de Tine!” Astfel rugîndu-se, a rînduit să se facă botezul. Iar cînd femeia aceea a intrat în scăldătoare şi s-a botezat, îndată s-a curăţit de lepră şi a ieşit sănătoasă, avînd trupul curat ca o copilă tînără. Aceasta văzînd-o Agaton, bărbatul ei şi ceilalţi cetăţeni, cu toţii au primit sfînta credinţă şi, binecuvîntînd pe Dumnezeu, ziceau: „Cu adevărat am văzut mare lumină prin copilul acesta, care ne-a scos pe noi din întunericul idolesc”. Sfîntul Potit le grăia lor: „Iată, vedeţi măririle lui Dumnezeu! Deci, să păziţi poruncile Lui şi vă veţi mîntui în veci”. El, ieşind de acolo, s-a dus la un munte în pustie, care se numea Gargara şi acolo locuia împreună cu fiarele, ca şi cu oile; pentru că, prin dumnezeiasca poruncă, fiarele i se supuneau lui şi îl urmau.

În acel timp, diavolul a intrat în Agnia, fiica împăratului Antonin, şi o muncea foarte mult. Pentru aceea împăratul era în mare mîhnire şi se ruga zeilor săi pentru dînsa în deşert, făgăduind şi zicînd: „Zeule Apolon, zeule Die, zeule Arfan, tămăduiţi pe fiica mea, că vă voi aduce ca jertfă boi cu coarne aurite”. Iar diavolul striga prin gura fecioarei: „De nu va veni aici Potit, care locuieşte în muntele Gargara, eu nu voi ieşi”. Atunci împăratul îndată a trimis la muntele acela pe un boier al său, anume Gelasie, cu patruzeci de ostaşi, ca să caute pe Potit. Deci, acela ducîndu-se şi străbătînd pustia Gargarei, a găsit pe robul lui Hristos şezînd în munte, iar împrejurul său erau o mulţime de fiare. Pe acele fiare văzîndu-le ostaşii, s-au temut şi voiau să fugă; pentru că fiarele se întorseseră şi voiau să se repeadă spre ei. Dar sfîntul le-a certat, zicînd: „Duceţi-vă la locurile voastre şi nu vătămaţi pe nimeni!”

Atunci fiarele s-au supus, iar sfîntul a zis către Gelasie: „Pentru ce ai venit la mine cu atît de mulţi ostaşi?” Iar Gelasie l-a întrebat pe el: „Tu eşti Potit?” El a răspuns: „Eu sînt păcătosul, robul Dumnezeului meu Iisus Hristos”. Atunci Gelasie a zis: „Împăratul Antonin are nevoie de tine; deci, să mergi cu noi la dînsul”. Sfîntul a zis: „Ce nevoie are împăratul cel necurat de un om creştin?” Apoi ostaşii, luîndu-l pe Sfîntul Potit, l-au dus la Roma.

După ce Sfîntul Potit a fost dus înaintea împăratului, acesta l-a întrebat: „De ce neam eşti?” El a răspuns: „Sînt creştin şi născut din părinţi creştini”. Atunci Antonin a zis: „Oare nu ştii poruncile noastre împărăteşti, că acela care nu se închină zeilor noştri, cu moarte va muri?” Sfîntul a răspuns: „Şi eu doresc aceasta, ca să mor pentru Hristos, Dumnezeul meu!” Atunci împăratul i-a zis lui: „Am auzit despre tine cum că poţi să tămăduieşti pe fiica mea. De vei face aceasta, apoi te voi cinsti pe tine cu multe daruri şi cu multe bogăţii”. Sfîntul a zis către dînsul: „Zeii tăi, pentru ce n-o tămăduiesc?” Împăratul a zis: „Pentru ce îmi răspunzi mie cu aşa mîndrie?” Sfîntul Potit a zis: „De voi tămădui pe fiica ta, vei crede în Dumnezeul cel adevărat în Care cred eu?” Împăratul a făgăduit că va crede, iar sfîntul a grăit către el: „Ştiu că nu vei crede, fiindcă inima ta este împietrită; dar pentru poporul care stă de faţă, voi face aceasta cu puterea Dumnezeului meu, ca să vadă, să creadă şi să preamărească numele lui Iisus Hristos”.

După aceea, fiica împăratului fiind adusă şi pusă înaintea lui, diavolul a zis prin gura ei către sfînt: „Ce, Potit, oare nu ţi-am spus că, fără voia ta, te voi face să vii la împărat?” Iar sfîntul, suflînd peste faţa copilei, a zis către diavol: „Domnul meu Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu, Căruia I se supune toată făptura cerească, pămîntească şi cea de sub pămînt, te ceartă pe tine necuratul duh, şi-ţi porunceşte să ieşi din această zidire a Lui şi să nu mai ai multă stăpînire a intra într-însa!” Aceasta zicînd, sfîntul a lovit peste obraz pe copilă, şi îndată s-a văzut de toţi ieşind din gura ei un balaur înfricoşat, care după ce a ieşit s-a stins.

Atunci văzînd aceasta toţi cei ce erau de faţă, s-au umplut de spaimă şi au grăit: „Cu adevărat, mare este Dumnezeul acestui copil!” Din acea zi mulţi au crezut în Hristos; iar împăratul s-a mirat văzînd aceasta, şi zicea: „O, cît de mare este vrăjitoria creştinească!” Atunci sfîntul a zis către dînsul: „Amar ţie, împărate nebun, că văzînd măririle lui Dumnezeu, nu crezi într-Însul!” Împăratul a zis: „Dau mulţumire zeilor mei, că mi-au tămăduit pe fiica mea”. Grăit-a sfîntul: „Minţi, împărate, că nu zeii tăi, ci Hristos Domnul şi Dumnezeul meu a tămăduit pe fiica ta!” Atunci împăratul a zis: „Lasă-ţi cuvintele tale şi jertfeşte zeilor mei, că te voi face mare în palatele mele împărăteşti. Îţi voi da aur, argint şi multe bogăţii”. Sfîntul a răspuns: „O, împărate, să nu-ţi fie bine ţie, care îmi făgăduieşti acelea pe care eu le socotesc gunoi al pămîntului. Eu am în cer bogăţii nestricăcioase şi negrăite, pe care Hristos, Domnul meu, le-a gătit tuturor celor ce-L iubesc; iar aurul şi argintul tău, cum şi toate bogăţiile tale le va mînca focul”.

Atunci împăratul a zis cu mînie: „Încă grăieşti cu mîndrie împotriva mea?” Sfîntul a răspuns: „Grăiesc, fiindcă nu mă tem de tine. Domnul meu Iisus Hristos mă va scoate din mîinile tale”. Împăratul a zis: „Mă ocărăşti şi mă necinsteşti; însă eu rabd, cruţîndu-ţi tinereţile tale. Te sfătuiesc însă, să aduci jertfă zeilor, pînă nu încep a te munci”. Sfîntul a răspuns: „Cruţă-te pe tine, împărate, căci ţi se gătesc mari munci. Tu vei pieri împreună cu împărăţia ta şi vei arde în focul cel nestins, împreună cu diavolul, tatăl tău”.

Împăratul, umplîndu-se de mînie, a poruncit să-l dezbrace pe Sfîntul Potit şi să-l bată cumplit cu toiege de fier. Iar sfîntul grăia pe cînd îl bătea: „Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai învrednicit a pătimi pentru numele Tău!” Împăratul a zis către mucenic: „Potite, ce voieşti să faci? Să mori, ori să jertfeşti zeilor, ca să fii viu şi întreg?” Sfîntul a grăit: „Căror zei voieşti să jertfesc?” Împăratul, poruncind să înceteze a bate pe mucenic, a zis către dînsul: „Dar nu cunoşti pe Die, marele zeu, pe Arfan şi pe Atina?” Sfîntul Potit, zîmbind, a zis: „Să-i vedem ce fel de zei sînt aceia şi voi face ceea ce-mi porunceşti”. Împăratul l-a dus cu bucurie în ca-piştea idolească şi acolo sfîntul începînd să se roage Dumnezeului celui adevărat, îndată au căzut idolii şi s-au sfărîmat în bucăţi. Atunci sfîntul a zis către împărat: „Dacă idolii voştri sînt zei adevăraţi, de ce au căzut şi nu se pot scula, ca să-şi ajute lor? Deci vezi, o, împărate, cît de mare este puterea Dumnezeului meu?” Împăratul, umplîndu-se de ruşine şi mînie, a poruncit să lege pe mucenic cu fiare grele şi să-l arunce în temniţă.

Şezînd sfîntul în temniţă şi rugîndu-se, i s-a arătat un înger purtător de lumină, întărindu-l şi mîngîindu-l. Atunci, deodată s-au topit ca ceara fiarele cele grele de pe dînsul, temniţa s-a umplut de lumină în miezul nopţii şi a început să iasă un miros de bună mireasmă. Străjerii, mirosind acea bună mireasmă, s-au mirat şi se întrebau de unde iese. Deci, uitîndu-se în temniţă pe o fereastră, au văzut o lumină minunată şi pe sfîntul dezlegat din fiare, bucurîndu-se şi slăvind pe Dumnezeu şi vorbind cu acel înger. Iar ei s-au umplut de frică şi de spaimă. Luminîndu-se de ziuă, s-au dus şi au spus împăratului cele ce au văzut. Împăratul, auzind acestea, a poruncit ca îndată să se gătească locul unde era să-l chinuiască, iar propovăduitorii să strige ca poporul să se adune la acea privelişte.

Adunîndu-se mult popor, împăratul a venit şi a şezut la judecată pe divanul cel obişnuit, poruncind să scoată pe mucenic din temniţă şi să-l aducă de faţă la judecata sa. Mucenicul, fiind adus acolo, s-a îngrădit cu semnul Sfintei Cruci şi a stat înaintea împăratului cu faţa luminoasă. Antonin, iuţindu-se de mînie şi căutînd cu groază spre dînsul, i-a zis: „Potite, unde ţi se pare că stai acum?” Sfîntul a răspuns: „Mă văd că stau pe pămîntul Dumnezeului meu”. Împăratul a zis: „Acum îţi va veni pierzarea. Deci, care Dumnezeu te va scoate din mîinile mele?” Sfîntul a răspuns: „O, împărate, să se umple de ruşine faţa ta că mai bună pricepere are cîinele decît tine. Acela, dacă ia pîine din mîinile cuiva, se bucură pe lîngă dînsul; iar tu ai cîştigat tămăduire fiicei tale de la Dumnezeul meu şi Îl huleşti?”

Atunci împăratul a poruncit să dezbrace pe mucenic, să-l spînzure la muncire şi să-l ardă cu făclii. După aceea a poruncit să-i strujească trupul cu unghii de fier. Sfîntul, răbdînd toate acestea ca fiind în trup străin, batjocorea pe împărat, zicînd: „O, împărate, unde sînt îngrozirile tale? Te-ai lăudat că mă vei pierde cu muncile, dar fiind chinuit, nu simt nici o durere! Deci, să ştii şi să înţelegi, că aceste munciri nu aduc dureri trupului meu, ci inimii tale; de vreme ce eu le biruiesc prin răbdarea mea şi mă veselesc mai mult într-însele”. Împăratul, mîniindu-se mai mult pentru ruşinea sa, a poruncit să-l scoată de la muncire şi să-l dea spre mîncarea fiarelor sălbatice. Fiarele fiind lăsate cu dînsul, alergînd, cădeau înaintea lui şi îi lingeau picioarele. Atunci sfîntul striga către împărat: „Ce mai zici acum, muncitor necurat? Nu vezi încă puterea lui Hristos, Dumnezeul meu?” Împăratul poruncind să ducă înapoi fiarele, a zis către slujitorii care îl munceau: „Tăiaţi în bucăţi pe ticălosul acesta, şi-l aruncaţi spre mîncarea cîinilor”.

Cînd slujitorii au luat securea să înceapă a tăia pe sfînt, atunci, cu o minunată putere dumnezeiască, trupul lui s-a făcut atît de tare, încît securea nu putea să-l vatăme cît de puţin, ci mai mult se răneau unul pe altul cu securile. Poporul care privea, văzînd aceasta, s-a minunat foarte mult şi mulţi au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, ca la două mii, şi toţi strigau: „Cu adevărat acelaşi Dumnezeu lucrează în tînărul acesta, care a lucrat mai înainte în Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care au pătimit în această cetate”.

Muncitorul, văzînd aceasta şi auzind şi glasul poporului, s-a tulburat. Deci, oftînd din adîncul inimii, a zis: „O, cît de mare este vrăjitoria acestui necurat creştin!” După aceea a poruncit să gătească un cazan de fier, să fiarbă untdelemn într-însul şi să pună pe mucenic să-l ardă; mai adăugînd să topească şi plumb, cu care să stropească trupul mucenicului. Sfîntul, fiind ca într-o răcorire oarecare, se veselea şi slăvea pe Dumnezeu, zicînd împăratului: „Te jur pe cinstea ta de împărat, ca să-mi mai adaugi încă plumb topit de acesta; pentru că simt foarte mare răcorire într-însul”. Împăratul nu pricepea ce fel de muncă mai cumplită să scornească asupra lui. Deci, scoţînd pe sfîntul din cazan, a poruncit să aducă un piron de fier lung, să-l înroşească în foc şi să-l bată deasupra în capul mucenicului.

Săvîrşindu-se aceasta, cu putere dumnezeiască s-a făcut, că mucenicul, primind pironul în cap, petrecea viu, sănătos şi fără durere. Iar durerea care ar fi trebuit s-o simtă mucenicul, s-a suit la capul împăratului, care, durîndu-l aşa de cumplit, striga către mucenic, zicînd: „Miluieşte-mă, robul lui Hristos, şi mă izbăveşte din durerea aceasta, căci acum cunosc puterea Dumnezeului tău”. Sfîntul i-a grăit: „Să te tămăduiască zeii tăi!” Dar împăratul îl ruga neîncetat pe mucenic pentru tămăduirea sa. Sfîntul i-a zis: „Pînă ce nu va veni aici fiica ta, pe care a făcut-o sănătoasă Hristosul meu, tu nu vei putea să te tămăduieşti. Atunci împăratul îndată a chemat pe fiica sa, care, căzînd la picioarele mucenicului, zicea: „Mă rog ţie, robul lui Dumnezeu, botează-mă pe mine în numele Atotputernicului Dumnezeu, pe care îl propovăduieşti!” Sfîntul a poruncit ca îndată să pregătească scăldătoarea. Deci, el însuşi a botezat-o înaintea tuturor, căci nu era cu putinţă ca întru acea vreme să se găsească preot, fiind toţi preoţii ascunşi din cauza prigonirii.

După botezul fiicei împăratului, mucenicul, întinzîndu-şi mîinile spre Dumnezeu, a făcut rugăciune pentru tămăduirea împăratului şi îndată acela s-a făcut sănătos. Dar orbirea şi nebunia închinării de idoli aşa l-a întunecat, încît, în loc să cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi să-I mulţumească, necuratul împărat a început a mulţumi spurcaţilor zei, zicînd: „Mulţumesc ţie, zeule Apolon, zeule Arie şi zeiţă Atina, că m-aţi tămăduit!” Atunci sfîntul a început a ocărî foarte tare pe împărat, defăimîndu-l pentru nebunia şi împietrirea lui; căci se dăduse cu totul la înşelăciunea diavolească.

Împăratul, mîniindu-se ca un îndrăcit, a poruncit să taie limba sfîntului şi să-i scoată ochii. Dar mucenicul lui Hristos şi după tăierea limbii vorbea bine, slăvind pe Dumnezeu şi zicînd: „Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea… Voi binecuvînta pe Cel ce a pus în gura mea cîntarea nouă şi voi cînta Dumnezeului meu întru veselie şi bucurie”. Apoi sfîntul a zis: „Ce ai cîştigat, păgînule, tăindu-mi limba? Ai nădăjduit că, tăindu-mi limba, îmi vei lua cuvîntul din gura mea? Iată, mă vezi şi mă auzi grăind bine cu darul lui Hristos Dumnezeul meu, Care te va birui, ca şi altădată pe Faraon”. Împăratul, văzîndu-se biruit şi ruşinat, a rămas uimit, nepricepînd ce să mai facă mucenicului. Deci, vrînd să se izbăvească de ocara poporului, a poruncit să taie pe mucenic cu sabia. Astfel, tăindu-se capul sfîntului, el şi-a săvîrşit nevoinţa pătimirii sale. Sfîntul Mucenic al lui Hristos Potit şi-a dat sufletul pentru Hristos, în anii copilăriei. El împărăţeşte în ceruri din viaţa cea fără de moarte, căreia şi noi să ne învrednicim cu rugăciunile Sfîntului Mucenic Potit şi cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slavă, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 492 other followers