Feeds:
Articole
Comentarii

98

 

” Sai arati poza si lu bou ala de Gicu ca se rase de mine cand plecai la Capitala si zise al dracu ca io nu pot sa ajung ofiter. Iote ca ajunsai si va trimisai indarat si poza sa ma aveti la perete sa plezneasca al dracu ficatu in el ca nu a vrut sa ma creada ca io ma fac gradat la Ministerul de Interne al Romaniei!

Fa mamica si ba taticule afla despre mine ca io sant bine aici la Bucuresti adica la Capitala si astia de la spionaj da vezi ca nu arati scrisoarea asta la nimeni ca sa stie aia ca io lucrez la spionaj m-ia dat grad la avansare si acu am caschesta cu bocanci si caciula taiata la ochi de sa vaz ochiii belitii prin ea asa cum aveam io cand ma duceam cu Gicu la furat de porumbi. Fa mamica ce dracu sa va zic io ca ie multe de spus ca ma-u bagat aici pe birou de operatiuniii speciale si am multa treaba cu teoristii stai ca am gresit asa zic cu astia cu teroristiii si de asta nu prea am avut timp sa va scriu si sa va zic ce fac io in Capitala de cand ajunsai spion. Ie probleme grave aicisea ca nustiu daca vazusi matale la televizor pe aia care aruncara la Nev Iorc blocurile alea din sticla in aer si astia se gasira ai dracu sa vina tocmai la noi sa face terorisme cu jihadu. Astia devenira cu broabada legata de cap cum purta baba a batrana ca asa se camufleza ei si lasa doar ochiii afara le zice mujdei. aha serios asa le zice lor acolo pe limba lor luptatori mujdei (mujahedini).

Fa mamica io odata cu colegiii mei spioniii l-eam tinut calea la astia de isi zic luptatoriii mujdei ia-m batut cum batea pe mine Fanel cand ma prindea la muirea lui. Ca stiii sii tu fa mamica ca io ieram nebunu satului si cand ma imbatam dadeam cu pumnu in cap la taurete de cadea al dracu iel de taurete cu coarnele de pe capul lui jos la pamant lesinat si nu se mai scula neam. Ca iti aduci si mata aminte ce im-i zise nea Mitrita care iera plotonier la noi in sat: “Ba, tu ori ajungi la inchisoare, ori ofiter in Ministerul de Interne”. Si asa si fu fa mamica ca ajunsai ofiter pe operatiuniii speciale.

Fa mamica io nu pot sa zic mai multii acu ca imi zise domnu comandant sa citesc o carte cu specific pe meseria noastra “Scufita rosie”. Asta ie carte grea de operatiuniii speciale si zise domnu comandant sa vaz cum dracu l-ea omorat lupu pe Scufita si bunica si s-ai zic si lui casa-i zica si lu domnu general ca face ca participa la o emisiune si vrea sa le arate la prostovanii aia ce desteptiii ie la Ministerul de Interne. Stii bine ca io de mic ieram entelectual si ai vazut cate carti m-iai cumparat mata si eu io le vindeam sa am bani de tuica.

S-ai zici lu proasta aia de Gica ca io cu mana mea o omor daca auz ca se marita cu Gicu ca imi zise m-ie Marin ca ii vazu pe amandoi la discoteca si se pupau in bot dupa care incepura sa joace pe manele dupa Guta. Sa vezi si tu fa mamica ce taraniii dracului ie aia si asculta muzica lui Guta cand noi la Capitala ascultam doar pe Salam si Vijelie.

Iote fa mamica pe colegu meu cand ne canta de inima albastra si ma suparai asa rau ca vrusai sa pun mana pe pistol si sa vin de urgenta in sat si sai impusc pe toti ca imi adusai aminte a dracu de curva aia de Gica ca fuse la disco si beu tuica de cazu ca vaca in miriste.

 

 

 

 

Fa mamica hai ca va las cu bine si iote-ma pe mine cand facui o operatiune speciala adica io eram ala de dadeam cu berbecele ca imi zise domnu comandant ca sunt fortosu unitatiii. Sa arati tu la taraniii aia prosti din sat ca ni ci unul din ei a dracu nu se credea ca io ajung ofiter. Ce sa stie fa mamica aia ca ie prosti si nu are scoala ca mine si ie pot sa vorbeste cu aia care nu ie entelectuali ca mine ca na-m ce discuta pe teorii de Scufita Rosie.

Hai ca va las si vin cand se incalzeste  cu masina a noua sa turbeze tot satu cand oi parca eu balena in fata portiii sa vaz taraniii cu capetele rajghinate la porti cum se uita verzi ca fierea si sa urle: “Ioane, al dracu’ ce te-ai ajuns tu la Interne!”. Saru mana fa mamica hai noroc taticule!

Ion, sergent-major, Ministerul de Interne – “Operatiuni Speciale”. 

 

 

45

 

 

http://www.oecd.org/pisa/

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, studiul a fost efectuat in anul 2012 dupa cum vedeti in fotografia postata mai sus: romanii au fost catalogati cu un IQ de 88 pe baza cantitatii de informatie acumulata si nivelului intelectual! Nu spun ca studiul reprezinta adevarul in proportie de 100%, dar este sa cazul sa ne punem o intrebare: cand naiba am devenit o natie atat de degenerata din punct de vedere intelectual? IQ 88: suntem un popor suferind de B.P.D (Bordeline Personality Disorder)?

V-am spus acest lucru de cel putin 200 de ori: cumplit ma enerveaza cand aud tampenia “suntem europeni, civilizati si democrati…da, da, facem parte din lumea civilizata!”. Priviti mai sus ce afirma “lumea civilizata” despre Neamul Romanilor: “Sunteti tampiti si inapoiati cu acte!”. Cum sa nu rada de noi in hohote cand politicienii sunt slugoii cu acte ai neamurilor straine si la nivel de conducere guvernamentala alegem ce este mai prost? Cum sa nu isi bata joc cand alergam ca nebunii cu duba dupa politicieni si lupta “impotriva mafiei” reprezinta show-ul preferat de seara al milioanelor de romani? Noi i-am pus in functie si dupa cateva luni de zile radem cu bale la gura cand ii aresteaza DNA-ul! Cretinismul a devenit sport national?

Ma uitam la Radu Tudor si Ciorioanu, primul fiind analist militar si formator de opinie iar cel de-al doilea prins cu studente in toaleta Facultatii de Istorie, cu ce mandrie afirmau: “Noi facem parte din lumea civilizata…”. Raducule, mama draga, daca spun o faza legata de tine si SRI, in secunda doi incepi sa ma injuri! Pe Cioroianu nu are rost sa-l bag in seama, pentru 500 de euro se injura singur dupa modelul Hurezeanu!

 

Invatatura a devenit ceva “avem carte, da’ nu prea stim cum sta treaba” fara sa sesizam cat de grobieni si fatarnici suntem: ne strangem o suma de oameni, de la Moromete citire, imbracati in straie frumoase si musai branduite cu nume de croitori italieni, si ne dam aere ca sa parem “intelectuali”. In tara noastra nivelul intelectual se calculeaza in functie de contul din banca, pantofii de 1.500 de euro din picioare si limuzina de neam prost parcata in fata sediului partidului! Profesorul cu sacoul ros la coate si pantofii scofalciti de purtare este privit in sila: ” ‘ute dracului de aici, tu ai fata de intelectual ca noi?”. Cunosc un profesor de genul acesta care locuieste in Sibiu, printre altele este folosit de Serviciul Roman de Informatii pentru analiza, si cand discutam cu el, nu a implinit 40 de ani, simteam cum incep sa ma revolt la nivel molecular de ce spunea: “Elevii mei vin la scoala cu limuzine de sute de mii de euro si sunt atat de imbecili ca nu pot explica o simpla analiza filosofica! Si sunt studenti in an terminal…”. Ei sunt viitorul tarii noastre si-n curand ii vom vedea in serviciile secrete, in Parlament si Guvern, in administratia publica, ca Doamne!, taticu’ are multe milioane de euro la banca sa faca din odrasla “un ala cu studii superioare, european si civilizat”. Profesorul din Sibiu, pot spune cu mandrie nedisimulata ca imi este prieten, o sa ramana imbracat tot in sacoasul ponosit si cautand raspuns pentru intrebarea care chinuie mintile luminate din aceasta tara: “De ce se intampla toate aceste lucruri in Romania?”.

Imi spunea odata sotia unui celebru judecator din Romania, se apucase de invatat cand am terminat eu: “Eu nu te inteleg! Esti tanar, poti urma o frumoasa cariera de procuror, ai calitatile necesare, ce tot ii dai in sus si-n jos cu Biserica si romanismul? Asa ceva este invechit, nimic legat de spiritul european!”. Retrogradul de mine ii scria lucrarile atunci cand avea nevoie fara sa-i ceara ceva in schimb…

 

Marturie imi sta aceasta fotografie: m-am dus la lansarea de carte a lui George Maior, am facut o poza cu el, si Sorin Sava a fost la un pas sa imi carpeasca una peste ochi pe motiv ca nu eram imbracat in costum de fite si am indraznit sa-i ating seful! George Maior, cu toate pacatele lui, mi-a intins mana si mi-a multumit! Dedic fotografia din partea dreapta “spionilor”care mi-au spus ca merg pe strada in haine ponosite si nu da nimeni doi bani pe mine! Odata in viata am lucrat in trei dintre cele mai luxoase magazine din Europa, Dolce&Gabbana, Versace si Feragamo, eram adolescent si castigam mii de euro lunar, cinci zile am fost cazat la un resort de lux din Kuala Lumpur, pana intr-o buna zi cand am vandut tot ce aveam si am decis sa fiu anonim! Mi-am dat seama cat de iluzorii sunt anumite lucruri pe acest pamant si constiintele superioare sunt cei care lupta cu adevarat pentru un ideal in slujba Neamului si Tarii!

 

90

 

 

Tot timpul asteptam ca altii sa ne lumineze mintea, sa ne conduca pe drumul care trebuie, sa avem o economie prospera, sa castigam mii de euro pe luna, fara sa miscam un deget ca doar “muieți-s posmagii”? De ce sa citim o carte, de ce sa consultam internetul in privinta unor lucruri care ne pot ajuta sa evoluam in plan spiritual si intelectual, de ce sa depunem efort cand altii sunt bogati si noi mergem cu metroul, de ce sa ne inscriem la facultate, de ce sa gandim singuri, de ce sa ne zbatem pentru tara aceasta, de ce sa cheltuim de la noi din buzunar “cand toti fura”, mai bine stam cu paiul in gura si burta “rastignita” peste cureaua panatalonilor: “Democratia presupune sa ne radem toata ziua de fericiti ce suntem…”.

Merg pe strada si ma uit la semenii mei, intra in magazin fara sa salute, cumpara si uita de acel “multumesc” elementar de care ne spuneau parintii in copilarie, sare cu maciuca de lemn la tine daca ai indraznit sa stationezi o secunda pe trecerea de pietoni, te scuipa in ochi daca il atingi din greseala pe strada “eu sunt smecher si tu vai mortii tai”, te batjocoreste daca iti faci cruce cand treci pe langa Sfanta Biserica “ba, las-o dracului de aici ca ai vazut cat fura popii”, nepasatori pana la starea animalica si atat de subdezvoltati uman ca ranjesc ca boii cand interlopii se alearga cu sabia prin mijlocul cetatii! Doamne, ma deprima cumplit Romania si secolul XXI!  Din aceasta tara a disparut OMUL si habar nu am cum sa cataloghez fiinta bipeda care imi sta alaturi in metrou! Este “ceva” care depaseste cu mult puterea mea de intelegere si daca incerc sa-l ajut, sa-i explic anumite lucruri pe care nu le cunoaste, eventual ma baga pe unde m-a scos mama la nastere sau rade cu intelegere “biata fiinta nebuna ce esti…”.

Tara aceasta, crestin-ortodoxa de 2.000 de ani, cel mai vechi neam european, pamantul acesta aspru si negru care mii de ani a fost ravnit de cei care nu s-au nascut in legea lui Hristos, cand a devenit bazarul de nebuni al Europei, casa celor fara de lege, si adapostul pumnului care loveste din frustrare pentru ca el nu poate intelege lucrurile ca tine? Cat de asemanatori suntem cu Tanase Scatiu din romanul lui Duiliu Zamfirescu, “mare propietar cu haina de blana ca haiuducii si pistol la cingatoare, fost, prezent si viitor deputat sub toate guvernele”! Ma uit la ei si ma crucesc: ca haita de lupii se reped cand aud de functii inalte, posturi platite cu mii si mii de euro lunar, fara sa isi puna o singura intrebare “merit sa fiu aici”?

Imi este un dor de nebun de boierescul perioadei interbelice, Dinu Murgulet, Matei, Tincuta, Sasa din romanele lui Duiliu Zamfirescu sau Grigore Iuga din “Rascoala”, acei romani autentici si educati in cele mai bune scoli europene, intorsi acasa pentru reforma in adevaratul sens al cuvantului, dar blestemul care apasa pe noi a facut in asa fel sa devenim Scatiu, coana Profira si Rodica din “La Medeleni”.

 

65

 

Unde ne sunt dascalii de scoala veche, preotii care isi dedicau viata bunului Dumnezeu si ajutau la ridicarea spirituala si intelectuala a Neamului Romanesc, politicienii care se bateau de la tribuna Parlamentului pentru cauza nationala, filosofii care teoretizau plini de abnegatie frumusetea sufletului romanesc, pictorii care zugraveau pe panza “Carul cu boi” autentic taranesc si romanesc, poetii care ii intreceau in stihuri pe Milton, Baudelaire, Hernandez, Musset sau De Villion, studentii care ieseau in strada cu tricolorul romanesc in mana si se strangeau ciorchine langa Corneliu Zelea Codreanu, medicii si conferentiarii care uimeau intreaga Europa cu stiinta lor de carte, inginerii recunosti ca neintrecuti mestesugari, filantropii care lunar donau sume importante pentru scoala si Biserica Neamului…unde sunt, Doamne?

98

 

 

De ce sa postez eu asemenea articole pe “DeVeghePatriei” si sa va deschid ochii asa cum trebuie, daca voi va comportati ca niste copii de gradinita cu muci la nas? 

Sa-i transmiteti din partea mea “doamnei” care ma pandea ieri la colt de strada, imbracata in geaca bleumarin, jeans albastru deschis si ghete negre, ca este absolut dizgratios pentru o femeie sa fumeze pe strada! Am bagat capul in pamant de rusine si ca de obicei m-am prefacut ca nu vad nimic. Sa inteleg ca lucreaza la “Operatiuni Speciale”? Sa va spun si de tanarul imbracat in geaca rosie, cu ochelari si sapca in carouri? Vai de ea de tara daca am ajuns in halul acesta! Voi lucrati in cadrul Ministerului de Interne si acolo nu va cere nimeni sa va folositi creierul…

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/03/29/domnule-gabriel-oprea-va-rog-mult-sa-recunosteti-80-din-angajatii-ministerului-de-interne-sunt-inculti-si-semianalfabeti/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/03/29/am-vazut-ca-nu-i-mai-schimba-de-la-filaj-inseamna-ca-au-epuizat-toate-resursele-umane-cu-mine/

 

Sa va ganditi bine in ce hal va faceti de ras, “DeVeghePatriei” este un blog foarte accesat din strainatate, unii dintre ei lucrand in serviciile secrete de acolo, si cam la ce mod tremura de ras: “Un singur om, fara pregatire militara sau specifica serviciilor secrete, a facut de ras trei structuri de informatii ale Romaniei, in frunte cu generali agramati si subordonati atat de redusi ca nu sunt in stare sa deschida gura!”. Daca in 2012 mi-am batut joc de CIA, i-am manipulat sa vada ce am vrut eu si ce trebuia la momentul respectiv, cam ce puteam sa fac in privinta voastra?

Intr-o tara normala si cu servicii secrete foarte bine puse la punct, formate din profesionisti adevarati, toti cei care au aparut cu poza pe “DeVeghePatriei” erau trimis acasa in secunda doi: “Nu aveti ce sa cautati la un asemenea nivel! Nu puteti sa faceti fata….”. Ce ne intereseaza pe noi, suntem Romania unde DIICOT-ul este condus de mafie, sefa fura si procurorii nu stiu nimic, Politia sta la masa cu interlopii, si SRI-ul, in proportie de 70%, este anexa CIA si Mossad! In tara noastra se face justitie dupa modelul Torquemada: “Doua declaratii, un denunt fantasmagoric, am scos zece ani de Rahova!”. Ne mai ramane sa reintroducem si obtinerea de marturii sub tortura, “Fecioara de Fier” si “Sarutul Vaduvei”, ca sa le aratam europenilor cum facem noi “justitie”!

 

980

 

 

Armata Republicana Irlandeza (partea stanga), Ian Stuart Donaldson, liderul formatiei Screwdriver si capitan in cadrul MI5 (mijloc), emblema MI5.

Am sa va pun la dispozitie unul dintre cele mai bine pazite secrete din Regatul Unit: MI5 (serviciul secret intern) si exportul nazismului pe intreaga planeta! Sa aveti idee cum se desfasoara o “Operatiune Speciala” a unui serviciu secret si nu povestile de adormit copii cu care iesiti voi in fata! Ma uit la SRI si nu stiu ce sa fac: sa rad sau plang?

 

Orice serviciu secret de pe aceasta planeta are trei fatete: cunoscuta, ce vi se prezinta dumneavoastra, mai putin cunoscuta, ce cunosc cei din interior, si ultranecunoscuta, ce cunosc cei mai buni dintre cei mai buni, celulele de baza ale structurii respective. Ce urmeaza sa va spun in continuare se incadreaza in sectiunea ultranecunoscuta…

Ca sa ma apuc sa discut despre Perfidul Albion si cam ce au facut pe intreaga planeta timp de 100 de ani, MI5 (serviciul intern), MI6 (serviciul extern), Defense Special Line ( Operatiuni Speciale), mi-ar lua cel putin cinci zile si nu as apuca sa va spun nici macar 3%. Am sa va spun odata cum s-au razbunat britanicii pe Israel dupa 30 de ani de la evenimentele in care au decedat 108 soldati britanici din cauza Irgunului (liderul lor ajungand primul ministru al Israelului).

Discutam despre perioada romantica a serviciilor secrete, cand totul se baza pe inteligenta umana, reflexe si cat de bine iti legendai ofiterii, si nu ca in ziua de astazi cand mesajele operativilor au ajuns sa fie plantate in videoclipurile de pe YouTube: apare un hit semnat de Jennifer Lopez, zeci de milioane de vizualizari pe contul oficial de YouTube, dupa o saptamana este repostat pe un alt canal, dupa o luna pe un altul, dupa doua luni de zile apare pe un canal de YouTube cvasinecunoscut unde are cateva sute de vizualizari. Nimeni nu o acorde importanta melodiei respective postata pe canalul necunoscut de YouTube, dar tu, operativul, ai idee ca undeva la jumatatea melodiei este modificata tonalitatea. Faci down cu un program free, decupezi ce trebuie, dai reverse angle, si apare mesajul: “Romanii fac intelligence modern de mana cu CIA!”. Bagati adanc in cap ce va spun: au inceput sa apara analisti de informatii cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani (India, China, Japonia). Nu uitati ca Assange a pus in fund un intreg sistem la 16 ani…

 

V-am spus odata ca KGB-ul, liniile externe si-n special 4,6,9, au reusit sa recruteze zeci de agenti de influenta pe intreaga planeta, de la presedinti de stat si pana la parlamentari sau operativi ai serviciilor secrete, prin ideologie! Ideologia o cunosteti destul de bine: comunismul cu fata umana! Seduce, este dulce ca mierea, atrage si te abandoneaza in plasa celui care are interesul sa te recruteze/manipuleze!

Vesnicul conflict dintre Pamant (Rusia) si Apa (Imperiul Britanic), iar componenta necunoscuta este urmatoarea: se pare ca totul este inspirat din legenda Imperiul Antlantidei (Apa) vs Sumerul (Partial Pamant) – Indo-europenii (Pamant).

Daca va uitati cu cea mai mare atentie atunci o sa vedeti ca in continuare Pamantul isi plaseaza spionii pe Apa si acest lucru ma face sa zambesc discret cand aud de “democratia britanica!”. 

 

 

 

 

Cautati si dumneavoastra pe internet sa vedeti care este istoria Armatei Republicane Irlandeze si eu am sa ma opresc la momentul 1970, imediat dupa atentatele din Londonderry si masacrul din Ulster: momentul in care incep sa apara primii agenti operativi marca KGB. 

Cu putin ajutor IRA este rupta in mai multa bucati, vesnicul si eternul “Divide et Impera”, eu vorbesc despre ce se petrece pe frontul operational, si puternicul KGB incepe sa isi planeteze sursele strategic: operativii cei mai duri in bucata de IRA care lupta cu arma in mana, teoreticienii si manipulatorii in Sinn Fein, surse recrutate atent in randul celor care mergeau pe solutia pacifista.

 

65

 

In felul acesta am ajuns la sangerosul “Bloody Sunday” din ianuarie 1972, 30.000 de civili la un pas sa fie maceleriti de fortele armate ale Regatului Marii Britanii, se inregistreaza 13 victime, si acolo apar primele semne de intrebare ale serviciilor secrete din Regat: cine erau protestatarii cei mai vocali din mijlocul bravilor irlandezi? Seamana cumva cu Bucurestiul din anul 1989?

Serviciile secrete incep sa stranga probe atunci cand conflictul armat este incheiat, spiritele se linistesc, si ei pot actiona conform prevederilor din interior: liniste si discretie! Un ofiter superior din cadrul M5, nu se stie exact ce grad avea, McPenn il cheama, pe jumatate irlandez din Tipperary, in vecinatate Limerick-ului, este trimis de superiorii lui la Derry sa cerceteze cu atentia zona. McPenn, avand in vedere originea irlandeza pe care o avea, era un “brit” roscovan si cu pistrui, imediat a putut sa treaca neobservat prin zona de conflict si sa se apuce de treaba.

Ajuns la fata locului descopera cateva “camasi de fier”, partea metalica a gloantelor, de origine cel putin dubioasa: cu mult mai mari decat cele folosite de militarii Regatului. Le baga in plic, ajunge acasa si dupa analiza de laborator rezulta ca munitia respectiva era folosita in Georgia si Osetia. Regatul descoperise ca puternicul KGB actiona de foarte multa vreme in Irlanda…

 

9807

 

Tripleta de aur a GRU-ului: Suvorov, Lunev si mizeria umana Ion Mihai Pacepa.

Daca mai sus am explicat partial si atat cat imi permite spatiul despre metoda operationala aleasa de KGB pentru infilitrare in mijlocul Armatei Republicane Irlandeze, acum trebuie sa va spun extrem de rapid cine s-a aflat in spatele exportului de arme catre Irlanda: doua dintre cele mai dure nuclee din GRU – “Tomnaticii”, desprinsi din vechiul NKVD si “Burzulii”, noua scoala a terorii controlata pe linie militara de legendarul Andropov, prin mai putin cunoscutul Zyukanniev (de origine khazara).

Urmeaza cercetari marca MI5 + MI6, se arunca in joc sume considerabile de bani, se recuteaza zeci de surse de pe intreaga planeta, si intr-un final se descopera o nava intr-un port din Columbia, arme pentru factiunea rebela din tara respectiva cu ajutor venit pe partea Castro – Ernesto “Che” Guevara, care transporta munitie indentica cu cea folosita in Derry. Printre cutii de papaya, kiwi si alte fructe exotice, erau ascunse aceste arme si englezii reusesc sa puna mana pe un document aflat la registratura portuara dintr-o tara vecina cu Columbia: misteriosul domn Vladiceav Maranka! “Misteriosul” Maranka, aparea in acte ca administratorul unei firme ce avea ca domeniu de activitate alimentatia publica, era nimeni altul decat “minunatul” Misulica Ion Pacepa! El semna actele sub numele de Maranka, banii erau pusi intr-un offshore din Surynam, cota parte cat avea din mila serviciilor secrete ale Rusiei, si toata treaba mergea unsa ca pe roate! Desigur, rusii avea pregatiti si un Maranka in carne si oase in caz ca se intampla ceva neprevazut…

 

Stuart

 

Cititi si acest articol pentru ca are legatura cu partea muzicala si manipularea…

https://deveghepatriei.wordpress.com/2014/10/14/moartea-georgianei-ispas-tanara-decedata-in-centrul-vechi-din-cauza-drogurilor-a-fost-prevestita-in-urma-cu-34-de-ani-da-cine-este-misteriosul-domn-zambilici/

 

Se gaseste una bucata tanar mai rebel din fire, se analizeaza cum trebuie, se pregateste in bucataria MI5, si se scoate pe piata produsul finit: Ian Stuart Donaldson, parintele neonazismului din Marea Britanie, lider de generatie, idol si voce a formatiei Screwdriver. Exista in arhiva MI5 o poza cu Ian cand depune juramantul de credinta cu mana pe steagul Regaului Unit, alaturi de cativa superiori din structura de informatii interna!

Discutam despre serviciile secrete ale Regatului Unit, parintii intelligence-ului, cat urasc tampenia asta de termen!, si logic ca sunt asi in privinta manipularii, operatiuniilor speciale si “perdelelor de fum” care despart constiinta publica de adevar.

Ian se afirma ca lider pe fondul violentelor extreme din Irlanda, zona controlata de IRA, ajutat cu atentie din umbra de MI5: concerte, batai de strada, white-power, miscarile specifice insularilor post-dockers, working class si middle class, bocanci negri cu sireturi albe si jeans-ul de doc, perioada “romantica” a huliganismului din Marea Britanie si razboiul deschis cu Doamna Thatcher, violenta din in ce mai crescuta a “Firm-urilor” de hulgani…masa de oite tocmai bune de manipulat de serviciile secrete ale Regatului Unit.

Ian, in urma ordinului primit de la superiorii lui, banui ca in perioada respectiva avea un grad mai mic, scoate pe piata o melodie celebra in randurile cohortei de admiratori pe care ii avea: “Smash the IRA!”. Superiorii din MI5 isi freaca manutele multumiti: “Ian este foarte bun si nu l-am pregatit degeaba! Am gasit anticorpii impotriva IRA-ului…”.

In partea de nord a Regatului, invecinata cu zona controlata de IRA, incepusera sa apara niste curente “simpatice” de sorginte socialist-comunista si multe voci “brit” se declarau de acord cu cu politica violenta dusa de IRA, incepeau sa vocifereze impotriva Alteteti Sale Regale, si atunci trebuiau scosi la inaintare niste baieti duri, rasi in cap, cu svastici tatuate pe ei si burta plina de bere, care sa tina in frau simpatiile pro-IRA.

Ascultati cu atentie ce spune Ian in melodie si sa va ganditi cat de buni sunt britanicii in arta manipularii…

 

 

 

 

KGB-ul descopera ce trebuie, Ian Stuart Donaldson ofiter in cadrul MI5, si acesta moare ars de viu in urma unui teribil accident de masina! Asa cum se procedeaza in cazul unui agent special si foarte bine legendat, MI5-ul arunca pe piata ce trebuie: “Ian a fost asasinat de MI5″. Revolta trebuia intretinuta cu atentie cu randurile adeptilor lui Ian si stiti bine ca “lupta impotriva sistemului” atrage de minune o multime de gasculite care habar nu au in ce se baga!

Daca rusii au controlat IRA prin comunism, englezii au contracarat prin nazism: vedeti cat de simplu este cand cineva va explica pe indelete si cat de greu de inteles daca aveti mintea in ceata?

Trei lucruri sunt de baza: psihologie, manipulare si ideologie! 

 

09

 

http://www.jasonmarriner.com/home.shtml

Cineva trebuia sa duca mai departe mostenirea lui Ian, o noua factiune desprinsa din IRA pe nume RIRA (Real Irish Republican Army), vinovati de atentate extrem de sangeroase in anul 1997, drept urmare apar gruparile de huligani extrem de dure si una dintre cele mai cunoscute este factiunea “Chelsea HeadHunters” care adopta logo-ul Waffen SS-ului. Liderii au fost pentru ani buni Andy Frain “Nightmare” si Jason Marriner, iar cei din Romania care cunosc fenomenul ultras si hooligans au idee despre ce vorbesc.

Plantezi ce trebuie la vremea respectiva, lasi sa creasca, si uzi cand este necesar. Daca ati studiat cultura japoneza cunoasteti urmatorul lucru: “Petalele trandafirului nu baga de seama munca gradinarului”.

 

Andy “Nightmare”, impotriva IRA! Cat de inteligenti sunt ofiterii lor?

http://www.jasonmarriner.com/a_060807_star.shtml

 

Va lasati sa dezlegati aceasta enigma: Andy Frain, huligan si nazist, anticomunist convins, de ce sustine Rusia si poarta la gat un fulat cu Moscova? Ce nu este in regula aici?

 

11

 

Chelsea, echipa unde Drogba a facut cariera, patronata de khazarul Abramovici, “socheaza” batranul continent prin comportamentul fanilor: “Suntem rasisti si ne place!”. Chiar asa sa fie? Eu nu prea cred…ca de obicei “adevarul” este dincolo de noi!”.

Doamne Ajuta si Mantuire, va doresc!

 

 

GEORGE BECALI - CONFERINTA - ANTRENORI

Gigi Becali petrece astăzi ultima zi de permisie din cele cinci de care a beneficiat din partea conducerii Penitenciarului Poarta Albă. Fiind duminică, a mers la slujba de la biserică, iar, la ieșire, a mărturisit presei că acum este Gheorghe Becali și că “temnița e cel mai bun lucru din viaţa sa”.

Gigi Becali afirmă că a început o viață nouă, caracteristicile acestei schimbări fiind că se numește acum Gheorghe Becali, că îl caută pe Hristos și ca a luat o decizie în legătură cu averea sa.

“Am început o nouă viaţă care se numeşte Gheorghe Becali. Îl caut pe Hristos, oriunde este El, caut mântuirea. Pe cei bolnavi, pe cei dezbrăcaţi… toată averea mea o dau lui Hristos”, a declarat Becali la ieșirea din biserica construită de el în Pipera, citează realitateatv.net.

Mărturisind că se rușinează în prezent când vede la televizor cum era pe vremuri, patronul echipei Steaua a vorbit și despre ce l-a afectat cel mai mult cât timp a fost încercerat: “Cel mai greu e că nu îţi vezi familia. Părintele Justin Pârvu zice că cine n-a fost în temniţă nu ştie a se ruga. Eu nu ştiam să mă rog, nu ştiam ce înseamnă mântuirea. Temniţa e cel mai bun lucru din viaţa mea…ce înseamnă doi ani de lipsire de libertate faţă de viaţa veşnică? Eu nu ştiam ce înseamnă fără arest”, a mai spus Becali.

Dumnezeu să-l ajute în tot lucrul bun!

http://www.apologeticum.ro/2015/03/gigi-becali-temnita-e-cel-mai-bun-lucru-din-viata-mea-il-caut-pe-hristos-oriunde-este-el-caut-mantuirea/

Aurel Rogojan

 

La 26 martie 1990, după patru luni de descărcare de informaţii a Departamentului Securităţii Statului de către agenţi ai GRU, preşedintele Comitetului de Stat al Securităţii (KGB), Vladimir Kriucikov, a decis să le ia generalilor roşii de la Bucureşti jucăria Serviciului de Informaţii (Civil) al Ministerului Apărării Naţionale. Denominaţia “democratică” a noii securităţi a fost lansată imediat după trecerea la 26 decembrie 1989 a Departamentului Securităţii Statului în structura Ministerului Apărării Naţionale, cu ministrul secretar de stat, general-colonel Iulian N. Vlad la comandă, până la arestarea acestuia, în după-amiaza ultimei zile anului, când s-a recurs şi la o manevră provocatoare, scontându-se pe un al patrulea scenariu de lichidare fizică a acestuia, în decursul ultimei săptămâni.

Birocraţia paroxistică a militarilor din reţeaua GRU însărcinaţi să reorganizeze noul serviciu a disimulat de minune, în intervalul celor patru luni, distrugerea, din numai câteva mişcări, a unicului sistem informativ naţional din fostele state socialiste, membre ale Tratatului de la Varşovia, care, de la jumătatea anilor ’60, a fost etichetat de Moscova ca inamic.

Printre consecinţele acestei etichete au fost şi tentativele Kremlinului de a se debarasa de liderii politici incomozi de la Bucureşti şi susţinerea vocilor critice, chiar şi în surdină, la adresa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ultimii ani de activitate şi viaţă ai acestuia, iar ulterior, pregnant începând cu anul 1977, împotriva lui Nicolae Ceauşescu, pe care l-au flancat cu agenţi de anvergură şi i-au ţesut iţele unei conspiraţii în mai multe acte.

Precizarea este necesară, date fiind circumstanţele scoaterii lui Nicolae Ceauşescu din viaţa politică, dar şi din cea pământeană şi numirea, în martie 1990, ca director al Serviciului Român de Informaţii a unui complotist activ şi participant – “ca asesor civil al Tribunalului militar excepţional“ – la execuţia de la Târgovişte, din 25 decembrie 1989, a cuplului prezidenţial.

Acestea sunt faptele simple, cele care rămân şi contează cu adevărat pentru istorie. Dincolo de fapte vom găsi naraţiuni, care de care mai interesante, dar cel mai adesea subiective, sau tendenţioase, ori de-a dreptul ticăloase.

Despre circumstanţele înfiinţării Serviciului Român de Informaţii am scris şi nu tot ceea ce am scris a fost şi de bine (Aurel I. Rogojan, “Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale”, Editura Compania, Bucureşti, 2011 p. 37-80).

Dacă generalul Nicolae Militaru nu ar fi fost dornic de instaurarea, şi de jure, a unui regim de dictatură militară, comandându-şi până şi uniformă de mareşal, deci dacă nu ar fi devenit o ameninţare iminentă pentru Ion Iliescu, care din anii ’70 devenise agreat la Kremlin ca succesor al lui Nicolae Ceauşescu, generalii roşii ar fi deţinut în continuare jucăria serviciilor secrete, cel puţin până la clarificarea opţiunilor de politică externă, după desfiinţarea Tratatului de la Varşovia.

Forţa reţelei GRU din România, chiar dacă acesta nu era totalmente autonom de KGB, acţionând integrat, sub coordonarea aceluiaşi şef autohton de rezidenţă, pentru înlăturarea lui Ceauşescu, l-a făcut pe Ion Iliescu mai circumspect şi determinat să capteze bunăvoinţa Occidentului pentru a se menţine în prim-planul vieţii politice.

Datele factuale ale primei etape a directoratului lui Virgil Măgureanu indică o susţinere deosebit de puternică a acestuia pentru ofiţerii pe care generalii Nicolae Militaru, Gheorghe Logofătu, Victor Atanasie Stănculescu şi Vasile Ionel i-au plantat la comanda structurilor defunctului Departament al Securităţii Statului.

Incompetenţa şi gravele erori profesionale, cumulate cu derapaje şi imixtiuni în sfera politicului, precum şi predispoziţia la corupţie, vor compromite, în foarte scurt timp, pe mai mulţi dintre comandanţii militari, cărora directorul SRI le-a cerut expres, ministrului Apărării, “încetarea detaşării”. Au mai rămas doar câţiva profesionişti cu experienţă în activitatea de informaţii militare, dar fără vreun rol decizional direct, afară de forţa persuasiunii personale. Domeniile activităţilor de suport logistic au rămas, pe mai departe, populate cu personal detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale.

Virgil Măgureanu a fost declarativ deschis inovării şi reformelor. În primii cinci ani ai directoratului său au fost elaborate cca. 500 documente de concepţie, doctrină, organizare, planificare şi reglementare a activităţii de informaţii pe noile coordonate ale realităţilor politice şi şi ale contextului geopolitic şi geostrategic internaţional.

Nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre consecvenţa şi exemplul personal al “directorului fondator” în ceea ce priveşte punerea în practică a propriilor decizii, căci majoritatea noilor directive şi le asumase ca ordine cu putere de lege.

Rezistenţa la reforme a fost crâncenă, iar Virgil Măgureanu se dovedea, cel puţin în aceeaşi măsură, suştinător şi al antireformiştilor. “Divide et impera!” Pe de o parte, avea disponibilitatea nelimitată de a emite reglementări, iar, pe de altă parte, le dezavua la primele semnale de rezistenţă, primite din partea celor incomodaţi de instrumentele de organizare şi planificare, control şi cuantificare a activităţii.

Prim adjuncţii şi adjuncţii directorului au fost consecvenţi în liniile de reformare, iar cei pe care Virgil Măgureanu i-a destituit, inclusiv prin comunicate de presă în timp ce se aflau în concediu, între motivele reale, acoperite de capete de acuzare false, se află impresia indusă de delatori de profesie cum că principalii săi colaboratori ar promova reforme prin care să-i limiteze puterea, în numele legalităţii şi al autocontrolului intern de constituţionalitate al activităţii Serviciului.

După ce, la cea de-a cincea aniversare a înfiinţării Serviciului Român de Informaţii, a declarat public reformarea şi punerea pe baze noi a activităţii, Virgil Măgureanu a tras reforma “pe dreapta”.

http://www.cotidianul.ro/rezistenta-la-reforma-a-fost-crancena-iar-virgil-magureanu-a-fost-de-partea-antireformei-258722/

Gheorghe Funar

 

- adresată Președintelui României, domnul Klaus Werner Johannis -

În preajma unei mari sărbători a Creștinătății, ziua de Buna Vestire, românii din Țara-Mamă și de pretutindeni au aflat cu bucurie că la Strasbourg, Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale al Consiliului Europei a respins cererea de arbitraj pentru autonomia teritorială a ”ținutului secuiesc”, care a fost solicitată de U.D.M.R. și Consiliul Național Secuiesc ca urmare a hotărârilor adoptate de 47 Consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș, din totalul de 152 Consilii locale.

Pretențiile Ungariei și ale U.D.M.R. privind obținerea autonomiei ”ținutului secuiesc” printr-un arbitraj sau diktat au fost susținute la Strasbourg de către șefa delegației Ungariei la acest Congres al Consiliului Europei, împreună cu președintele Consiliului județean Covasna și primarul municipiului Sf.Gheorghe. Prin decizia adoptată în 24 martie 2015, Consiliul Europei a respins autonomia ”ținutului secuiesc”.

Având în vedere încălcarea gravă a Constituției României, a Legii partidelor politice, a Legii administrației publice locale și a Codului penal de către U.D.M.R. și reprezentanții săi, Vă solicit domnule Președinte al României ca, în baza jurământului depus în Parlament și a promisiunilor din campania electorală pentru alegerile prezidențiale, să acționați urgent pentru realizarea următoarelor obiective:

1. Scoaterea în afara legii a U.D.M.R. care a dovedit, inclusiv la Consiliul Europei, că nu respectă suveranitatea națională, independența și unitatea Statului Român, integritatea teritorială a României, ordinea de drept și principiile democrației. Încetarea activității U.D.M.R., prin dizolvare, se hotărăște de către Curtea Constuituțională a României pe care aveți obligația să o sesizați de urgență.

2. Organizarea unui referendum național pe tema pretențiilor Ungariei și U.D.M.R. asupra Ardealului, pentru a afla care este voința Poporului Român.

3. Oprirea vânzării pământului din Vatra Românească la străini și abrogarea legii promovată de Guvernul Ponta prin angajarea răspunderii în Parlament. România este singura țară din Uniunea Europeană unde persoanele juridice și persoanele fizice străine pot cumpăra terenuri agricole, fără limită de suprafață și fără nicio obligație ulterioară dobândirii lor. Se știe că, băncile din Ungaria acordă credite cu dobândă subvenționată de Guvern cetățenilor unguri, inclusiv etnicilor maghiari din România, pentru cumpărarea de terenuri agricole în România, mai ales în Ardeal.

4. Suspendarea pentru cel puțin trei ani, a actelor normative referitoare la retrocedările de imobile și cercetarea penală de către Direcția Națională Anticorupție (D.N.A.) și Parchete a persoanelor vinovate de împroprietărirea ilegală a Ungariei, a bisericilor maghiare, a Statusului Romano-Catolic, a Ordinelor călugărești catolice ungare, a numeroase persoane juridice maghiare și a urmașilor optanților unguri cu peste 10.000 de clădiri și circa 2.000.000 de hectare de terenuri agricole și păduri, în valoare de peste 100 miliarde euro.

5. Stoparea genocidului etnic, religios și cultural provocat și desfășurat de U.D.M.R. în județele din Ardeal, mai ales în Covasna, Harghita și Mureș, precum și cercetarea penală a celor vinovați.

6. Sancționarea de către Guvern a tuturor aleșilor locali ai U.D.M.R. care au participat la adoptarea hotărârilor de Consiliu județean sau local privind autonomia ”ținutului secuiesc”.

7. Demiterea din funcție și începerea cercetărilor penale împotriva aleșilor locali ai U.D.M.R. care s-au deplasat la Strasbourg și au solicitat Consiliului Europei ca printr-un diktat sau arbitraj să fie sfârtecat teritoriul României și să fie recunoscută autonomia teritorială pe criterii etnice a ”ținutului secuiesc”.

Realizarea obiectivelor menționate va stopa planurile Ungariei, ale U.D.M.R. și ale iredentiștilor unguri privind anexarea Ardealului.

Dumnezeu să vă dea gândul cel bun !

http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/03/29/scrisoare-deschisa-scoaterea-in-afara-legii-a-u-d-m-r-o-organizatie-antiromaneasca-si-revizionista/

capitanul-corneliu-zelea-codreanu-salut

 

Nu a încetat lupta legionarã. Nu avem si nu vom avea niciodatã biruinta deplinã. Si e bine asa.

In ziua când legiunea n’ar mai avea nici un prilej de luptã, când toate visurile ei cele mai îndrãsnete i s’ar împlini, în ziua aceea legiunea ar muri. Ar avea desigur moartea glorioasã a celor care si-au împlinit întreaga datorie, dar ar muri.

Si aceasta nu se va întâmpla niciodatã. Rãul, oricât de mari ar fi biruintele asupra lui, nu poate fi cu totul scos din lume.

Oricâte biruinte va avea legiunea, tot va rãmâne vesnic urias de mult de fãcut, vor rãmâne lupte crâncene de dat spre folosul neamului.

Oricât de grele au fost luptele de pânã azi, sunt poate si mai grele luptele care ne asteaptã.

Rari sunt în istoria unui neam stãrile în care trebuie în acelas timp sã se rezolve spre binele neamului, probleme externe isvorâte dintr’o cumplitã ciuntire a teritoriului national si probleme sufletesti isvorâte dintr’o lungã prigoanã a sufletului national.

Fiecare din aceste mari probleme, ba chiar numai unele probleme speciale cum ar fi problema jidoveascã, ar fi fost altã datã o sarcinã suficientã pentru o generatie.

Generatia de azi, Generatia Legionarã le are de rezolvat pe toate, repede, unitar. Si nu are numai de rezolvat probleme, ci mai ales de realizat solutiile care se vor da.

Pentru realizarea lor vor fi de dat lupte grele cu toti acei care vor fi loviti în interesele lor, în mentalitãtile lor învechite. Si vor fi lupte grele de dat cu noi însine în lupta cu noi însine în luptã de desãvârsire interioarã a sufletului legionar.

Abia acum începe lupta cea mare de reusita cãreia atârnã tot viitorul neamului românesc.

Dar suntem pregãtiti pentrucã luptã a fost toatã viata legionarã.

«Spiritul de luptã si spiritul de jertfã sunt esentialul».

pr-gheorghe-calciu

 

Vom vorbi astăzi, prietene, despre moarte şi înviere. Ce stranie împerechere antinomică pentru urechile tale, care n-au auzit decât despre moarte şi viaţă! Tu, tânărul meu prieten, nu cunoşti decât sensul logic al afirmaţiei sau al negaţiei. Strâns cu forţa în corsetul material al lucrurilor, tu ştii că apa curge la vale, că focul arde şi că norii conţin sarcini electrice. Iar astfel de cunoştinţe trebuie să-ţi facă somnul liniştit, urechea plecată spre ascultare şi înţelegerea limitată la ceea ce ţi se dă. Reţeta universului ţi se oferă ca un răvaş în plăcintă.

Decanii ideologiilor ateiste au primit „iluminări” care i-au pus în posesia adevărului absolut: înlocuirea unei greşeli grosolane prin altă mai puţin grosolană! Numai că fiecare nouă eroare îţi este impusă cu obligaţia de a o accepta ca adevăr absolut. Încercarea de a primi în mod critic un adevăr ideologic este o „erezie” periculoasă. Oficianţii ateismului încep deîndată goană după vrăjitoare… „Polii existenţei noastre sunt naşterea şi moartea”, afirmă orice concepţie materialistă. Tu, omule, eşti sortit să te naşti şi să mori, printr-un capriciu al naturii sau printr-un simplu joc al libidoului. Tu nu ai destin.

Tu urmezi legea necesităţii şi a cantităţii care, ca prin miracol, devine calitate – şi trebuie să accepţi că aceasta este ceea ce-ţi guvernează viaţă şi moartea. Înseamnă că tu eşti cea mai nefericită fiinţă de pe pământ, căci nici plantele, nici animalele nu au conştiinţă vieţii şi a morţii. Dar tu ştii! Tu eşti conştient că trăieşti şi, mai ales, eşti conştient că vei muri. Toată viaţa ta se desfăşoară în sumbră perspectivă a morţii. Dacă timpul nostru modern nu a crescut cu nimic şansele vieţii, el a înmulţit, într-o măsură nedefinită, posibilităţile morţii. Civilizaţia şi moartea, tragici cavaleri ai Apocalipsei, bântuie de un secol această lume. Şi nici un înger al învierii nu se arata la orizont, nici un arhanghel al dreptăţii nu brăzdează cerul şi nu strigă cu glas tunător îngrozitorilor cavaleri: „Opriţi-vă! În numele Domnului, opriţi-vă!”.

Pe cerul materialismului ateist scrie cu litere funebre: „Nu există decât viaţă şi moarte”. Şi apoi o straşnică interdicţie: „Este oprit să crezi în înviere!”. Prietene, ce ţi-a dat ateismul în loc atunci când te-a deposedat de credinţa în înviere? Ce dar ţi-a oferit el atunci când ţi L-a luat pe Iisus cel Înviat? La ce alte sărbători senine te-a chemat el atunci când te-a pus să munceşti în zilele de Paşti şi de Crăciun? Ce purificare şi ce odihnă spirituală ţi s-au conturat dinainte atunci când sărbătorile creştine au fost mânjite cu noroiul denigrării şi cu lozincile violentelor verbale?

Altădată, de sărbători, oamenii căutau să trăiască timpul lui Dumnezeu, dimensiunile lărgite spre infinit ale timpului; astăzi măsori plictisit, cu ochii pe ceas, timpul mitingurilor, ca pe un blestem. Altădată, de Paşti, ne împăcăm cu toţi oamenii, după cuvântul cantării pascale: „… şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm; să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm totul pentru înviere!”. Astăzi, în zilele de Paşti, ni se distribuie distracţii câmpeneşti, orgii înecate în alcool, sfârşind, deseori, în violenţă. Tu ştii, tinere, că o concepţie este valabilă nu prin faptul că există, ci prin efectele ei pozitive. Şi atunci judecă singur, prietene al meu, compară şi apreciază, dar, mai ales, decide-te! Fiindcă ai de ales între bine şi rău, între blândeţe şi violență, între viaţă şi moarte… Dar acum te voi lua cu mine într-un orizont nou. Pentru acest zbor nesperat va trebui să renunţi la prejudecăţile materialiste care ţi-au fost implantate în minte. Va trebui să-ţi purifici inima de patimile pe care educatorii tăi ţi le-au cultivat încă din pruncie, dându-le strălucire şi nume de virtuţi. Va trebui să-ţi lepezi necredinţa şi ateismul, ura şi lipsa de respect, servilismul şi violenta, laşitatea şi orgoliul. Şi, astfel purificat, să te îndrepţi spre marele praznic al Învierii.

Va trebui să înţelegi că învierea lui Hristos este o înnoire pentru univers, că prin transformarea unuia toată lumea se schimbă şi că la Cina cea de Taină, când Iisus le vesteşte ucenicilor apropierea patimilor Sale, acestea trebuiau să ia o valoare mistică şi salvatoare pentru lumea întreagă. Patimile sunt spre moarte, iar moartea spre înviere. Dacă învierea nu există, dacă singură realitate este moartea, atunci suntem mai de plâns decât pietrele. Căci privind lucrurile fără credinţă, viaţa noastră durează numai de la naştere până la vârsta morţii, care poate fi la fel de bine la o zi sau la 70 de ani, căci „din clipa în care te-ai născut eşti deja destul de bătrân ca să poţi muri”. Ce înseamnă acest scurt interval faţă de veşnicia morţii?! Să venim oare pe lume numai pentru a muri animalic, pentru a muri pur şi simplu, ca o piatră care se rostogoleşte de pe locul ei în hău, sau ca o vită lovită de toporul măcelarului? O asemenea moarte nu are nimic uman în ea. Este un coşmar, căci dincolo de ea nu se întrezăreşte nici o lumină, ci doar întunericul groazei.

Viaţa ni se înfăţişează ca o tragedie, din pricina unei astfel de morţi şi a suferinţei care o precede. Credincios sau necredincios, nici un om nu poate scăpa acelei ultime judecăţi, care precede cu o clipă agonia şi care este tribunalul conştiinţei noastre. Şi cine dintre noi se simte inocent la această judecată?! Ne înspăimântă moartea, cu sumbra ei lipsă de perspectivă, pentru că ne-a slăbit credinţa şi pentru că, în teama generală care guvernează lumea, moartea nu ne mai apare ca o eliberare, ci ca o supremă groază. Pentru că am dezumanizat moartea prin lepădarea de Dumnezeu, iar materia nu poate domina spiritul decât prin siluire.

Cei mai mari şi mai înverşunaţi atei ai secolului nostru, care nu numai că au făcut din materie un dumnezeu şi din ateism o mistică nouă, dar au uzat de toate mijloacele de persuasiune şi de distrugere pentru a-L ucide în tine pe Dumnezeul cel adevărat, toţi aceştia, tânărul meu prieten, se tem de propria lor dispariţie, cu o spaimă metafizică şi incurabilă. De aceea îşi construiesc adesea morminte impozante, ataşându-se cu o dragoste jalnică de rămăşiţele lor pământeşti, încercând astfel o tragică substituire a aspiraţiilor către veşnicie. Drama vieţii lor idolatre sfârşeşte într-o moarte încă şi mai idolatră. Au trăit cu groaza suferinţei şi şi-au dorit o moarte subită, căci moartea n-a fost pentru ei decât o inutilă şi insuportabilă fundătură a suferinţei. Pe ei nu i-a salvat nici măcar acest ultim act de solidaritate umană care este moartea.

Dar Iisus ne-a dăruit o moarte fără spaime, o împăcare a morţii cu fericirea, căci ne-a adus garanţia că moartea nu este un sfârşit, ci un început – începutul unei vieţi eterne: viaţa prin înviere. A iubi o fiinţă înseamnă a-i spune: „Tu nu vei muri!”. Şi să crezi. Această credinţă neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care îl simţim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate chipurile iubirii. Mamă care îşi dezmiardă copilul, îi spune, de fapt, cu o credinţă care răstoarnă munţii: „Tu nu vei muri!”. Iubitul, care şopteşte fiinţei dragi cuvinte pline de ardoare, îi spune, în realitate, cu aceeaşi credinţă adâncă: „Tu nu vei muri!”. Istoria întunecată a omenirii cunoaşte un moment de soare dogoritor, revărsându-se peste umanitate: este Soarele Dreptăţii, Hristos cel Întrupat, Fiul lui Dumnezeu, venit în lume s-o mântuiască. Ce necesitate putea determina la întrupare desăvârşirea divină liberă de orice necesitate? Nici una. Numai dragostea, căci numai ea este virtutea cea deopotrivă liberă şi liberatoare. Nu iubirea-pasiune, ci iubirea-caritate. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Iisus Se arata astfel drept întruparea iubirii, dragostea palpabilă şi crucificată. Atât de greu i-a venit omenirii să creadă în ceea ce vedea, în faptul că iubirea desăvârşită stătea în faţa ei întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adică adusă la acea situaţie-limită care este suferinţa şi moartea. Pentru a-i verifica autenticitatea ca prin foc şi pentru a constata dacă rămâne identică, până la sfârşit, cu sine însăşi. Şi Iisus a trecut ca un Dumnezeu examenul la care omenirea L-a supus. Amintiţi-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”. Ce dovadă mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva?

Şi dacă tu crezi atunci când îi spui fiinţei iubite: „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei iubiri atunci când îţi face făgăduinţa vieţii eterne? „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte în viaţă”. (Ioan 5, 24) Dar tu crezi şi ştii că într-adevăr crezi, aşa cum şi eu o ştiu, chiar dacă pentru tine, tânărul meu prieten, nu este absolut limpede ceea ce crezi. Însă pentru cei ce fac din conştiinţa ta tânăra un loc de exersare a violențelor lor doctrinare, pentru cei ce-ţi încarcerează sufletul în formulele înguste ale ateismului, credinţa ta este o realitate care-i sperie mai mult decât orice.

Ideile se menţin prin adevărul lor. O idee care se menţine prin violenţă este profund subminata de falsul din ea. Dacă materialiştii nu vorbesc despre moarte, este pentru că se tem de ea. Ei o trec sub tăcere, aşa cum trec sub tăcere toate ideile care nu pot fi mistificate. De ce la 4 martie a fost trecut sub tăcere, la un an de la consumarea lui, marele cutremur din 1977? Pentru că moartea te obliga să te gândeşti la Dumnezeu, la viaţă pe care o duci, la responsabilitatea ta morală. Or, ei se tem de capacitatea ta de a intui adevărul metafizic, de libertatea ta spirituală, tot atât de mult ca şi de moarte.

Eu însă îţi vorbesc despre ea ca despre singura ta posibilitate de a învinge. Căci fără înviere, atât moartea cât şi viaţa devin un nonsens, o absurditate. Iubirea lui Dumnezeu este însă garanţia învierii noastre, iar învierea este fundamentul credinţei noastre în Dumnezeu şi în Iisus Hristos, Fiul Lui. Ea este ocazia sublimă şi glorioasă a unei afirmări vitale; o invitaţie la amnistierea trecutului, cum spunea un ziarist francez; o invitaţie la încredere în viitor. „Să iertăm totul pentru înviere!”. Orice altă atitudine înseamnă moarte. Cel ce a murit, Acela a şi înviat, iar cei ce L-au văzut au mărturisit şi mărturia lor este adevărată, fiindcă au pecetluit-o cu suferinţa şi cu moartea lor. Nu ne putem îndoi de adevărul spuselor lor.

Când se lumină de ziuă, „în întâia a sâmbetelor”, „… iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Matei 28, 1-3) Acesta este măreţul tablou al Învierii Domnului, Cel ce a sfărâmat lanţurile morţii şi a adus omenirii perspectiva nesperată a obşteştii învieri.

De acum, prietene, nu te mai teme de moarte, căci Hristos a înviat, fiind pârgă învierii noastre! Din clipa în care ai aflat acest adevăr, viaţa ta a căpătat un nou sens: ea nu se va sfârşi între scândurile unui sicriu (fapt care ne-ar face viaţa derizorie şi inutilă), ci, trecând prin moarte, va sui spre gloria învierii. Mergi, tinere, şi spune tuturor vestea aceasta! Să strălucească fata ta de înger intru lumina învierii, căci astăzi îngerul din tine, pe care ţi l-am descoperit la primul meu „Cuvânt”, a biruit pământul din tine. Spune-le celor ce ţi-au oprimat până acum sufletul tău divin: „Cred în înviere!” şi-i vei vedea înspăimântaţi, căci îi va birui credinţa ta. Se vor zvârcoli şi-ţi vor striga cu disperare: „Ţărâna este paradisul tău şi instinctele tale îţi sunt cerul!”. Dar tu să nu te opreşti din calea ta, ci să treci mai departe, strălucitor şi pur, străluminând tuturor învierea cea din întâia a sâmbetelor! Tu, prietenul meu, eşti unicul purtător al îndumnezeirii tale în Iisus Hristos şi ridici cu tine întreg neamul acesta românesc spre culmile propriei sale învieri. Din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.

(Preot Gheorghe Calciu – 7 cuvinte către tineri, ediție îngrijită de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, București, 1996).

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/7-cuvinte-tineri-gheorghe-calciu/21013-credinta-tinerilor-atei-materialisti

sf

 

“Și cu adevărat pe drept cuvânt și cu vrednicie au profețit cuvioșii părinți despre preacuviosul părintele nostru Ioan. Căci acesta era împodobit cu toată virtutea și strălucea, încât părinții locului l-au numit pe acesta al doilea Moise. Așadar, într-o zi, când au venit aici în jur de vreo șase sute de străini și când ședeau ei la masă și mâncau, a văzut cuviosul Ioan, părintele nostru, pe un om tuns scurt, îmbrăcat evreiește în haină de lână, alergând încoace și încolo și poruncind cu autoritate bucătarilor și iconomilor și chelarilor și celorlalți slujitori. După ce a plecat poporul și slujitorii au șezut să mănânce, a fost căutat și acela care alerga pretutindeni și dădea porunci și nu a fost găsit. Atunci robul lui Hristos, egumenul, zice: „Lăsați-l pe el. Nimic străin nu a făcut Domnul Moise slujind în propriul lui locaș”.

http://www.parohiacopou.ro/

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 471 other followers