Feeds:
Articole
Comentarii

 

65

Aurel Rogojan

Pe un site de umor a apărut „ştirea” potrivit căreia miniştrii Transporturilor din ţările vecine cu România au iniţiat proiectul unei „autostrăzi de centură”, pentru ocolirea României, din cauza dificultăţilor de tranzitare implicate de starea reţelei rutiere.

Umorul are, însă, un suport în realitate. Dacă „starea de fapt” relatată ar fi reală, ce am avea de comentat?

Că ţările vecine dau o lecţie usturătoare guvernelor corupte de la Bucureşti, autoare sau complice la risipa şi devalizarea alocaţiilor bugetare destinate realizării conexiunilor naţionale la reţelele europene de autostrăzi.

Harta din imagine, şi ea generatoare de umor, ne arată cum România este ocolită de o autostradă de centură, pentru a cărei realizare şi-au dat mâna atât vecinii din Uniunea Europeană (Ungaria şi Bulgaria), dar mai cu seamă vecinii din afara uniunii (Moldova, Ucraina şi Serbia).

 

centura_ocolitoare

 

La imaginata reuniune interministerială, ministrul bulgar al Transporturilor (indicat cu nume inexistent în lista guvernului bulgar) ar fi declarat că “Centura va funcţiona în regim de autostradă şi le va permite atât şoferilor de TIR, cât şi turiştilor să evite traversarea României, scurtându-le drumul cu câteva zile bune”.

La rândul său, ministrul sârb al Transporturilor (indicat şi el cu un nume inexistent în lista guvernului Serbiei) ar fi subliniat:“Cu toţii ştim ce bătaie de cap era să ajungi, de exemplu, de la Belgrad la Chişinău.Trebuia să treci prin două vămi româneşti, să stai în ambuteiaje, să-ţi distrugi maşina în tot felul de hârtoape, să înveţi româneşte ca să poţi să-i înjuri… Gata cu toate astea! O luăm pe centură”.

Până la definitivarea lucrărilor la şoseaua de centură, în apropierea vămilor au fost montate indicatoare rutiere cu “Atenţie, România!”, pentru ca şoferii să poată alege, în timp util, un traseu alternativ.

Dar să lăsăm gluma şi să trecem la chestiunile serioase ale farsei de presă.

Ce au semnificat reţelele de drumuri în istoria lumii cunoaştem din Antichitate, de la făuritorii Imperiului Roman, dar şi din istoria mai recentă, a celui de al Doilea Război Mondial.

În orice proiect serios, înainte de a se ridica edificiul se realizează drumurile de acces şi utilităţile. În cazul „proiectului România”, ca stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, „drumurile de acces” către cele două comunităţi de prosperitate şi, respectiv, de securitate continuă a fi doar nişte deziderate.

Integrarea României în comunitatea statelor europene nu este posibilă, în mod efectiv, fără interconectările la reţelele de transport rutiere, feroviare, fluviale şi aeriene, pe care se bazează dezvoltarea economică, libera circulaţie, securitatea şi viitorul Uniunii Europene ca proiect politic de anvergură mondială.

Intenţiile politice ale guvernelor de la Bucureşti în legătură cu viitorul României în Uniunea Europeană, ca şi ale Uniunii Europene în legătură cu România sunt cel mai bine şi expresiv definite de starea interconexiunilor reţelelor de transport.

Cum aceste interconexiuni nu au fost realizate, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina şi Moldova, evident mai mult interesate de legăturile lor cu spaţiul euroatlantic decât guvernele de la Bucureşti, au hotărât să construiască o şosea de centură în jurul României, pentru ca transportatorii, turiştii şi călătorii care tranzitează Europa să poată ajunge la destinaţii mai repede şi fără dificultăţile implicate de starea drumurilor româneşti.

Prim-miniştrii cărora românii le datorează această ruşine se numesc Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin-Anton Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, care şi-au desemnat ca minştri ai Transporturilor peCorneliu Burada (02.01.1990-28.06.1990); Doru Pană (28.06.1990-30.04.1991);Traian Băsescu (30.04.1991-20.11.1992; 12. 12.1996-11.02.1998; 17.04 1998-26.06.2000), Paul Teodoru (20.11.1992-06.03.1994), Aurel Novac (06.03.1994-12.12.1996), Anton Ionescu (11.02.1998-17.04.1998), Anca Boagiu (27.06.2000-28.12.2000; 01.09.2010-09.02.2012), Miron Mitrea (28.12.2000-28.12.2004),Gheorghe Dobre (29.12.2004-13.06.2006), Radu Berceanu (13.06.2006-03.04.2007; 22.12.2008.-03.09.2010), Ludovic Orban (05.04.2007-22.12.2008),Alexandru Nazare (09.02.2012-07.05.2012), Ovidiu Silaghi (07.05.2012-21.12.2012), Relu Fenechiu (21.12.2012-12.07.2013), Ramona Mănescu(23.08.2013- 26 februarie 2014), Dan Şova (05.03.2014 -26.06.2014), Ioan Rus(26.06.2014 – ).

Dacă indivizii din această “lista politică” nu s-au dovedit “euroatlantişti” prin faptele lor, să-i judece partidele care le-au verificat şi girat orientările ideologice şi preferinţele geopolitice.

Poporul român are, însă, serioase temeiuri să-i judece pentru că au jurat strâmb pe Biblie şi Constituţie, căci fără autostrăzile care să asigure infrastructura unităţii teritoriale a României, cetăţenii din lista ruşinii mai sus menţionate nu s-au dovedit a fi loiali patriei şi locuitorilor ei, aducând deservicii interesului unităţii nationale.

Poporul român, al cărui nume l-au uzat în discursurile lor demagogice, este unanim şi în a cere o atentă cercetare a averii şi stării de prosperitate a tuturor aleşilor săi care în ultimii 25 de ani s-au făcut că ne construiesc autostrăzi, modernizează drumurile naţionale, judeţene şi comunale.

Nu este, oare, cazul să mai reamintim tentativele grosiere de fraudă care au blocat demararea proiectului “Comarnic – Braşov”, manoperele infracţionale consumate, pentru a căror muşamalizare au fost făcute disparute anexele confidenţiale ale “Contractului Bechtel”, motivaţiile pentru “Autostrada Teleormanului”, sau încăpăţânarea de a nu a agrea soluţiile de supratraversare a Oltului cu prelungirea “A-1”pentru joncţiunea cu tronsonul Sibiu-Deva-Arad?

Nu este oare cazul să ne întrebăm când şi cum va fi făcută ţăndări “Confreria politico-mafiotă a Asfaltului şi Macadamului”?

Nu este oare cazul să se investigheze şi reţelele dubioase ale concesionarilor de cariere de piatră şi nisip, din a căror exploatare unii “băieţi deştepţi” ai consiliilor judeţene au putut pune deoparte şi transfera în conturi vieneze milioane după milioane de euro?

Chiar nu crede nimeni din ierarhia puterilor independente ale statului că ar fi cazul unei anchete complete şi de amploare, pentru a se devoala şi cuantifica răspunderile juridice – penale, civile şi administrative – pentru marele dezastru produs în bugetul public pe seama drumurilor care nu duc nicăieri, dar au îmbogăţit pe mulţi, sfidând o societate campioană negativă în sărăcie, analfabetism, boli şi declin demografic.

http://www.cotidianul.ro/autostrazile-haz-de-necaz-259994/

87

 

Discutam despre Serghei Lavrov, de doua ori a fost declarat cel mai bun ministru de Externe din lume, cunoaste 14 limbi straine, si ce urmeaza sa va spun este marturia unui om care a facut parte din delegatia Romaniei si este prieten foarte bun cu Victor Ponta. Sa aveti si dumneavoastra idee cum sunt tratati politicienii din Romania, atunci cand pleaca peste hotare! Ei va hotarasc dumneavoastra soarta si la ora actuala dau din colt in colt: „De ce nu vor sclavii din colonie sa moara cu arma pentru stapani? De ce nu vor sa plece la razboi ca sa ne apere averile de sute de milioane de euro!?”. Apropo, ati vazut vreodata in ce casa sta Dragnea? Nu, nu ati vazut…

 

Marturia:

” Am ajuns la Kremlin, ne-am uitat la porti, delegatie oficiala iti dai seama, si am fost invitati inauntru. Lux, opulenta, se vedea ca suntem la cel mai inalt nivel al diplomatiei, rusii foarte politicosi si amabili ne-au invitat sa luam loc pana soseste ministrul de Externe, Lavrov. Ne-am intretinut putin cu viceministrul de Externe al Rusiei, omul doi dupa Lavrov, si cand a aparut Lavrov, un tip inalt, bine facut, s-a dus la Victor Ponta, da mana cu el si ii spune: „Where is your master from United States?”. Omule, nu ne venea sa credem: ii strangea mana lui Ponta si se uita in spatele lui sa-i vada pe americani, Victor era alb la fata ca o coala de hartie si radea de complezenta…nu stia ce sa mai faca.

Lavrov nu a stat foarte mult, maxim cateva minute, si la sfarsit a lasat sa se inteleaga ceva de genul: „Da, da, cand vor veni americanii discutam cu voi…”.  S-a retras foarte politicios, dar impresia generala era urmatoarea: „Eu nu am ce sa discut cu slugile…”.

Cunosc foarte multe faze de genul acesta, unele mai picante ca altele, dar imi tin gura inchisa pentru ca situatia actuala este foarte complicata si nu vreau sa imi aduc aminte ce director al unui serviciu secret din Romania, la Amsterdam, anul 2009, dadea ca un catelus din coada pe langa o persoana foarte importanta din FSB! In tara se batea cu pumnul in piept pentru CIA…

Cand se intorceau in Romania, avand in vedere ca va privesc ca pe niste oi bune de muls, isi puneau mastile pe fata si ore in sir abereau pe la televizor: „Flancul estic al NATO! Zona de intelligence cu CIA! Avem discutii pe zona Bruxelles – Washington!”. Cei din afara tarii se uitau in sila la ei: „Ce mizerii de oameni si-n ce hal mint!”. Statul roman exact asa este privit la ora actuala: grupari mafiote care o conduc o tara! Stiati ca suntem singura tara membra a Uniunii Europene care primeste bani printr-o comisie speciala de frica sa nu existe deturnari de fonduri? Nu stiati…

 

Baconschi, la New York

Pe vremea respectiva Baconschi, detinea functia de ministru de Externe al Romaniei. Intalnire de grad zero la New York, oficialitati peste oficialitati, printre care si Lavrov. Se termina discutiile oficiale, paharul de coniac si tigara de dupa, delegatia noastra intr-un colt ca niste catelusi plouati: sa-i bage si pe ei cineva in seama.

Se retrage toata lumea si Bachonschi, catre americani: „Vreau sa stau de vorba cu domnul Lavrov”. Lavrov se retrasese deja si americanii putin uimiti: „Sunteti acolo, granita in granita, si vrei sa discuti cu el la New York?”. Bachonschi: „Da, da, vreau sa vorbesc cu el…”. Bun, se duce cineva din partea americanilor sa transmita mesajul si bineinteles ca se intoarce inapoi cu un raspuns de genul: „Isi cere scuze, dar este foarte ocupat si nu poate onora invitatia”. Diplomatia si nu taranie interlopa ca in colonia Romania!

Baconschi, nimic: „Eu vreau sa discut cu Lavrov!”. Americanii, daca au vazut ca nu scapa de nebun, pana la urma au trimis pe cineva de rang inalt la Lavrov sa-l convinga: „Hai odata ca plange ala si ne-am saturat de el…”. Intr-un final vine Lavrov, imbracat doar in camasa, se vedea ca este nervos, si spune: „Domnule ministru de Externe al Romaniei, cu ce va pot fi de folos?”. Banconschi, mai se lesine de placere si nu alta…nu au discutat mai mult de cinci minute!

Ce declara Baconschi, la intoarcerea in Romania: „Partenerii americani ne considera unul dintre cele mai importante state europene…”. In timp ce ei fura anual sute de milioane de euro din munca acestui popor saracit, cel mai sarac la ora actuala din Europa, avem salarii de 140 de euro, dumneavoastra sunteti mintiti, abuzati, hartuiti, spalati pe creier cu „democratia, lumea libera si civilizata!”.

Cand se pleaca in delegatiile oficiale, in spate si foarte discreti, sunt si niste ofiteri de informatii ai Romaniei, conteaza mai putin daca sunt de la SRI/SIE, care au ca obiectiv principal sa stea cu ochii pe politicieni: exceptand faptul ca sunt corupti pana in strafundul sufletului si slugoi ca nimeni altii, mai sunt si deosebit de inapoiati mintal! Baietii trebuie sa fie atenti ca sa nu-i recruteze cineva sau sa nu vorbeasca mai mult decat este cazul! Dupa faza cu Baconschi in Statele Unite, cineva a sunat la Bucuresti: „Imi vine sa-l bat de fata cu toata lumea…”.

Doamne Ajuta si Mantuire, va doresc!

Fritz

 

Documentele proiectului MK-ULTRA Institutul Tavistock din Londra – centrul mondial de control al mintii si emotiilor oamenilor cu cei mai macabri psihiatri de pe Planeta. Roboţii umani – sclavi cu minţile controlate de alţii – s-au aflat printre noi de mii de ani, dar în epoca noastră au devenit o adevărată epidemie. După cum au declarat Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler în ancheta lor amănunţită asupra programelor de control mental:

„Tehnicile de bază au fost create de familiile germane, scoţiene, italiene şi engleze, fiind aplicate de secole. Unii susţin chiar că ele provin din Egiptul antic şi din perioada Babilonului, în care se practicau vechile mistere. Se ştie că naziştii au studiat textele egiptene străvechi, în dorinţa de a afla aceste metode de control al minţii. Secretele şi documentele liniilor genealogice din vechime sunt foarte bine păzite.” Controlul minţii şi al emoţiilor umane este însuşi fundamentul controlului reptilienilor asupra rasei umane. Nu există altă modalitate mai bună de control decât cea a minţii. Manipularea externă a minţii oamenilor ia multe forme şi întrebarea corectă nu este cât de mulţi oameni au minţile controlate, ci cât de puţini nu le au.

Ori de câte ori lăsaţi un ziar, un program de televiziune sau o reclamă să vă influenţeze percepţiile şi deciziile, vă lăsaţi practic controlaţi din punct de vedere mental. Apariţia vastei reţele actuale de centre de control mental îşi are originea în Directoratul Armatei Britanice pentru Războiul Psihologic, comandat de generalul de brigadă John Rawlings Rees. Această instituţie avea legături strânse cu Clinica Tavistock, fondată în anul 1920 cu susţinerea directă a familiei regale britanice, prin intermediul ducelui de Kent. Mai târziu, a apărut Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra, care a ajuns apoi centrul unei reţele globale care include Institutul Stanford din Statele Unite.

Scopul acestor organizaţii este controlul umanităţii prin intermediul manipulării externe a minţii. Rawlings Rees a fost un rasist vehement şi un susţinător al mişcării de eugenie a „rasei conducătoare”. El a studiat „nevrozele războiului” în timpul Primului Război Mondial şi a ajuns la concluzia că prin aplicarea anumitor condiţii poate fi declanşat şi stimulat un comportament nevrotic. El arată în cartea sa, „Modelarea psihiatriei de către război”[2], publicată în anul 1945, că Institutul Tavistock a demonstrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că „o zecime din populaţie este proastă din punct de vedere psihopatologic şi genetic”. După părerea lui, numărul acestor oameni ar trebui controlat, pentru a proteja societatea civilă, iar statul ar trebui să folosească diferite metode, inclusiv cele psihiatrice, pentru a împiedica sporirea numărului acestor oameni, în special în ţările coloniale înapoiate care ameninţă lumea civilizată.

Tavistock a fost instituţia care s-a ascuns în spatele culturii drogurilor şi a mişcării populare hippie din anii 60, cu susţinerea unei operaţii CIA (şi deci a Frăţiei), care a pus la dispoziţia tuturor drogul de sinteză numit LSD. Aceşti oameni caută în permanenţă tehnici din ce în ce mai puternice pentru a supune rasa umană unei servituţi cât mai depline. Aldous Huxley, un agent Tavistock şi „guru” al „revoluţiei” din anii 60, a revelat care este agenda instituţiei la o conferinţă pe care a ţinut-o la Şcoala de Medicină din California, în anul 1961. Iată ce a spus el: „În generaţia următoare va apărea o metodă farmaceutică ce le va permite oamenilor să îşi iubească servitutea şi să accepte dictatura fără lacrimi, ca să mă exprim astfel. Ea va da naştere unui fel de lagăr de concentrare fără suferinţă, care va permite reducerea libertăţilor oamenilor fără ca aceştia să se plângă. Dimpotrivă, ei se vor bucura, căci orice dorinţă de a se revolta le va fi înlăturată prin metode de spălare a creierului, propagandă şi tehnici farmaceutice. Aceasta va fi probabil revoluţia finală.”

Controlul mental pe bază de traume

Proiectul Monarh este unul din nenumăratele programe din cadrul MKUltra. În pofida dezminţirilor oficiale, el nu numai că este continuat la ora actuală sub alte nume, dar a fost chiar masiv extins. Fundamentul acestor proiecte aplicate în lumea întreagă este o tehnică numită controlul mental pe bază de traume, care explică, între altele, şi ceea ce fac sataniştii. Mintea umană are un mecanism de autoapărare care compartimentează memoria în urma unei traume intense. Aşa se explică de ce oamenii nu-şi pot aminti accidentele majore de circulaţie. Frăţia a înţeles acest mecanism încă din cele mai vechi timpuri. În lagărele de concentrare din Germania nazistă aceste metode au fost mult perfecţionate.

Mengele şi naziştii au înţeles că dacă poţi traumatiza continuu pe cineva prin tortură, abuz sexual şi prin sacrificarea şi torturarea altor persoane sub ochii victimei, poţi transforma mintea acesteia într-un fel de fagure de miere cu tot felul de compartimente sau bariere amnezice. Aşa se explică amploarea incredibilă pe care au luat-o ritualurile satanice. Odată mintea divizată în mai multe compartimente care nu ştiu nimic unele de existenţa celorlalte, acestea pot fi programate pentru diferite sarcini sau experienţe. Prin folosirea unor cuvinte cheie, sunete sau semnale, aceste compartimente pot fi scoase în faţă sau împinse în spate la fel ca nişte sertare.

Sindromul Personalitatilor Multiple prezent la multi oameni

Compartimentul activat devine nivelul conştient al persoanei în cauză, după care el este închis din nou în subconştient, pentru a putea accesa un alt compartiment. Altfel spus, după ce victima îndeplineşte o anumită sarcină, ea uită complet ce a făcut şi cu cine. Această stare a devenit cunoscută sub numele de Tulburare a Personalităţii Multiple (MPD – de la Multiple Personality Disorder), sau Tulburare a Identităţii Disociative (DID – de la Dissociative Identity Disorder). Cea din urmă este mai simplu de manipulat, căci compartimentele nu devin „personalităţi” în sine, ci doar fragmente disociate ale minţii, care s-au detaşat de restul conştiinţei. Este ca şi cum ai roti butonul unui aparat de radio, prinzând postul pe care îl doreşti. Chiar şi această tehnică pare primitivă prin comparaţie cu ultimele metode la care s-a ajuns. Ştiam din cercetările mele că există o obsesie a sataniştilor şi a pedofililor pentru sexul anal cu fetiţe mici, dar şi cu băieţii.

Sexul anal practicat de satanistii cu baietii

Terapeutul britanic Vera Diamond a explicat că aceasta este o metodă garantată de a crea multipli. Penetrarea anală este atât de dureroasă pentru un copil încât trimite un flux de energie de-a lungul coloanei vertebrale până la creier, unde explodează provocând o nouă diviziune a personalităţii. Procedeul este numit şoc vaso-vagal. Vera mi-a arătat o pictură făcută de o victimă de sex feminin a acestui procedeu în care era ilustrat chiar acest fenomen: un flux de energie care ieşea de la baza coloanei vertebrale şi ajungea în creier, unde exploda în toate direcţiile. După cum vedeţi, chiar şi sexul anal are o motivaţie precisă pentru cei care ştiu să-i exploateze efectele mentale şi emoţionale. Marea majoritate a oamenilor sunt mai mult sau mai puţin „multipli” (adică suferă de MPD), căci aproape toţi preferă să închidă într-un compartiment al subconştientului lor ceea ce nu doresc să vadă, dar în cazul de faţă vorbim de un fenomen extrem şi bine calculat. Mulţi soldaţi devin multipli atunci când asistă la un măcel inimaginabil, căci mintea lor selectează şi blochează respectivele amintiri, pe care apoi nu şi le mai aduce aminte.

În anul 1921, Traugott Konstantin Oesterreich, profesor la Universitatea Tubingen din Germania, a scris un studiu clasic despre Sindromul Personalităţii Multiple şi despre „posesiunea demoniacă”, intitulat Despre posesiune, demoniacă sau de altă natură. Studiul a revelat că metodele de control al minţii pornind de la traume au fost practicate în Franţa, Germania şi Belgia cu mult timp înainte de secolul XX. Există supravieţuitori şi profesionişti care au povestit că britanicii au folosit agenţi programaţi prin MPD în Primul Război Mondial. Deşi trauma pare aparent uitată, subconştientul acestor oameni continuă să îi chinuiască şi să le afecteze viaţa la nivel fizic, emoţional, mental şi spiritual. Mulţi oameni care sunt abuzaţi sexual şi traumatizaţi în mod sistematic în copilărie par instabili psihic, în special dacă programarea a încetat şi blocajele mentale încep să se destrame.

David Icke spune:

„Am asistat la mai multe şedinţe ale terapeutului Vera Diamond şi am văzut oameni trecând succesiv de la o personalitate la alta, extrem de diferite între ele, la auzul unui singur cuvânt sau a unei singure fraze. Experienţa este absolut şocantă. Una dintre clientele Verei trebuie să poarte în permanenţă pe trup o pungă pentru colectarea urinei, căci vezica i-a fost sistematic distrusă prin tortură. Fişa ei medicală este atât de enormă încât un medic care a văzut-o a rămas şocat. Când am cunoscut-o, această doamnă avea doar 30 de ani.” Toţi psihologii, lucrătorii sociali şi poliţiştii din Marea Britanie învaţă despre Sindromul Personalităţii Multiple de la specialiştii Grupului Tavistock, care susţin că reprezintă autoritatea cea mai competentă în tratarea acestei dezordini, deşi o folosesc în secret pentru a programa oameni. Dr. William Sargant, un psihiatru de la Institutul Tavistock, a scris următoarele rânduri în cartea sa, Bătălia pentru minte, apărută în anul 1957: „În mintea oamenilor pot fi inoculate tot felul de convingeri după alterarea anumitor funcţii cerebrale prin sentimente de teamă, mânie sau tulburare, induse accidental sau voit. Dintre toate consecinţele acestor tulburări, cele mai comune sunt alterarea temporară a judecăţii şi amplificarea sugestibilităţii. Manifestările de grup ale acestor tulburări sunt cunoscute uneori sub numele de „instinct de turmă” şi apar în mod spectaculos în timpul războiului, al epidemiilor grave şi în alte perioade similare de pericol comun, care sporesc anxietatea, şi implicit sugestibilitatea individuală şi în masă”.

Tocmai aţi aflat un alt motiv pentru care publicului i se servesc pe tavă atâtea ştiri negative care induc un sentiment de teamă, mânie sau tulburare. Aşa cum spuneam, această cunoaştere nu este nouă, ci doar mult mai larg răspândită şi mai bine focalizată. Oamenii aflaţi în stare de programare sunt folosiţi pentru tot felul de sarcini. Ei pot fi activaţi să comită asasinate, precum în cazul ucigaşilor lui John Lennon şi Robert Kennedy. Sirhan Sirhan, marioneta controlată mental despre care se spune că l-a ucis pe Robert Kennedy, a participat la un curs de „expansiune a minţii” organizat de rozicrucieni, când a început să audă mesaje care îi cereau să-l ucidă pe Kennedy. David Icke a vorbit pe larg despre acest subiect în lucrarea sa, Şi adevărul vă va face liberi. Cred că înţelegeţi acum de ce sunt comise atât de multe asasinate de către oameni care au acelaşi profil mental, aşa-numiţii „nebuni singuratici”. Aceştia nu sunt singuri şi nu ar fi nici nebuni dacă li s-ar permite să trăiască în starea lor naturală. Sunt oameni programaţi, de multe ori încă din copilărie. Metoda este cât se poate de simplă. O poţi folosi pentru a pune nişte roboţi umani să plaseze o bombă, asigurându-te apoi că se află la locul potrivit pentru a fi prinşi şi acuzaţi. Le poţi programa în continuare mintea cât timp se află în arest, astfel încât să fie convinşi ei înşişi că sunt singurii vinovaţi. Dr. Louis Jolyon „Jolly” West, infamul agent CIA care s-a ocupat de controlul minţii şi despre care am vorbit pe larg în Şi adevărul vă va face liberi, a fost cel care a făcut „examinarea mentală” a fostului soldat SUA acuzat de plasarea bombei de la Oklahoma. West a fost profund implicat în proiectul MKUltra şi unul dintre cei mai mari suporteri ai lui a fost Guvernatorul de California de atunci, devenit ulterior Preşedinte al Statelor Unite, Ronald Reagan.

„Nebunii” care comit crime ori atentate teroriste – controlati mental DID

În ultimii ani au apărut o sumedenie de „trăgători singuratici” care comit asasinate în masă, trăgând în toate direcţiile. Un exemplu oribil de acest fel s-a produs în Marea Britanie în orăşelul Hungerford din Berkshire, în anul 1987, şi în Dunblane, din Scoţia, pe data de 13 martie 1996. Un „nebun” pe nume Thomas Hamilton a intrat înarmat într-o şcoală din Dunblane şi a deschis focul asupra copiilor dintr-o sală de gimnastică. A ucis 16 copii cu vârste între cinci şi şase ani, şi o profesoară. Efectul asupra psihicului colectiv al sute de milioane de oameni din întreaga lume, dar mai ales din Marea Britanie, a fost devastator. La scurt timp s-a produs masacrul de la Port Arthur, un orăşel din Tasmania, în Australia, când un alt trăgător singuratic pe nume Martin Bryant a „înnebunit” pe data de 28 aprilie 1996 şi a ucis 35 de oameni. A urmat atacul cu maceta al unui om din Marea Britanie asupra unor copii şi a profesorilor lor, la o şcoală din Wolverhampton. În martie 1998 s-a produs „Dunblane-ul american”, când doi copii, Mitchell Johnson, în vârstă de 13 ani, şi vărul său, Andrew Golden, în vârstă de 11 ani, au deschis focul asupra colegilor şi profesorilor lor de la şcoala Westside Middle School din Jonesboro, Arkansas, la numai 130 de mile de baza politică a lui Bill Clinton de la Little Rock. Cei doi au tras 27 de focuri şi au ucis patru elevi şi un profesor, ca să nu-i mai menţionăm pe cei răniţi. Unii criminali de acest fel sunt implicaţi în secte sataniste. Incidente similare s-au petrecut la Pearl, Mississippi, pe data de 1 octombrie 1997, şi la West Paducah, în Kentucky, şi Stamps, Arkansas, în luna decembrie a aceluiaşi an. Despre cei implicaţi în atacul din Pearl s-a afirmat că au fost implicaţi într-o mişcare satanistă. De atunci şi până în prezent s-au mai produs numeroase asemenea atacuri. Toate aceste evenimente poartă amprenta operaţiunilor de control mental. Ce anume se întâmplă, de fapt?

Priviţi profilurile acestor oameni. Cei mai mulţi dintre ei sunt etichetaţi drept puţin ciudaţi, dezechilibraţi sau săraci cu duhul. „Nu era zdravăn la minte”, l-au descris vecinii pe Martin Bryant, ucigaşul din Port Arthur. Acest profil se dovedeşte ideal atunci când doreşti ca un criminal să fie etichetat drept un „trăgător singuratic”. În cazul lui Bryant, acesta tocmai se întorsese dintr-o vacanţă de două săptămâni în Statele Unite când a înnebunit şi şi-a luat arma. Cei care îl cunoşteau au declarat că s-a întors din SUA schimbat, chiar dacă avea un lung istoric de probleme psihiatrice, Bryant fiind o creaţie a centrului global de control mental de la Tavistock, în Londra. Între anii 1983-84 a fost „examinat” de dr. Eric Cunningham Dax, de la Tavistock, care a decis ce „tratament” trebuie să i se prescrie în continuare. Dax a fost decenii la rând un apropiat al doctorului John Rawlings Rees, cel care a lansat întreaga operaţiune de spălare a creierelor de la Tavistock. S-a demonstrat că organizaţiile teroriste de genul IRA au oameni aflaţi „în adormire”, persoane care nu sunt folosite ani la rând, uneori decenii, până când apar circumstanţele potrivite pentru a li se cere să îndeplinească o anumită sarcină. La fel se petrec lucrurile şi în această lume a controlului mental. Există oameni programaţi să trăiască în comunitate cu un anumit profil moral, până când apare momentul să fie folosiţi. În limbajul de specialitate sunt cunoscuţi sub numele de „ochi morţi”. Ei nu au nici o idee că sunt folosiţi în acest fel, căci nu sunt responsabili de ceea ce se întâmplă în mintea lor.

Interesant mi se pare cazul ucigaşului din Dunblane, francmasonul Thomas Hamilton. Acestuia i s-a permis să poarte arme, deşi comportamentul lui ciudat ar fi trebuit să conducă la o retragere a permisului de port-armă. La fel, nimeni nu ştie de ce i-a luat poliţiei din Port Arthur o oră ca să răspundă la apel, deşi locul în care s-a produs masacrul era situat în imediata apropiere de sediul ei şi poliţiştii au fost informaţi la numai câteva minute de la primul foc de armă al lui Bryant. Un amănunt legat de Bryant, Hamilton şi mulţi alţii ca ei este că toţi consumau Prozac. Printre efectele secundare ale acestui medicament se numără nervozitatea, anxietatea, tendinţele suicidale, hipomania şi comportamentul violent dacă tratamentul încetează. Medicilor li se recomandă să nu prescrie acest medicament bolnavilor care au avut vreodată episoade maniacale. Urme ale ingredientului activ din Prozac s-au găsit inclusiv în sângele lui Henry Paul, şoferul prinţesei Diana din timpul accidentului de la Paris, din anul 1977. Care este aşadar motivaţia din spatele acestor masacre cu arma? Manipularea minţii şi a emoţiilor. Unde se petrec aceste crime în masă? Nu în cartierele interlope ale marilor oraşe precum Londra, Glasgow, Los Angeles sau Sidney, ci în micile comunităţi liniştite în care toată lumea se simte în siguranţă. La fel, bomba „McVeigh” şi împuşcăturile din şcoală nu s-au produs în New York sau Washington, ci în Oklahoma. Nu putem subestima efectul pe care îl au asemenea evenimente asupra psihicului colectiv, care atrage după sine dorinţa oamenilor de a fi „protejaţi” de autorităţi.

Astfel, pe străzi şi în şcoli apar tot mai multe camere de luat vederi, astfel încât oamenii să se obişnuiască cu ideea că sunt „protejaţi” de pericol de către „Fratele cel Mare”, adică de autorităţi. Într-unul din ziarele londoneze, cred că în Dayly Mail, a apărut după masacrul din Australia un titlu cu litere de o şchioapă, care a sintetizat perfect reacţia pe care au dorit să o provoace manipulatorii: „Oare chiar nu mai există nici un loc în lume în care să te simţi în siguranţă?” Atunci când astfel de lucruri se întâmplă într-un orăşel liniştit, ele încurajează într-o măsură şi mai mare o reacţie de tipul: „Doamne, la fel mi s-ar putea întâmpla şi mie sau copiilor mei. Trebuie ca autorităţile să ne protejeze”. O minte traumatizată este mult mai susceptibilă să fie manipulată. Frăţia doreşte să interzică dreptul populaţiei de a purta arme de foc, în vederea loviturii de maestru finale. Vă asigur că nimeni nu-şi doreşte mai mult ca mine ca lumea să renunţe la armele de foc, dar atunci când motivaţiile unor legi ale armelor sunt Hungerford, Dunblane, Tasmania, Oklahoma, etc., merită să ne punem unele întrebări. Avem de-a face cu acelaşi mecanism de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Oricum, nimic nu este mai uşor în această lume decât să-ţi faci rost ilegal de o armă, aşa că aceste legi ale armelor nu vor opri pe nimeni să ucidă dacă va avea într-adevăr această intenţie.

Arma folosită de Martin Bryant în Port Arthur era furată şi el nu avea licenţă de port-armă. O lege care ar fi interzis portul de arme nu l-ar fi oprit cu nimic pe Bryant, dar adevăratul motiv pentru care asemenea legi sunt introduse pretutindeni în lume este împiedicarea populaţiei să se apere atunci când se va da ordinul să fie prinşi toţi cei care se opun Agendei. În Marea Britanie, părinţii copiilor ucişi la Dunblane au fost folosiţi în mod abuziv pentru a adopta o legislaţie anti-arme, propusă de aceiaşi oameni care au orchestrat crima împotriva copiilor lor. În situaţia în care Frăţia ar începe ofensiva finală, personal nu cred că aş folosi o armă împotriva celor care ar veni după mine, dar cine ştie cum ar putea reacţiona alţi oameni? Eu nu cred în violenţă ca răspuns la violenţă, dar nu toţi gândesc la fel, iar Frăţia ştie foarte bine acest lucru. Din acest motiv, membrii ei îşi doresc o populaţie neînarmată. Adolf Hitler a introdus o legislaţie similară de îndată ce a început să transporte oameni în lagărele sale de concentrare. Lagăre similare au fost deja construite în Statele Unite de o organizaţie numită FEMA, Agenţia Federală pentru Managementul Situaţiilor de Criză (Federal Emergency Management Agency), înfiinţată de Zbigniew Brzezinski, un reptilian care îşi schimbă forma, cel care a înfiinţat Comisia Trilaterală împreună cu David Rockefeller. FEMA este condusă de James Lee Witt. Dacă îl vedeţi vreodată la televizor, vă sugerez să îi priviţi ochii şi să vă întrebaţi de ce anume vă aduc aminte.

Roboţii umani cu mintea controlată sunt folosiţi de asemenea să transmită mesaje între diferite persoane, în afara canalelor obişnuite. Acestea includ informaţii neoficiale între liderii lumii, sau între ei şi capii reţelelor ilegale de trafic de droguri (controlate de Frăţie). Se pare că oamenii programaţi prin intermediul Sindromului Personalităţii Multiple îşi dezvoltă o memorie fotografică. Cuvintele comunicatului le sunt dictate sub hipnoză, apoi compartimentate, folosind de multe ori instrumente cu voltaj ridicat care reduc nivelul de zahăr din sânge, făcând persoana mai predispusă către sugestibilitate. Ulterior, un simplu cuvânt, o frază sau o acţiune sunt suficiente pentru a activa respectivul compartiment mental, iar robotul uman reproduce cuvânt cu cuvânt mesajul comunicatului, la fel ca o bandă înregistrată. Personal, nu am nici o îndoială că mulţi dintre liderii lumii sunt ei înşişi sub influenţa controlului mental practicat de manipulatori şi am convingerea că primul ministru britanic, Tony Blair, cu privirea sa distantă şi zâmbetul mecanic, se află sub un anumit fel de influenţă mentală. Mulţi oameni îi privesc pe cei despre care le vorbesc şi îmi spun: „Bine, dar par atât de drăguţi. Sunt convins că nu ar face niciodată aşa ceva”.

Un lucru pe care nu ar trebui să-l uitaţi este că minţile acestor persoane, printre care se numără prim miniştri şi preşedinţi, sunt compartimentate, ei putând trece cu uşurinţă de la o personalitate la alta. Este important să înţelegeţi acest lucru, dacă doriţi să urmăriţi până la capăt întregul complot. Nici chiar cei mai apropiaţi prieteni ai lor nu-şi pot da seama că ceea ce văd nu reprezintă decât un singur compartiment al minţii lor. Dacă i-ar vedea sub influenţa unui alt compartiment, nu i-ar putea recunoaşte. „Multiplii” controlaţi mental sunt folosiţi de asemenea pentru a se infiltra în acele organizaţii pe care Frăţia doreşte să le discrediteze şi să le distrugă. Odată ajunşi în interiorul acestora, ei sunt siliţi să se comporte într-un fel care trezeşte antipatia opiniei publice pentru organizaţia respectivă. Roboţii umani controlaţi mental, inclusiv copiii foarte mici, sunt instrumente perfecte pentru acte sexuale bizare de care se folosesc preşedinţii, liderii străini, politicienii şi oamenii de afaceri. De multe ori, aceste acte sunt încurajate pentru a-i atrage pe aceşti lideri în sfera de influenţă a Frăţiei, sau pentru a-i compromite şi pentru a-i şantaja, silindu-i să facă ce li se spune. Când vorbesc de acte sexuale „bizare”, nu exagerez deloc şi nu-mi vine deloc uşor să vorbesc despre ceea ce urmează. Consider însă important ca acest văl să fie ridicat, dacă nu pentru alt motiv, măcar de dragul celor care sunt supuşi acestor torturi groteşti chiar în timp ce dumneavoastră citiţi aceste rânduri. Din motive cât se poate de evidente, roboţii umani nu pot vorbi despre ceea ce li se întâmplă. Fie sunt aduşi în stare de zombi şi nu-şi mai amintesc nimic, fie, dacă Frăţia îi consideră expiraţi, sunt ucişi în mod obişnuit sau în ritualuri satanice la care participă oameni foarte faimoşi.

Vi se pare că ştiţi totul despre cei pe care îi vedeţi la televizor? În cazul acesta, vă rog să citiţi mai departe. Din fericire, există o femeie foarte curajoasă, supusă încă din copilărie unui program de programare mentală şi care a scăpat din sclavia impusă de guvernul Statelor Unite. A urmat un lung şi dureros şir de şedinţe de de-programare care au durat mai bine de un an, în urma cărora amintirile au început să-i revină una câte una. Femeia se numeşte Cathy O’Brien şi este o americancă de origine irlandeză. Împreună cu Mark Phillips, ea a scris o carte pe care şi-a publicat-o singură, intitulată Trans Formarea Americii. Povestea ei este uluitoare, dar există milioane de alte poveşti asemănătoare, iar procesul va continua dacă umanitatea nu va începe să se trezească din somn. Cathy descrie detaliat conversaţiile pe care le-a auzit, camerele şi decorul de la Casa Albă, de la Pentagon şi din diferite baze militare secrete care există în SUA. Poate descrie de asemenea detalii fizice ale celor implicaţi, pe care nu le-ar fi putut cunoaşte decât dacă i-ar fi văzut goi. Există cercetători care pun la îndoială o parte din detaliile descrise în Trans Formarea Americii, şi eu însumi am destule întrebări rămase fără răspuns. Principalele subiecte atinse şi numele care apar în cartea lui Cathy au revenit însă mereu şi mereu în relatările altor foşti sclavi care încep să-şi aducă aminte ce li s-a întâmplat, atât în cercetările mele cât şi în cele ale altor persoane. Povestea ei este o sinteză a unor lucruri care se întâmplă în întreaga lume, aşa că o voi reda pe larg. Cathleen (Cathy) Ann O’Brien s-a născut în anul 1957 în Muskegon, Michigan. Tatăl ei, Earl O’Brien, este un pedofil, iar una din primele amintiri ale lui Cathy este că nu putea să respire din cauză că penisul său se afla în gura ei. O astfel de traumă declanşează automat Sindromul Personalităţii Multiple, fără să mai fie nevoie de vreo programare, căci mintea copilului doreşte să scape ea însăşi de oribila amintire. Tatăl lui Cathy le-a permis inclusiv altor prieteni să abuzeze şi să o violeze pe ea şi pe fraţii săi (aşa cum au fost de altfel şi părinţii ei abuzaţi pe vremea când erau copii). Mama lui Cathy a fost abuzată de propriul ei tată, liderul unei loji masonice albastre. Fratele mamei, Unchiul Bob pentru Cathy, a fost pilot în Serviciile Secrete ale Forţelor Aeriene şi pretinde că a lucrat pentru Vatican.

Unchiul Bob se ocupa şi cu comercializarea de materiale pornografice, iar tatăl lui Cathy a forţat-o pe ea şi pe fratele ei mai mare Bill să participe la turnarea unor filme pornografice făcute pentru Mafia locală din Michigan, aflată în legătură cu „regele pornografiei” Gerald Ford, pe atunci membru în Camera Reprezentanţilor. Mai târziu, Ford a devenit vicepreşedinte al Statelor Unite sub Richard Nixon, şi apoi preşedinte, după ce Nixon a fost forţat să demisioneze de Henry Kissinger şi compania în urma scandalului Watergate. Ford a făcut de asemenea parte din Comisia Warren de „investigare” a asasinării preşedintelui Kennedy, care a decis că varianta oficială era adevărată, deşi era absolut imposibilă din punct de vedere logic. În timp ce Cathy O’Brien era încă fetiţă la şcoală, a fost violată de Gerald Ford în biroul senatorului de Michigan Guy VanderJagt, care a violat-o la rândul lui. VanderJagt avea să devină preşedinte al Comitetului Congresional Naţional al Partidului Republican, care l-a sprijinit pe violatorul şi ucigaşul de copii George Bush, prietenul reginei Angliei, să ajungă preşedinte al Statelor Unite.

Proiectul guvernamental MK-Ultra

Proiectul MKULTRA sau MK-Ultra a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de către Office of Scientific Intelligence din cadrul CIA. Programul a început la începutul anilor 1950 și a fost sancționat în mod oficial în 1953, i-a fost redus domeniul de aplicare în 1964 și din nou, mai drastic, în 1967 și în cele din urmă a fost oprit în 1973. Există o controversă în ceea ce privește folosirea involuntară a cetățenilor americani și canadieni ca subiecți în diferite teste ale proiectului de control al minții. MKULTRA a implicat utilizarea a mai multe metodologii de manipulare a diferitelor stări mentale ale oamenilor și de modificare a funcțiilor cerebrale, inclusiv administrarea mascată de medicamente (în special LSD) și alte substanțe chimice, hipnoza, privarea senzorială, izolare, abuz verbal și sexual, precum si diferite forme de tortură.

Mai multe aflam de pe site-ul Jurnal Spiritual: „Proiectul folosea o mulţime de metode pentru a stimula funcţiile creierului şi a face ca subiecţii să fie mai uşor de controlat. Subiecţilor, cetăţeni americani şi canadieni, le-au fost administrate droguri sau substanţe care alterau percepţia, inclusiv LSD, aceştia fiind în plus lipsiţi de somn şi supuşi abuzurilor. În 1973, Richard Helms, pe atunci directorul CIA a ordonat distrugerea documentelor MKULTRA. Doi ani mai târziu proiectul a fost adus la cunoştinţa publicului cu ajutorul investigaţiilor efectuate de Church Committee (Comitetul Senatorial pentru Studiul Operaţiunilor Guvernamentale în domeniul Activităţilor de Spionaj , condus de defunctul senator Frank Church), care a folosit mărturii şi documente care au scăpat de distrugere. Legea informaţiilor, Freedom of Information Act (FOIA) a cerut publicarea unor alte 20,000 de documente adiţionale. Toate acestea au fost prezentate într-o audiere care a avut loc în 1977 în Senat. „Directorul adjunct al CIA a dezvăluit că peste 30 de universităţi şi instituţii erau implicate în „teste amănunţite şi experimente” care includeau folosirea de teste privind drogurile chiar pe subiecţi care nu fuseseră înştiinţaţi , de la toate nivelurile sociale, atât nativi americani cât şi străini” conform senatorului Ted Kennedy. „Numeroase asemenea teste implicau administrarea de LSD subiecţilor fără înştiinţarea acestora. Cel puţin un deces, al doctorului Olson, a rezultat în urma acestor activităţi.

CIA a insistat că experimentele MKULTRA au fost abandonate odată cu închiderea programului. Cu toate acestea Victor Marchetti, un veteran al CIA cu activitate de 14 ani în cadrul Agenţiei, a dezvăluit în 1977 că adevărul era altul. Declaraţia lui MArchetti a stârnit conspiraţioniştii care par convinşi că administraţia americană îşi continuă studiile în această privinţă şi că experimentele pe subiecţi supuşi involuntar la teste încă sunt în curs de desfăşurare. Scopul acestor experimente este, conform dezvăluirilor, abilitatea de a partiţiona creierul uman pentru a face persoana să răspundă la comenzi externe, fără să fie neapărat conştientă că o face.” Intr-un articol publicat pe site-ul Fenomene Paranormale aduce la cunostinta alte fapte practicate in cadrul proiectului MK-Ultra: „Experiemntele începute în 1950 au însemnat teste la care au participat peste treizeci de universităţi şi institute, administrând subiecţilor involuntari medicamente LSD, substanţe chimice, dar şi prin hipnoză, izolare, abuzuri şi torturi, reuşind să şteargă memoria subiectului, spre a o reconstrui complet diferită. Doctorul Olson este unul dintre cei care au decedat, neputând rezista acestui cumplit experiment de modificare a funcţiilor cerebrale. În 1995, se fac cunoscute mărturiile dr.Valérie Wolf – specialist în ajutorarea victimelor, şi ale victimelor Christine DeNicola şi Claudia Mullen, care descriu iradierile deliberate în special asupra copiilor, pentru a-i supune manipulării mentale programate – controlul minţii – în vederea transformării lor în spioni sau asasini.

Sunt vizaţi în cazul de faţă medicii L.Wilson Green, Sydney Gotlieb şi Martin Orne, directori ştiinţifici ai laboratoarelor chimice şi radiologice ale armatei. Se presupune că unul din aceşti subiecţi, controlat mental, a fost asasinul senatorului Robert F. Kennedy, iar altul – James Eagan Holmes, care în anul 2012 a ucis 12 oameni în cinematograful Aurora din Colorado. Deşi oprit în anul 1988, cele peste 150 de sub-proiecte aparţinând de MK-Ultra sunt dificil de urmărit, spre a ştii dacă într-adevăr s-au încheiat definitiv, după ce atâţia bani au fost investiţi în lansarea lui.”[5]

Experimentele odioase ale MK-Ultra

Acum ca am vazut o istorie a acestui proiect guvernament, este timpul de a vedea si cum se desfasurau aceste experimente pe oameni, iar site-ul Mediaromtv.ro ne prezinta pe larg: „Peste 30 de universităţi şi spitale au realizat experimente cu droguri asupra studenţilor, respectiv pacienţilor, fără ştirea acestora, în cadrul programului secret al CIA denumit MK-ULTRA. Chiar şi pentru cei mai agresivi critici ai Agenţiei, dezvăluirile apărute de-a lungul timpului despre anumite operaţiuni executate cu cinism şi sadism de CIA frizează incredibilul. În 1974, ziarul The New York Times publică informaţii despre activităţi ilegale desfăşurate de CIA pe teritoriul SUA, incluzând experimente de manipulare şi control mental realizate asupra cetăţenilor americani, fără ştirea acestora. Subiectul a atras atenţia Congresului SUA; s-au înfiinţat două comisii de anchetă – o comisie a Congresului (cunoscută sub denumirea Church Comitee) şi o comisie prezidenţială (comisia Rockefeller). Majoritatea documentelor privind respectivele experimente fuseseră distruse de CIA în 1971, dar chiar şi în aceste condiţii, anchetele celor două comisii au fost revelatoare. Raportul public emis în vara anului 1975 a confirmat faptul că CIA şi Departamentul Apărării (Department of Defense) au desfăşurat experimente de control mental asupra unui număr foarte mare de persoane (atât cu ştirea şi acordul lor, cât şi – în procent covârşitor – fără ştirea sau acordul acestora).

Aceste experimente făceau parte din programe ample de cercetare şi experimentare privind influenţarea şi controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanţelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul şi mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foşti agenţi CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar şi în prezent continuă să se desfăşoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente.

CIA şi Războiul Rece !

CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.

Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.

Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul !

Programul experimental al CIA de control mental denumit „Operaţiunea Artichoke” a fost demarat în 1951. Acest proiect urmărea dezvoltarea unor metode de interogare „speciale şi extreme” care se concentrau asupra căilor şi metodelor de manipulare a minţii umane. El a fost la origine o replică la zvonurile care afirmau că URSS-ul şi China comunistă dezvoltau tehnici de spălare a creierului şi că acestea erau puse în aplicare asupra prizonierilor din războiul din Coreea, care se desfăşura la vremea respectivă şi înghiţea resursele SUA. Pe lângă tehnici de dezorientare, privare de somn, „chirurgie” psihică, electroşocuri, hipnoză, privare senzorială, programul era focalizat asupra folosirii drogurilor (de exemplu amfetaminele şi LSD-ul care tocmai fusese descoperit). Experimentele nu s-au derulat numai în laboratoare sau în case securizate, ci şi în închisori şi spitale de boli mintale. Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.

Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.

Debutul programului complex MK-ULTRA !

În aprilie 1953, directorul CIA, Alen Dulles, a autorizat demararea programului MKULTRA sub conducerea doctorului Sidney Gottlieb. Având la dispoziţie 6 procente din bugetul CIA, acest program a extins experimentele de control mental ale „Operaţiunii Artichoke” de la nivelul spionilor la nivel de masă, vizând controlul la nivelul unei armate aflate pe câmpul de bătaie sau chiar controlul întregii populaţii civile. Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput.

Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.

Proiecte şi subprograme ale MK-ULTRA !

Puţinele documente care nu au fost distruse de CIA revelează amploarea programului MKULTRA; nu mai puţin de 150 de proiecte se desfăşurau în cadrul acestuia. Informaţiile cele mai precise disponibile la ora actuală despre subprogramele şi proiectele din cadrul MKULTRA se datorează Arhivei Naţionale de Securitate, un institut de cercetare fondat în SUA de un grup de ziarişti, care colecţionează şi publică documente declasificate obţinute de la diferite instituţii în virtutea dreptului la informare. Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor.

CIA a cheltuit milioane de dolari în studiile metodelor de influenţare şi controlare a minţii umane prin intermediul drogurilor. Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:
– substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public
– substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile
– materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool
– substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie
– substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute
– materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”
– substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului
– materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)
– metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns
– substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie
– substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare
– substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană
– substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona
– substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile
– substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente
– substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.

Câteva experimente zguduitoare !

Un experiment deosebit de odios s-a desfăşurat la Spitalul Comunitar din Lexington, Kentucky, sub conducerea doctorului Harris Isabel. Acesta a fost angajat de CIA pentru a crea o serie de droguri sintetice. În acest scop, el a făcut experimente asupra pacienţilor săi, în special asupra celor de culoare. Partea tragică este că spitalul respectiv era o unitate de recuperare a dependenţilor de droguri şi alcool. În loc să îi trateze pe cei care se internau acolo de bunăvoie, personalul medical le administra cantităţi mari de droguri. Uneori se făcea aceasta fără ştirea sau asentimentul pacienţilor, alteori era exploatată efectiv dependenţa lor. LSD-ul, morfina, mescalina, marijuana şi scopalamina sunt doar câteva dintre substanţele experimentate. Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.

Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.

Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor. Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.

Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.

Experimente de manipulare cu unde electromagnetice !

Oficialii CIA au declarat că experimentele cu droguri au fost abandonate în anii ‘60, pentru că nu s-au obţinut rezultate notabile. Nu există însă nicio garanţie că acesta ar fi adevărul, mai ales că foşti salariaţi ai CIA au confirmat prin declaraţii publice continuarea certă a experimentelor cu droguri mai târziu, în anii ’80 şi chiar şi în prezent. Alte surse din CIA au declarat că eforturile de cercetare s-au focalizat asupra „psihoelectronicii” – manipularea cu ajutorul şocurilor electrice. Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice. Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.

În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva. Mişcarea hippie şi aşa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiştii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populaţiei SUA şi în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA şi posibil şi al altor programe secrete. Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală. S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.”[6]

Proiectul guvernament de control al mintii Monarch (Monarch butterfly) !

Proiectul guvernament de control al mintii, Monarch (Monarch butterfly), asa cum a fost el denumit se refera la controlul mintii pe baza de trauma. Acest program a facut parte din imensul proiect MK-Ultra, despre care ati citit mai sus. În mijlocul subtilei înşelăciuni cerebrale practicate asupra populaţiei credule, printr-o multitudine de mediumi manipulaţi, stă una dintre cele mai diabolice atrocităţi ce se realizează asupra unui segment al rasei umane; o formă de control sistematic al minţii ce a impregnat fiecare aspect al societăţii de aproape 50 de ani. Pentru a evalua obiectiv cele ce urmează, unii ar trebui să-şi revizuiască ideologiile preconcepute în legătură cu natura dualistă a lumii. Rezolvând întrebarea filozofică dacă suntem buni din naştere sau răi din naştere reuşim să ne conturăm propria percepţie a realităţii şi, astfel, variabila spirituală din ecuaţia vieţii. Cele ce urmează sunt susţinute de documente guvernamentale americane declasificate, de persoane oficiale aflate în legătură cu comunitatea de informaţii americană, de publicaţii ale celor orientaţi spre sănătatea mintală şi de interviuri luate de la supravieţuitori supuşi împotriva voinţei lor unei foarte complexe forme de control al minţii bazată pe traumă, cunoscută ca programarea „MONARCH”. Un cuvânt de atenţionare pentru supravieţuitorii unui control al minţii intens şi sistematic şi/sau unele forme de abuz ritualic: există numeroşi „declanşatori” în acest articol. De aceea, este recomandat a nu se citi decât dacă există sisteme de sprijin sau dacă aveţi o personalitate în totalitate reintegrată.

O scurtă istorie a controlului

Religiile misterioase ale Egiptului, Greciei, Indiei şi Babylonului antic ajutat la punerea bazelor ocultismului, aceasta însemnând „cunoaşterea secretă”. Una dintre primele scrieri ce a fost de referinţă pentru ocultism este „Cartea egipteană a morţilor”, o compilaţie ce descrie explicit metode de tortură şi intimidare (pentru a crea o traumă), utilizarea licorilor (drogurilor) şi de spunere a formulelor magice (hipnotism), în final, ducând la sclavizarea totală a iniţiatului. (1) Acestea au fost ingredientele principale pentru o parte a ocultismului cunoscută ca satanism de-a lungul timpului. În timpul secolului al XIII-lea, biserica romano-catolică a crescut şi a solidificat dominionul său în Europa cu infama Inchiziţie. Satanismul a supravieţuit acestei perioade de persecuţii, ascunzându-se bine după vălul diferitelor grupuri ezoterice.

În 1776, un iezuit bavarez, pe numele său Adam Weishaupt, a fost desemnat de Casa Rotschild să centralizeze componenta de putere a Religiilor Misterului în ceea ce este cunoscut ca „Iluminati”, însemnând „iluminaţii”. Aceasta a fost un amalgam de puternice linii de sânge oculte, societăţi secrete de elită şi fraternităţi masonice influente, cu dorinţa de a crea cadrul pentru o „nouă ordine mondială”. Scopul oficial al acestora era de a aduce fericirea universală rasei umane. Intenţia ascunsă era de a creşte gradat controlul asupra maselor, devenind astfel stăpânii planetei.

Alianţa engleză

În secolul XIX, Marea Britanie şi Germania erau recunoscute ca zonele geografice principale aflate sub controlul Iluminaţilor. Astfel, nu ne va surprinde că primul pas în cercetarea în Ştiinţa Comportamentului a avut loc în 1882, în timp ce primele tehnici psihiatrice şi medicale utilizate în controlul minţii au fost dezvoltate la Institutul „Împăratul Wilhelm” (Kaiser Wilhelm Institute) din Germania. Institutul Tavistock de Relaţii Umane (Tavistock Institute of Human Relations) a fost înfiinţat în Londra în 1921 pentru a studia limita de rezistenţă umană. Kurt Lewin, un psiholog german, a devenit directorul Institutului Tevistock în 1932, iar, aproape în acelaşi timp, Germania nazistă îşi intensifica cercetările în neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism.

Interesant este faptul că un schimb progresiv de idei ştiinţifice a avut loc între Anglia şi Germania, cel mai notabil în domeniul eugenie: mişcarea devotată „îmbunătăţirii” speciei umane prin controlul factorilor ereditari la procreare. Infama unire enigmatică a celor două ţări a fost realizată parţial prin Ordinul Zorilor Aurii, o societate secretă ce aduna mulţi oficiali de rang înalt din partidul nazist şi din aristocraţia britanică. Înaltul ofiţer SS Heinrich Himmler conducea un proiect ştiinţific denumit Lebersborn, ce includea procreare selectivă şi adoptarea copiilor, un număr ciudat de mare de gemeni printre ele.(2) Scopul programului era de a crea o superrasă (arienii), care ar trebui să fie în totalitate loiali cauzei celui de-al Treilea Reich (Noua Ordine Mondială).

Multe dintre experimentele primare în inginerie genetică şi modificarea comportamentului au fost conduse de dr. Joseph Mengele la Auschwitz, unde a analizat cu sânge rece efectele traumei, colorarea ochilor şi procrearea gemenilor. Pe lângă experimentele chirurgicale secrete realizate în lagărele de concentrare, unii dintre copii au fost supuşi şi unui număr mare de electroşocuri. Mulţi dintre ei însă, nu au supravieţuit brutalităţii.

În acelaşi timp, „spălarea creierului” era făcută pe cei internaţi la Dachau, ce erau hipnotizaţi şi apoi li se administra mescalină, un drog halucinogen. În timpul războiului, cercetări paralele asupra comportamentului au fost conduse de dr. George Estabrooks la Colgate University. Legăturile sale cu armata de uscat americană (Army), CID, FBI şi alte agenţii au rămas învăluite în secret. Estabrooks mai „aluneca” ocazional şi mai discuta despre munca sa la crearea curierilor hipnoprogramaţi şi a personalităţilor disociate induse hipnotic.(3)

După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler. După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947.

Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii.

Evoluţia proiectului „MKULTRA”

Cu CIA şi Consiliul Naţional de Securitate clar stabilite, primul dintr-o serie de programe acoperite de spălare a creierului a fost iniţiat de Forţele Navale (Navy), în toamna anului 1947. Proiectul „Chatter” (Proiectul „Murmur”) a fost dezvoltat ca răspuns la „succesele sovietice” în utilizarea „drogurilor adevărului”. Această raţiune era, în orice caz, o poveste de acoperire în cazul în care programul avea să iasă la lumină. Cercetarea s-a concentrat pe identificarea drogurilor ce ar putea fi utilizate în interogări şi recrutarea agenţilor. (5) Proiectul a luat sfârşit oficial în 1953. CIA a decis să extindă eforturile în domeniul modificării comportamentului prin naşterea Proiectului „PASĂREA ALBASTRĂ” (Project „BLUEBIRD”), aprobat de Allen Dulles în 1950. Obiectivele sale erau: descoperirea unor mijloace de condiţionare a personalului pentru prevenirea extragerii neautorizate a informaţiilor de la acesta prin mijloacele cunoscute;
investigarea posibilităţii de control a unui individ, prin aplicarea unor tehnici speciale de interogare;
cercetarea posibilităţii lărgirii memoriei;
stabilirea unor mijloace defensive pentru prevenirea controlului de către forţele ostile a personalului agenţiei.
În august 1951, Proiectul „PASĂREA ALBASTRĂ” a fost redenumit Proiectul „ANGHINAREA” (Project ARTICHOKE”), ce a evaluat utilizarea ofensivă a tehnicilor de interogare, inclusiv hipnoza şi drogurile. Programul a încetat în 1956. trei ani înainte de oprirea Proiectului „ANGHINAREA”, apare Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate. Materialele „MKULTRA/DELTA” au fost utilizate cu scopul de a hărţui, discredita sau incapacita. (Cool Dintre cele 149 de sub-proiecte identificate ce se desfăşurau sub umbrela „MKULTRA”, Proiectul „MONARH” (Project „MONARCH”) a fost început oficial de către Armata de Uscat a Statelor Unite (U.S. Army), la începutul anilor ’60 (deşi, neoficial, fusese implementat mult mai devreme) şi pare să fie cel mai important, fiind, încă, clasificat STRICT SECRET din motive de „securitate naţională”. (9) „MONARCH” poate să fi reieşit din proiectele „MKSEARCH”, cum ar fi Operaţiunea „SPELLBINDER” („LEGĂTURA VRAJEI”), care trebuia să creeze asasinii „adormiţi” (ex. „candidaţii manciurieni” – „Manchurian Candidates”), ce puteau fi activaţi după primirea unei fraze sau a unui cuvânt cheie în timpul unei transe post-hipnotice. Operaţiunea „OFTEN”, un studiu ce a încercat să controleze puterea forţelor oculte a fost unul dintre cele câteva programe de acoperire ce trebuia să ascundă realitatea perfidă a Proiectului „MONARCH”.

Definiţie şi descriere

Numele „Monarch” nu este neapărat definit în contextul nobilimii regale, ci se referă mai degrabă la fluturele-monarch (Monarch butterfly). Când o persoană suferă traume prin electroşocuri, o senzaţie de pierdere a greutăţii capului este resimţită de parcă ai pluti sau ai bate din aripi ca un fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică legată de transformarea sau metamorfoza acestei frumoase insecte: de la o omidă, la un cocon (adormire, inactivitate), până la fluture (o nouă creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine. Aceasta este schema care face unice aceste specii. Simbolismul ocult dă un înţeles adiţional cuvântului „psihic”: acesta înseamnă „suflet” , dar şi „fluture” ce vine de la credinţa că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută să se reîncarneze din nou. (10)

Unele grupuri mistice antice, cum ar fi gnosticii, au văzut fluturele ca un simbol al cărnii pângărite. „Îngerul morţii” (vi-l amintiţi pe Mengele?) a fost portretizat în lucrările de artă gnostice strivind fluturele. (11) o marionetă este o păpuşă căreia îi sunt ataşate fire, fiind controlată de păpuşar, tot astfel „programarea Monarch” se referă la „sindromul marionetă”. „Condiţionarea Imperială” este un alt termen utilizat, în timp ce unii terapeuţi în boli mintale o cunosc ca „secvenţe de răspuns condiţionat la stimuli”. Proiectul „Monarh” poate fi cel mai bine descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă, cu scopul de a compartimenta mintea în personalităţi multiple în interiorul unui cadru sistematic. În timpul acestui proces, un ritual satanic ce include, de obicei, mistica Cabalei, este realizat, cu scopul de a ataşa un anume demon sau grup de demoni schimbării corespunzătoare. Desigur, cei mai sceptici vor vedea asta ca un mijloc de a creşte efectele traumei în interiorul victimei, negând orice credinţă iraţională că posedarea de către demoni, de fapt, are loc.

Modificări şi declanşatori

O altă modalitate de a examina această victimizare întortocheată a corpului şi a sufletului este de a o privi ca pe un complex program de calculator: un fişier (modificare) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa (declanşa) fişierul, o parolă sau un cod de acces specific (sugestie sau comandă) este necesar. Victima/supravieţuitorul este numit „sclav” de către programator/manipulator, care, în schimb, este perceput ca „stăpân” sau „zeu”. Aproape 75% sunt femei, fiindcă ele au o mai mare toleranţă la durere şi tind să se disocieze mai rapid decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi, în principal, în operaţiuni acoperite, prostituţie şi pornografie; implicarea în industria divertismentului este notabilă. Un ofiţer militar cu legături în DIA a spus autorului că „în tabloul cel mare’, aceşti oameni (victimele „Monarh”) sunt în toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă, până la tipul cu gulerul scrobit”. Mai mult, un agent CIA în rezervă a discutat pe departe utilizarea acestui tip de personal ca „plante” sau „cameleoni”, în scopul infiltrării unor grupuri desemnate, culegerii de informaţii şi”sau injectării unei agende ulterioare. Există un mare număr de schimbări în interiorul victimei /supravieţuitorului cu numeroase programe de revenire, oglinzi şi umbre. O secţiune a modificărilor părţii luminoase (bune) şi a părţii întunecate (rele) sunt conectate şi rotite în jurul unei axe. Una dintre structurile interne principale (şi sunt multe) din interiorul sistemului este modelată în forma unei spirale duble, ce constă în şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern ce supraveghează „paznicul porţii” (demonii?), ce permit sau blochează intrarea în diferite camere. Câteva dintre imaginile predominant văzute de către victime/supravieţuitori sunt copaci, „copacul vieţii” din Cabală, cu sistemele de rădăcini aferente, bucle infinite, litere şi simboluri antice, pânze de păianjen, cioburi de sticle sau oglinzi, măşti, castele, labirinturi, demoni/monştri/extratereştrii, scoici, fluturi, şerpi, panglici, arce, ceasuri, roboţi, diagrame ale lanţului de comandă şi/sau scheme de circuite de computer.

Liniile de sânge şi crearea gemenilor

Majoritatea victimelor/supravieţuitorilor se trag din familii (linii de sânge) satanice cu multe generaţii în spate şi sunt programate, la suprafaţă, „să-şi îndeplinească destinul de aleşi sau de generaţii alese” (un termen inventat de Mengele la Auschwitz). Unii sunt adoptaţi de familii cu aceleaşi origini, alţii sunt utilizaţi în aceste coşmaruri neurochirurgicale ca „cei ataşaţi” (cei ce nu aparţin liniilor de sânge), de obicei, proveniţi de la orfelinate, case de adopţii sau familii incestuoase cu o lungă istorie pedofilă. Se pare, de asemenea, că, există un model al membrilor de familie afiliaţi agenţiilor de informaţii militare sau guvernamentale. Mulţi dintre cei abuzaţi vin din familii care folosesc catolicismul, mormonismul sau creştinismul carismatic ca o „faţadă” pentru activităţile lor abominabile (membrii altor grupări religioase fiind şi ele implicate). Victimele/supravieţuitorii răspund, în general, mult mai bine la o structură ierarhică religioasă (dogmatică, bazată pe legi) rigidă, fiindcă se merge în paralel cu programarea lor de bază. Autoritatea nu este provocată, pentru că voinţa lor este subjugată prin condiţionări subiective şi bazate pe ordine.

Caracteristicile fizice de identificare ale victimelor/supravieţuitorilor includ adesea multiple cicatrice datorate electrozilor şi/sau aluniţe rezultate pe piele. Câţiva ar putea avea diverse părţi ale corpului mutilate de cuţit, ştampile incandescente sau ace, fluturi sau tatuaje oculte fiind, de asemenea, comune. În general, cei ce se trag din liniile de sânge alese este puţin probabil să aibă astfel de semne, pentru că pielea lor trebuie „să rămână pură şi imaculată”. Scopul final al acestei manipulări sofisticate a acestor indivizi poate suna nerealist şi depinde de gradul nostru de înţelegere al tărâmurilor fizic şi spiritual. Cele mai adânci şi mai întunecate modificări din interiorul liniilor de sânge alese sunt făcute să fie inactive până când „Anticristul” va fi revelat. Aceste modificări pentru „Noua Ordine Mondială” conţin, se pare, ordine şi instrucţiuni pentru antrenarea şi/sau iniţierea unui larg segment al populaţiei (posibil clone sau „oameni fără suflet”), stimulând astfel, programul de control social pentru noul mileniu. „Crearea de gemeni” pe cale nebiologică este încă o trăsătură bizară observată în cadrul programării „Monarh”. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc vor fi iniţiaţi ceremonial într-un ritual magic de „legare a sufletelor”, putând fi astfel, „împerecheaţi inseparabil pentru eternitate” (să fie o altă conexiune cu Mengele?). Ei împart, în mod esenţial, două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate făcându-i interdependenţi. Fenomenele paranormale ca proiecţia astrală, telepatia, percepţia extrasenzorială etc. par să fie mai pronunţate între cei ce au trecut prin acest proces.

Nivelele programării „Monarh” (12)

ALFA – este programarea obişnuită sau „generală” în cadrul personalităţii de control de bază; se caracterizează printr-o extrem de mare capacitate de memorare, împreună cu o creştere substanţială a forţei fizice şi a acuităţii vizuale. Programarea în alfa este realizată prin divizarea deliberată a personalităţii victimei, care, în esenţă, cauzează o separare a creierului drept de cel stâng, permiţând o unire programată a acestora printr-o stimulare a legăturii neuronale.

BETA – se referă la programarea „sexuală”. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate şi stimulează instinctul sexual primitiv, liber de inhibiţii. Modificările „felină” pot apărea la acest nivel.

DELTA – acesta este cunoscut ca „programarea-ucigaş”, dezvoltat iniţial pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită (de exemplu Delta Force, Primul Batalion al Pământului, Mossad etc.) pentru operaţiuni acoperite. Debitul optim de adrenalină şi agresiunea controlată sunt evidente, subiectele sunt lipsite de frică, subiecţii sunt foarte sistematici în îndeplinirea însărcinărilor lor. Instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere sunt incluse la acest nivel.

TETA – luat în considerare la programarea „psihică”. Liniile de sânge (acelea care vin din familii ce sunt satanice de multe generaţii) au arătat o mai mare înclinare spre posedarea abilităţilor telepatice, în comparaţie cu celelalte linii de sânge. Datorită limitărilor sale evidente, diverse forme de sisteme de control electronic al minţii au fost dezvoltate şi introduse, cum ar fi dispozitive telemetrice umane biomedicale (implanturi în creier), lasere cu energie direcţionată ce utilizează microunde şi/sau electromagnetismul. Se spune că aceştia sunt utilizaţi în cooperare cu computere foarte avansate şi sofisticate sisteme de urmărire prin satelit.

OMEGA – o formă de programare pentru „autodistrugere”, cunoscută şi ca „Codul Verde”. Comportamentele corespunzătoare includ tendinţele suicidale şi/sau automutilarea. Acest program este, în general, activat când victima/supravieţuitorul începe terapia sau interogarea şi pre multe amintiri au fost recuperate.

GAMA – o altă formă de protecţie a sistemului este „programarea prin inducerea în eroare”, care permite dezinformarea şi direcţionarea greşită. Acest nivel se întrepătrunde cu demonologia şi tinde să se regenereze mai târziu dacă este dezactivată inadecvat.

Metodă şi componente

Procesul iniţial începe cu crearea disocierii în interiorul subiectului, aceasta având loc de la naştere, până la vârsta de şase ani. Aceasta se realizează, la început, prin utilizarea electroşocurilor ce se realizează chiar şi când copilul mai este în pântecele mamei. Datorită traumelor severe induse prin electroşocuri, abuzuri sexuale şi prin alte metode, mintea se divide în personalităţi alternative. Cunoscută oficial ca Dereglări de Personalitate Multiplă (Multiple Personality Disorder), este acum recunoscută ca Dereglare de Identitate Disociativă şi este baza programărilor „Monarh”. Condiţionarea viitoare a minţii victimei este amplificată prin hipnotism, pedeapsă dublu-relaţionată, alternanţa plăcere-durere, privarea de apă, mâncare, somn şi senzorială, împreună cu diferite droguri care modifică anumite funcţii cerebrale.

Următoarea etapă este implementarea şi imprimarea comenzilor şi mesajelor detaliate în interiorul modificărilor realizate. Acest lucru se realizează prin utilizarea căştilor hi-tech, împreună cu generatoare controlate de computer ce emit unde sonore imperceptibile sau unde armonice ce afectează învelişul de acid ribonucleic al căilor neuronale ce duc la mintea subconştientă şi inconştientă. Dispozitivele optice pentru „Realitatea virtuală” sunt uneori utilizate simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini colorate pulsatorii, imagini subliminale şi de disociere a ecranului. Electroşocuri de mare voltaj sunt utilizate apoi, pentru disocierea memoriei.

Programarea este înnoită periodic şi întărită prin agenţi vizuali, auditivi şi scrişi. Câteva dintre temele de programare de început au inclus Vrăjitorul din Oz şi Alice în Ţara Minunilor, ambele saturate cu simboluri oculte. Multe dintre recentele desene animate şi filme Disney sunt realizate în dublu scop: desensibilizarea majorităţii populaţiei utilizând imagini subliminale şi programarea neurolingvistică şi crearea deliberată a declanşatorilor specifici şi a cheilor pentru programarea de bază a copiilor „Monarh” uşor impresionabili. Un prim exemplu al modului în care programarea subliminală lucrează este să priviţi la recenta producţie cinematografică de senzaţie de la Disney „Pochahontas”, curios catalogată ca un film animat de „gradul 33″ (cel mai înalt grad al Francmasoneriei de Rit Scoţian). În film, bunica Willow (salcie) este un copac mistic de 400 de ani care o învaţă pe Pochahontas (fără mamă) să-şi asculte inima şi o ajută să realizeze că toate răspunsurile sunt în interior. Bunica Willow vorbeşte constant în „dublu sens” şi utilizează „inversarea” (de exemplu: „Uneori calea cea bună nu este şi cea mai uşoară.” Starea de fapt ezoterică derivată: calea din stânga (calea ce duce la distrugere) este cea mai uşoară. În sistemele structurate ale Iluminaţilor de dereglări multiple de personalitate, salcia reprezintă puterile oculte ale druizilor. Imaginile intrinseci ale crengilor, frunzelor şi rădăcinilor copacului sunt foarte semnificative, de vreme ce legături spirituale întunecate sunt asociate cu „programarea sălciei” şi acestea sunt:

1.crengile sunt folosite pentru biciuirea victimelor în cadrul ritualurilor în scopul „curăţirii”;
2.o salcie poate îndura tulburări majore ale vremii (ex.: furtuni) şi este recunoscută pentru flexibilitatea sa. Victimele/supravieţuitorii programării descriu crengile sălciei învăluindu-i, fără vreo speranţă de scăpare;
3.sistemul adânc de rădăcini al sălciei o face pe victimă/supravieţuitor să se simtă de parcă ar cădea adânc, tot mai adânc într-un abis, atunci când sunt în transă hipnotică.
Muzica joacă un rol instrumental în programare, prin combinaţii ale tonurilor variabile, ritmurilor şi cuvintelor. Numeroasele romane ale lui maestrului fricii Stephen King şi filmele ulterioare sunt utilizate, susţin surse credibile, în astfel de scopuri ticăloase. Una dintre ultimele sale cărţi, „Insomnia”, prezintă o fotografie a lui King împreună cu o frază de declanşare „NOI NU DORMIM NICIODATĂ” („WE NEVER SLEEP”) – grăitor pentru cineva cu tulburări de personalitate multiplă/tulburări de identitate disociativă, scrisă sub un ochi atoatevăzător. O listă parţială a altor medii utilizate pentru întărirea programării de bază, sunt: Pinochio, Frumoasa din pădurea adormită, Albă-ca-zăpada, Frumoasa şi Bestia, Aladin, Mica sirenă (Little Mermaid), Regele Leu (Lion King), E.T., Războiul Stelelor, Ucigaşii de fantome (Ghost Busters), Trancers II, Batman, Bewitched, Fantasy Island, Reboot, Tiny Toons (probabil, desenele animate de scurt metraj), Duck Tails (probabil, desenele animate cu Donald), Manuscrisele de la Marea Moartă (The Dead Sea Scrolls), Înalta carte a credinţei (The Tall Book of Make Believe). Câteva filme care zugrăvesc şi portretizează unele aspecte ale programării „Monarh” sunt: Hell Raiser 3, Raising Cain, Labyrinth, Telefon, Johnny Mnemonic, Point of No Return, The Lawnmower Man şi Closet Land.

Programatori şi locuri

Este dificil să înţelegem cine a fost programatorul original al acestui proiect satanic, datorită substanţialei dezinformări perpetuate de „puterile care sunt”. Cei doi care au avut numele de cod Doctor Green sunt un doctor evreu numit Doctor Gruenbaum, care se presupune că a colaborat cu naziştii în timpul celui de-al doilea război mondial, şi Doctor Josef Mengele, a cărui faimă pentru sângele său rece şi brutalitate calculată a speriat nu numai sufletele supravieţuitorilor de la Auschwitz, dar şi nenumăratele victime din toată lumea. Implicarea directă a lui Mengele în infamul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost suspicios minimalizat în timpul Proceselor de la Nurenberg şi, în consecinţă, nu au existat eforturi intense din partea statelor Unite şi a aliaţilor pentru capturarea lui. (13) Pentru a semăna confuzia în rândul investigatorilor serioşi în legătură cu locaţia sa, oficialii americani au declarat că acesta s-a retras în Paraguay sau Brazilia, fiind inofensiv sau că este mort („Îngerul Morţii” trebuie să fi revenit în mod miraculos la viaţă de cel puţin cinci ori).

Cercetările sale fără precedent ce au costat mii de vieţi omeneşti au fost, fără îndoială, un bonus semnificativ pentru interesele Statelor Unite. Pe lângă folosirea pseudonimului Dr. Green, supravieţuitorii l-au cunoscut ca Vaterchen (Tăticul), Schoner Josef (Josef cel Frumos), David şi Fairchild. Bărbat frumos şi plin de graţie, mic de statură, Mengele îşi dezarma oamenii cu conduita sa de gentleman, în timp ce alteori, exploda devenind violent. (14) alte trăsături de care-şi amintesc supravieţuitorii sunt cadenţa bocancilor săi negri lustruiţi atunci când păşea înainte şi-napoi, precum şi jocul său cu margaretele „Te iubesc – Nu te iubesc”. După ce smulgea ultima petală a unei margarete, începea să tortureze cu răutate şi să ucidă un copilaş în faţa altuia care era subiectul programării. Supravieţuitorii înnebuniţi îşi amintesc, de asemenea, că erau aruncaţi dezbrăcaţi în cuşti cu maimuţe, care erau dresate să abuzeze vicios de ei. În mod evident, lui Mengele îi plăcea să reducă oamenii la statutul de animale. De asemenea, îşi obliga victimele să nu plângă, ţipe sau să arate vreo emoţie excesivă.

Doctorul D. Ewen Cameron, cunoscut şi ca Dr. White, a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celor americane şi canadiene. Datorită vastei experienţe şi a credibilităţii lui Cameron, şeful CIA, Allen Dulles, i-a livrat milioane de dolari prin organizaţii ca Societatea pentru Investigarea Ecologiei Umane (The Society for The Investigation of Human Ecology), pe care Cameron o conducea cu cruzime. Experimentele au fost realizate în câteva locaţii din Montreal, cele mai multe la McGill University, Spitalul Sf. Maria (St. Mary’s Hospital) şi la Institutul Memorial Allan (Allan Memorial Institute).

Pe lângă metodele convenţionale ale tiraniei psihiatrice, cum ar fi electroşocurile, injecţiile cu droguri şi lobotomizare, Cameron a conceput tehnica „conducerii psihice”, în care pacienţii neştiutori erau ţinuţi într-o comă indusă prin droguri timp de câteva săptămâni, administrându-li-se electroşocuri, în timp ce căşti electronice le erau puse pe şi mesaje auditive repetitive erau transmise la viteze variabile. (15) Mulţi dintre cei exploataţi erau copii abuzaţi ce fuseseră aduşi prin sistemul de orfelinate romano-catolic. Deloc surprinzător, Dr. Cameron a fost exclus din aproape toate revistele psihiatrice. Asta se datorează, de fapt, expunerii în presă a proiectului „MKULTRA” în 1970, prin intermediul proceselor intentate de supravieţuitorii canadieni şi familiile acestora. CIA şi guvernul canadian au reuşit să stingă acţiunile în justiţie prin împăcarea părţilor, astfel că s-a evitat să se ceară oficial recunoaşterea vreunei fărădelegi.

Un locotenent-colonel al armatei de uscat a SUA, din Divizia de Război Psihologic a DIA, Michael Aquino, este ultimul dintr-o serie de sadici sponsorizaţi de guvern. Aquino, un geniu excentric, a fondat Templul lui Set, o ramură a Bisericii lui Satan a lui Anton LaVey. Obsesia sa pentru ritualurile naziste de idolatrizare şi manipularea hipnotică a oamenilor pe care acesta o practica l-a făcut pe acesta un candidat ideal pentru poziţia de „maestru programator”. Aquino a fost implicat în scandalul îngrijitorilor de la Baza Presidio a armatei de uscat, în care acesta era acuzat de molestarea copiilor. Spre disperarea părinţilor tinerelor victime, toate acuzaţiile au fost ridicate. Având numele de cod „Malcolm”, Aquino a produs casete de antrenament despre cum trebuie creat un sclav „Monarh” şi a lucrat ca om de legătură între guvern şi Informaţiile Militare şi diverse organizaţii criminale şi grupuri oculte pentru livrarea de sclavi „Monarh”. (16)

Heinrich Mueller a fost un alt programator important care avea numele de cod „Doctor Blue” sau „Gog”. A avut, se pare, doi fii ce şi-au desfăşurat activitatea în comerţ. Originalul „Doctor Black” a fost, se pare, Leo Wheeler, nepotul răposatului general Earle G. Wheeler, care fusese comandantul şefilor de state majore întrunite (commander of the Joint Chiefs of Staffs) în timpul războiului din Vietnam. Protejatul lui Wheeler, E. Hummel, este activ în Nord-Vest, împreună cu W. Bowers (din linia de sânge Rotschild).

Alţi presupuşi maeştri manipulatori ai minţii, trecuţi şi prezenţi, sunt: Dr. Sydney Gottleib, Lt.col. John Alexander, Richard Dabney Anderson (US Navy), Dr. James Monroe, Dr. John Lilly, Locotenent comandor Thomas Narut, Dr. William Jennings Bryan, Dr. Bernard L. Diamond, Dr. Martin T. Orne, Dr. Louis J. West, Dr. Robert J. Lifton, Dr. Harris Isbel şi Col. Wilson Green. Pentru a evita detectarea lui „MKULTRA”, CIA a segmentat subproiectele în arii specializate de cercetare şi dezvoltare la universităţi, penitenciare, laboratoare şi spitale private. Bineînţeles că aceştia au fost răsplătite generos cu subvenţii guvernamentale şi diverse finanţări.

Numele şi locaţiile câtorva dintre instituţiile majore implicate în experimentele de programare „Monarh” au fost sau sunt: Cornell, Duke, Princeton, UCLA, University of Rochester, MIT, Georgetown University Hospital, Maimonides Medical Center, St. Elizabeth’s Hospital (Washington D.C.), Bell Laboratories, Stanford Research Institute, Westinghouse Friendship Laboratories, General Electric, ARCO şi Manking Research Unlimited.

„Produsul final” a fost şi este creat, de obicei, în bazele şi instalaţiile militare, unde se cere maximă securitate. Făcându-se referire la ele ca centre de programare/reprogramare sau centre pentru traume din vecinătatea morţii, cele mai greu identificate sunt: Centrul de Armament Naval China Lake, (China Lake Naval Weapons Center), Presidio, Ft. Dietrick, Ft. Campbell, Ft. Lewis, Ft. Hood, Redstone Arsenal, Bazele aeriene Offutt, Patrick, McClellan, MacGill, Kirkland, Nellis, Homestead, Grissom, Maxwell şi Tinker. Alte locuri recunoscute ca importante locaţii pentru programare sunt Centrul de Cercetare Langley (Langley Research Center), Laboratoarele Naţionale Los Alamos (Los Alamos National Laboratories), Institutul Tavistock şi zone din sau de lângă Muntele Shasta, CA, Lampe, MO şi Las Vegas, NV.

Nume notabile

Unul dintre primele cazuri documentate despre un agent secret „Monarh” a fost acela al voluptosului model din anii ’40, Candy Jones. Cartea „Controlul lui Candy Jones” (The Control of Candy Jones), publicată de Playboy Press, portretizează cei 12 ani de intrigă şi suspans ca spion pentru CIA. Jones, al cărei nume de naştere era Jessica Wilcox, se potriveşte ca profil psihologic pentru a fi unul din experimentele iniţiale sau cobai umani din proiectul „ştiinţific” guvernamental „MKULTRA”.

Cel mai mediatizat caz al obsesiei „Monarh” a ieşit la iveală o dată cu cartea „Tranceformation of America: The True Life Story of a CIA Slave” de Cathy O’Brien (n.tr.: joc de cuvinte omofone, „transformation”= transformare şi „tranceformation”= formarea prin transă; deci, titlul cărţii dacă este auzit înseamnă „Transformarea Americii”, iar dacă este citit înseamnă „Formarea prin transă a Americii”. Titlul complet al cărţii este „Formarea prin transă a Americii: Adevărata poveste a vieţii unei sclave a CIA”). Pe coperta a patra, se afirmă emfatic următoarele: „Cathy O’Brien este singura voce şi supravieţuitor recuperat din operaţiunea de control al minţii „Proiectul Monarh” din „MKULTRA” a CIA-ului”. Autobiografia documentată conţine aspecte incitante ale anilor de neobosit incest şi posibilă introducere în proiectul „Monarh” a lui O’Brien, de către perversul său tată. Împreună cu co-autorul Mark Phillips, salvatorul şi deprogramatorul său, Cathy acoperă o aproape incredibilă arie a crimei conspirative: prostituţie forţată (sclavie albă) cu cei din eşaloanele superioare ale politicii mondiale, însărcinări acoperite ca transportator de droguri sau curier şi relaţia dintre industria de muzică country şi activităţile ilegale ale CIA.

Paul Bonaci, un supravieţuitor curajos ce a îndurat aproape douăzeci de ani degradarea în cadrul proiectului „Monarh”, a dezvăluit probe puternice ale crimei şi corupţiei ce se desfăşoară la scară largă de la nivel municipal şi statal, până la Casa Albă. (17) El a mărturisit despre bărbaţii abuzaţi sexual din Oraşul Băiatului (Boy’s Town) din Nebraska şi aduşi până în apropiere de Baza Aeriană Offut, unde, spune el, au supuşi unei intense programări „Monarh”, conduse, în principal, de comandantul Bill Plemmons şi lt.col. Michael Aquino. (18) După ce au fost torturaţi până au uitat cu totul de ei, aceşti băieţi tineri au fost folosiţi (împreună cu fete) în pornografie şi prostituţie cu câţiva dintre cei mai puternici comisionari economici şi politici ai naţiunii. Bonnaci şi-a amintit cum au fost transportaţi de la baza aeriană cu un avion-cargou la Baza Aeriană McClelland din California. Împreună cu alţi adolescenţi ghinionişti, a fost dus la o proprietate a elitei, Bohemian Grove (Dumbrava Boemă). Autorii au profitat total de aceste victime tinere comiţând perversiuni inimaginabile pentru a-şi satisface plăcerile deviante. Unele victime, se pare, au fost ucise, traumatizând în continuare deja terifiaţii şi distruşii copii. O actriţă nepotrivită de un talent marginal (acum decedată), un evanghelist TV corupt moral, un ofiţer din Beretele Verzi şi un popular cântăreţ de muzică country sunt câţiva dintre cei care au sucombat nebuniei „Monarh”. Lee Harvey Oswald, Sirhan-Sirhan, Charlie Manson, John Hinckley Jr., Mark Chapman, David Koresh, Tim McVeigh şi John Salvi sunt nume notabile ale infamiei, puternic suspectaţi ca fiind pioni produşi de „MKULTRA”.

Deprogramatori şi oameni care au vorbit

Dr. Corydon Hammond, un psiholog de la Universitatea din Utah, a făcut o prezentare năucitoare intitulată „Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic” la Cea de-a Patra Conferinţă Anuală Regională Estică asupra Abuzului şi Personalităţii Multiple, 25 iunie 1992, Alexandria, Virginia. El a confirmat, în mod esenţial, unei audienţe participante formate din profesionişti în boli mintale, că un anumit procent din clienţii lor fuseseră supuşi unei programări pentru controlul minţii desfăşurată într-o manieră intensiv-sistematică. Hammond a făcut aluzie la conexiunea nazistă, cercetările de control al minţii ale CIA şi ale armatei, programarea prin culori şi litere greceşti şi a menţionat, într-un mod special, proiectul „Monarh” în legătură cu o formă de condiţionare operativă. La puţin timp după discursul său cutremurător, a primit ameninţări cu moartea. Nedorind să-şi pună în pericol familia, Dr. Hammond a încetat să mai răspândească informaţiile ce le deţinea, până recent.

Mark Phillips, un subcontractor în electronică al Departamentului Apărării, a fost implicat în câteva dintre activităţile strict secrete de control al minţii realizate de guvernul Statelor Unite. Firea sa iscoditoare, conştiinţa şi compasiunea sa pentru Cathy O’Brien, un „model prezidenţial” din proiectul „Monarh”, l-au făcut să dezvăluie dedesubturile acestei mari conspiraţii, începând cu 1991. În continuare, a ajutat-o pe Cathy O’Brien să scape de cei ce o capturaseră şi a reuşit să o deprogrameze pe parcursul unui an, în Alaska. Controversatul Phillips are şi el criticii săi care sunt sceptici în ceea ce priveşte veridicitatea declaraţiilor sale.

Terapeutul din New Orleans, Valerie Wolf, a prezentat două dintre pacientele sale Comitetului Prezidenţial pentru Experimentele de Iradiere Umană (President’s Committee on Human Radiation Experiments), pe data de 15 martie 1995, în Washington D.C. Mărturisirile uimitoare făcute de aceste două femei curajoase au inclus prezentări ale unor doctori germani, tortură, droguri, electroşocuri, hipnoză şi viol, pe lângă expunerea lor la o cantitate nemăsurată de radiaţii. Wolf şi pacientele sale au declarat că şi-au recăpătat amintirile despre acest program al CIA fără a utiliza tehnicile de regresie sau hipnoză. (19) Wolf îşi devotează, în prezent, cea mai mare parte a timpului consilierii unor astfel de supravieţuitori.

Un avocat pe probleme de muncă de la Compania Atlantic Richfield, David Rosenbaum, a condus o investigaţie pe durata a nouă ani (1983-1992), în legătură cu o tortură fizică şi o condiţionare coercitivă exercitată asupra mai multor angajaţi de la uzina ARCO din Monaca, PA. (20) Clienţii săi, Jerry L. Dotey şi Ann White fuseseră aparent victimele unei iradieri; dar, pe măsură ce avansa în cadrul interviului, o „cutie a Pandorei” s-a deschis. Uimitoarea sa concluzie a fost că Jerry Dottey şi Ann White erau, cel mai probabil, copiii lui Adolf Hitler, bazat, în parte, pe asemănarea stranie din fotografii (trăsăturile feţei; structura şi mărimea oaselor a fost luată şi ea în considerare). Rosenbaum a afirmat: „Ambii prezintă sentimente şi experienţe ce indică faptul că sunt gemeni.” Dotey şi White au fost, se pare, supuşi mai multor tipuri de tortură pe când se aflau în hipnoză indusă cu droguri, fiecare trecând prin cel puţin trei tehnici de antrenament realizate de medicii uzinei. Fiecare victimă era antrenată să intre în stare de hipnoză după primirea unui anumit stimul, de obicei o frază sau un cuvânt sub formă de „instrucţiune” şi antrenaţi să „uite” ceea ce ar fi putut transpira în starea hipnotică. Au fost supuşi, în mod repetat, unor secvenţe identice stimuli-răspuns, pentru a produce o reacţie aproape automată la o anumită situaţie. Veteranii „MKULTRA”, Dr. Bernard Diamond, Dr. Martin Orne şi Dr. Josef Mengele au vizitat cu regularitate uzina ARCO, după cum spune Rosenbaum. Condiţionarea specială a lui Dotey şi White a avut ca scop crearea unor personalităţi germane duale. Rosenbaum, care este evreu, a menţinut o prietenie strânsă cu cei doi, în ciuda unor circumstanţe aparent nefavorabile.

Alţi terapeuţi implicaţi în deprogramare sunt Cynthia Byrtus, Pamela Monday, Steve Ogilvie, Bennett Braun, Jerry Mungadze şi Collin Ross. Câţiva consilieri creştini au fost în măsură să elimine părţi ale programării cu un succes limitat.

Jurnaliştii care au expus recent subiectul într-o manieră exemplară sunt:

– Walter Bowart – „Operaţiunea controlul minţii” („Operation Mind Control”);

– Jan Rappoport – „Experimentele de control al minţii făcute de guvernul american pe copii” („US Government Mind-Control Experiment on Children”);

– Alex Constantine – „Dictatura psihică în SUA” („Psychic Dictatorship in USA).

Concluzie

Cea mai incriminantă afirmaţie pe care un oficial guvernamental a făcut-o referitor la existenţa Proiectului „Monarh” a fost extrasă de Anton Chaitkin, un scriitor pentru publicaţia „Noul Federalist” („The new Federalist”).

Când directorul oficial al CIA a fost întrebat direct „Ce puteţi să ne spuneţi despre ‘Monarh’?”, acesta a răspuns nervos şi ambiguu „Am oprit asta între anii ’60 şi începutul anilor ’70”. Suficient pentru a spune că societatea, în aparenta sa stare de disonanţă cognitivă, este, în general, într-o stare de negare a dovezilor copleşitoare despre această conspiraţie diversă. Numeroase victime/supravieţuitori ai proiectului „Monarh”au nevoie disperată de ajutor. Oricum, marea majoritate a oamenilor sunt prea preocupaţi de ei înşişi pentru a arăta vreo compasiune acestor câţiva indivizi răniţi. Apatia a pus stăpânire pe minţile maselor, care aleg să existe în confortul acestei lumi. Realitatea a devenit obscură datorită relativismului şi a egoismului.

Cathy O’Brien – sclava controlului mental MK-Ultra si Monarch !
O istorie socanta in interiorul serviciilor secrete americane !

In cartea „Trance-Formation Of America”[7] (n.tr. Transformarea Americii), ce conţine amănunte despre viaţa remarcabilei femei numite Cathy O’Brien. Tatăl ei fusese satanist şi a abuzat în mod violent şi sexual de ea încă de când era copil, în anii ’50, şi se afla în Michigan.

A dat-o pe mâna lui Gerald Ford – care mai târziu avea să devină preşedintele Americii – ca instrument în operaţiunea de control mental al Iluminaţilor, informatii descrise pe larg în cartea „Secretul Suprem” a lui David Icke. Recomand această carte oricui doreşte să ştie ce se petrece de fapt cu milioane de copii din întreaga lume.

Căutând în carte referinţele despre reptilieni, am descoperit că, deşi Cathy a perceput experienţa respectivă ca o iluzie produsă de controlul mental, totuşi ceea ce ea descrie reprezintă aceeaşi experienţăpe care au mai relatat-o mulţi alţii. Mai devreme am prezentat unele aspecte despre Miguel de la Madrid, preşedintele mexican din perioada mandatului lui George Bush la Casa Albă, şi povestea sa despre schimbările de formă ale extraterestrilor pe care îi numea „rasa de iguane”, care, spunea el, este perfectă pentru „transformarea în lideri mondiali”. în această carte, Cathy explică cum, la un moment dat, l-a văzut pe George Bush, unul dintre principalii săi controlori, schimbându-şi brusc forma.

Ea spune că fostul preşedinte stătea în faţa ei, în biroul său din Washington DC, când a deschis o carte care descria „extraterestri asemănători şopârlelor, veniţi dintr-un loc foarte îndepărtat din spaţiu”. Bush pretindea că este unul dintre acei extraterestri şi, spre stupoarea ei, s-a transformat el însuşi într-o reptilă. Apoi Cathy mai povesteşte cum Bill şi Bob Bennett, două binecunoscute personaje de pe scena politică americană, care susţineau că sunt de fapt „fiinţe de pe altă planetă” (mai precis, din planul inferior al celei de-a patra dimensiuni), i-au administrat droguri care îi modicau starea de conştiinţă, într-un laborator NASA de control al minţii de la Goddard Space Flight Center.

Cathy continuă: „Lumina generată de aparatura sofisticată din jur m-a convins că translatam împreună cu ei dimensiunile. O lumină laser a lovit peretele negru din faţa mea,care părea că explodează într-o vedere panoramică a unei petreceri de la Casa Albă. Fără a recunoaşte pe cineva, nu m-am putut abţine să nu întreb: „Cine sunt aceşti oameni?” „Nu sunt oameni şi nici nu e vorba de o navetă spaţială” mi-a răspuns (Bill) Bennett. In timp ce vorbea, scenele holografice se succedau atât de repede, încât oamenii păreau extraterestri asemănători şopârlelor. „Bine ai venit în al doilea nivel subteran. Acesta nu este decât o vagă reflexie a primului, o di-mensiune extraterestră. Venim dintr-un plan trans-dimensional, care cuprinde toate dimensiunile…” „…Te-am luat în dimensiunea mea, pentru că aceasta îmi permite un acces mai uşor la mintea ta, faţă de planul fizic, specific planetei Pământ”, a continuat Bill Bennett. „Ca extraterestru, transform gândurile mele în gândurile tale, proiectându-le în mintea ta. Gândurile tale sunt practic gândurile mele…”

Acesta este un alt mod de control şi manipulare, prin transfer de gânduri. Mintea reptiliană devine mintea umană, fapt ilustrat de mintea „colectivă” reptiliană care devine mentalitatea umană „de turmă”.

Cathy O’Brien vorbeste despre elicopterele negre ale SUA !

„Ma aflam impreuna cu George Bush, cel care ma controla mental pe mine, si eram intr-un elicopter negru complet, nu avea niciun insemn official, cand l-am intrebat ce face acest elicopter, mi-a raspuns: „sunt pt a rapii diversi oameni, sau pt a provoca diverse atacuri armate impotriva celor care incearca sa spuna adevarul despre noi.”[7] Daca Cathy O’Brien declara asta inseamna ca asa si este, nu degeaba a fost printre putinele persoane care a scapat din mana celor care controleaza astfel de persoane.

Aceştia au fost oamenii politici care au declanşat războiul din Golf pentru a demonstra că „violenţa nu aduce nimic bun”! Una din „distracţiile” favorite ale lui Cheney, Bush şi alţii ca ei este aşa-numitul „Cel mai Periculos Joc”. Acesta constă în ameninţarea cu moartea a unor sclavi ca şi Cathy, cu mintea controlată de agenţiile guvernamentale, care sunt lăsaţi să „fugă” apoi într-o pădure, de regulă în zone militare strict păzite, precum Lampe, în Missouri, sau Mount Shasta, în California, înconjurate de garduri înalte care nu permit nimănui să scape. George Bush, omul care a făcut apel la o „Americă mai bună şi mai blândă”, Dick Cheney şi Bill Clinton pornesc apoi în urmărirea lor. Când sunt prinşi, sclavii sunt violaţi cu brutalitate, iar uneori ucişi. Din câte spune Cathy, Mount Shasta reprezintă „Cel mai mare lagăr de concentrare pentru sclavi cu mintea controlată pe care îl cunosc”.

Elicopterele negre ale SUA Aici, ea a avut ocazia să vadă imensa flotă de elicoptere negre fără însemne despre care cercetătorii susţin că fac parte din armata privată a Frăţiei, care va fi folosită pentru vânarea disidenţilor atunci când va sosi momentul loviturii de stat. Aceste elicoptere au fost observate frecvent în cazurile de răpiri de către „extratereştri” şi în cele de mutilări ale vitelor. Cathy afirmă că aceste operaţiuni militare şi de control mental sunt acoperite, între altele, de festivalul de muzică country de la Lake Shasta. Cathy a fost forţată să se mărite cu un satanist care se ocupă cu controlul mental pe nume Wayne Cox, un membru al formaţiei de muzică country Jack Greene. Greene este el însuşi satanist şi agent CIA. Misiunea lui Cox era să continue să o traumatizeze, pentru a-i compartimenta şi mai puternic mintea.

O actrita americana sustine ca Hollywood-ul este controlat de catre proiectul guvernamental american de control al mintii MK-Ultra ! Cine ar fi crezut ca mai exista si astfel de actori cu preocupari conspirationiste despre ticalosii care conduc Planeta. Este cazul lui Roseanne Bar, care intr-o afirmatie publica, facuta in octombrie 2013, cand a acuzat cu multa vehementa si pe buna dreptate, Hollywood-ul ca este controlat de proiectul guvernamental MK-Ultra. Chiar ea, sublinia in cadrul afirmatiilor ca dupa aceste afirmatii va fi etichetata drept nebuna”, o chestie cu care ticalosii de iluminati ne-au obisnuit sa o faca prin presa controlata de ei, dar si prin oamenii de stiinta „de buna incredere”, care sint venerabili masoni in lojile lor.

Contracararea metodelor de control a mintii – invatati cum va protejati !

Controlul mintii este strans legat de partea afectiv-emotionala a individului. Sensibilitatea acestuia asigura succesul majoritatii metodelor de control. Inainte de a prezenta cateva din masurile de contraatac la metodele de control, consider ca este important sa specific ceva: Mintea e strans legata de trup. Sanatatea psihica e influentata de sanatatea fizica si invers.

– sanatatea trupului, alimentatia, sportul si lipsa oricarei boli, asigura un trup puternic si sanatos. Un trup sanatos, inseamna si o minte sanatoasa.

– intarirea personalitatii prin eliminarea defectelor si complexelor, caci multe din manipulari utilizeaza ca suport defectele umane si complexele. Sfatul este eliminarea acestora.

– lipsa consumului de alcool, droguri.

– lipsa exacerbarii tendintelor sexuale

– un sistem de conceptii realist. Ancorarea in realitate este foarte importanta. 90% din metodele de control si manipulare mentala utilizeaza deconectarea subiectului de la realitate, prin crearea unui univers iluzioriu favorabil manipulatorului.

– gandirea este unul dintre cele mai puternice si mai complexe arme spirituale. Ingrijirea ei este esentiala unei personalitati puternice.

– eliminarea unor sisteme inchise de gandire sau dogmatice (de regula sisteme filosofico-religioase).

– o atitudine activa este mult mai eficienta decat o atitudine meditativa

– o atitudinea sanatoasa, rezervata, curioasa in intalnirea unor evenimente paranormale. Acestea au tendinta de a bulversa subiectul si astfel sa il influenteze extrem de usor. Construirea unei atitudini constructive, stiintifice in a privi aceste fenomene ajuta mult in contracararea metodelor de control

– eliminarea FRICII. Este o masura extrem de importante, deoarece prin aceasta se introduce multe mesaje subliminale in subconstientul uman.

Mintea umana are sisteme de aparare

O structura mentala extrem de eficienta. Si totusi metodele perverse utilizate sunt extrem de penetrante. Afectarea stabilitatii mintale, caci de asta este vorba, intrucat controlul mintii necesita implicit o instabilitate mintala, se face prin ruperea legaturii dintre creier si realitate. In mod spectacular, mintea umana are un simt al realitatii. Introducerea unor scheme de gandire iluzorii, virtuale, false privind realitate poate provoca daune puternice in stabilitatea mintala. ziuanews.ro

romania

 

Cartelul Cimentului din România a fost “executat” de Garda Naţională de Mediu

România se transformă încet, încet în groapa de gunoi a lumii, sub ochii blajini ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Mediului, dar şi cu complicitatea angajaţilor din Ministerul Mediului, care contribuie la acordarea avizelor de import al gunoaielor pe bandă rulantă. O parte dintre aceştia au intrat în atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru că, se pare, parfumul gunoiului duce până în birourile consilierilor din minister. Dar până la finalizarea anchetelor, numai în anul 2012, în România s-au importat 2,3 milioane tone de deşeuri din întreaga lumea. Din Zimbabwe până în Hong Kong, din Statele Unite ale Americii până în Italia. Ultimul import de gunoi care urmează să fie folosit pe post de combustibil alternativ a fost anunţat la începutul lunii martie 2013. În România urma să ajungă 2.700 tone de combustibil alternativ din Italia pentru compania Holcim. Importul a fost realizat de către firma Ecovalor, societate controlată de elveţienii de la Holcim, iar deşeurile urmau să ajungă la fabrica de ciment din satul Techea, din judeţul Bihor.

 

Marea Neagră. Nava Volgo Balt 219 se află sub pavilionul Insulelor Saint Kitts & Nevis, din Caraibe. Armatorul a fost contractat să încarce 2.700 tone de deşeuri din Italia pentru a le transporta până în Portul Constanţa. Se pare că înainte ca vaporul să plece din Italia au existat nişte probleme legate de marfa care urma să fie transportată pentru că a fost încărcată din două porturi, nu doar din unul aşa cum era notificat transportul. Într-un final, Volgo Balt 219 a părăsit Italia cu destinaţia România. În timp ce vasul mărşăluia, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a suspendat aprobarea de intrare a deşeurilor în ţară pe motiv că firmei Ecovalor îi expirase autorizaţia de mediu pentru locaţia din satul Techea, unde urmau să fie depozitate deşeurile. Garda Naţională de Mediu a constat în 4 martie a.c. că la punctul de lucru al Ecovalor din satul Techea, Bihor, îi expirase autorizaţia de mediu încă de la jumătatea lunii februarie, motiv pentru care a fost amendată cu suma de 60.000 lei.

Ajuns în Marea Neagră, căpitanul navei a fost nevoit să arunce ancora în apele internaţionale, unde a poposit vreme de câteva zile. Cu viteza luminii, societatea Ecovalor a refăcut toate actele. Aprobările au venit la fel de repede, după ce a fost schimbată locaţia unde urmau să ajungă deşeurile. Adică, la fabrica de ciment de la Câmpulung din Argeş, controlată de Holcim. În grabă, firma Eco Valsabbia din Italia, cea care a exportat deşeurile în România, a anunţat autorităţile româneşti că “urmează iniţierea unei noi proceduri de transfer al deşeurilor către compania Lafarge”, deşi acestea erau destinate companiei Holcim. Deşi, se ştie cât de stufoasă şi anevoioasă este birocraţia în România, nimeni nu a mai stat pe gânduri mai ales că o delegaţie a industriaşilor din ciment au bătut la uşile Ministerului Mediului. Pe 18 martie, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi-a dat acordul pentru ca deşeurile să fie descărcate în Portul Constanţa.

 

Navă arestată. Vaporul a intrat în apele teritoriale româneşti, în dana Chimpex din Portul Constanţa. Transportul de deşeuri a fost luat la puricat de către inspectorii Autorităţii Navale Române (ANR) pentru că exista o discrepanţă între declaraţiile căpitanului de navă şi actele pentru marfă. Directorul ANR, Andrian Mihei, a precizat pentru Jurnalul Naţional, că echipa de control a autorităţii a solicitat ajutorul Vămii şi al Agenţiei de Mediu. Totodată, a mai fost sesizaţi Garda de Mediu şi Parchetul. Purtătorul de cuvânt al companiei Holcim, Cătălin Lupoaie, a precizat pentru Jurnalul Naţional că “unul din motivele pentru reţinerea navei a fost o confuzie privind «combustibilii derivaţi din deşeuri» («refuse derived fuel» ­ «RDF») ­ RDF sunt reglementaţi în Europa în baza Catalogului European privind deşeurile cu codul 19.12.10, ceea ce a determinat autorităţile să caute combustibil pe navă. De fapt, RDF este un combustibil alternativ produs prin mărunţirea şi deshidratarea deşeurilor solide sortate”.

Amenzi de la Mediu 
Pe 18 martie, comisarii de la Mediu au ajuns pe platforma Holcim din comuna Valea Mare Pravăţ, Argeş, unde urmau să ajungă deşeurile din Italia. Aici au constatat “neconformităţi faţă de prevederile autorizaţiei de mediu nr.190/22.06.2010, valabilă până la data de 22.06.2020, motiv pentru care a fost aplicată o sancţiune contravenţională constând în amendă, în valoare de 100.000 lei. În acest context, s-a propus emiterea notificării către Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş în vederea suspendării autorizaţiei de mediu”. În schimb, din deşeurile sosite în portul Constanţa au fost prelevate probe din gunoi pentru a se verifica dacă acestea corespund cu documentele emise de italieni.

 

Lafarge înghite gunoaiele italienior 
Prima dintre companiile de ciment din România luată la verificat de Garda de Mediu a fost Lafarge. Pe 8 ianuarie 2013, în portul Medgidia, în danele 19 şi 20 a ajuns o echipă formată din comisarii Gărzii de Mediu, inspectorii Corpului de Control al ministrului Mediului, însoţiţi de reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Aici au descoperit zeci de tone de gunoi importat din Italia, care urma să fie folosit în fabrica de ciment de la Medgidia. După un control care a durat patru zile, echipa de comisari a decis să amendeze compania Lafarge cu suma de 40.000 lei pentru că nu a înregistrat în rapoartele privind deşeurile recepţionate şi valorificate¬ deşeurile rămase din transportul naval anterior celui din 29 decembrie. O altă socitate din cadrul grupului Lafarge a fost amendată cu 100.000 lei pentru că nu a respectat autorizaţia de mediu. Gunoiul sosit pentru Lafarge în danele portului Medgidia au fost depozitate în spaţii necorespunzătoare, în condiţii care nu asigurau reducerea riscului pentru sănătatea şi mediul oamenilor din Medgidia. Ţap ispăşitor a fost scoasă firma M & M Expert Operator SRL, patronată de Marian Ferecatu. Societatea a fost amendată cu suma de 40.000 lei. Transportul deşeurilor din dana 19 în incinta fabricii Lafarge Ciment a fost efectuat de firma Romtruck Logistics Srl, care a fost amendată cu suma de 15.000 lei, pentru că timp de zece zile a încărcat şi descărcat deşeuri fără a completa formularele specifice pentru deşeuri. În schimb, cea mai mare amendă, în valoare de 100.000 lei, a primit-o societatea Eco Gest SA pentru că în data de 10 ianuarie nu a respectat prevederile din Autorizaţia de mediu nr. 497 din 08.11.2010 referitor la notificarea autorităţii competente pentru protecţia mediului privind apariţia unor elemente noi în desfăşurarea activităţii.

 

Deşeuri periculoase folosite la fabricarea cimentului 
Carpatcement arde în fabrica de ciment de la Fieni zeci de mii de tone de deşeuri petroliere, şlamuri de rezervoare, rumeguş impregnat cu deşeuri petroliere, deşeuri cu conţinut de ţiţei, dar şi deşeuri lichide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase. Aceste deşeuri sunt folosite pe post de combustibil alternativ în procesul de fabricare a cimentului. Carpatcement a fost primul producător de ciment din România care a folosit în procesele de producţie combustibili alternativi, pe bază de deşeuri, începând cu 2004, la fabrica de ciment din Deva. “Carpatcement a coincinerat din 2011 până în prezent o cantitate de ordinul zecilor de mii de tone de combustibili alternativi proveniţi din deşeuri de la furnizorii Ro Ecologic Combustibil Alternativ SRL şi Recyfuel SRL”, a precizat purtătorul de cuvânt Bogdan Arnăutu. La începutul lunii februarie 2013, Garda Naţională de Mediu a verificat firmele Ro Ecologic Combustibil Alternativ SRL şi Recyfuel SRL, care alimentează cu deşeuri din România fabricile companiei Carpatcement Holding SA. Ro Ecologic a fost amendată cu suma de 100.000 lei deoarece comisarii Gărzii de Mediu au constatat o serie de nereguli în gestionarea deşeurilor. Culmea, unele tipuri de deşeuri stocate temporar pe amplasament depăşiseră termenul de stocare de un an, iar altele, care urmau să fie procesate, depaşiseră termenul de stocare de trei ani, termene impuse prin Autorizaţia de mediu. Cea de-a doua firmă care livrează deşeuri petroliere şi deşeuri cu conţinut de ţiţei şi şlamuri de rezervoare la Fieni este Recyfuel SRL. Potrivit Registrului Comerţului, acţionarii acestei firme sunt societăţile Carpatcement Holding SA, care deţine 99,8% din acţiuni, restul fiind deţinute de Carpat Beton SRL. Garda Naţională de Mediu a constatat în urma controlului mai multe nereguli legate de depozitarea deşeurilor, ceea ce a dus la nerespectarea normelor de protecţia mediului. Recyfuel a fost amendată cu suma de 40.000 lei. Bogdan Arnăutu a precizat că societatea Recyfuel nu a deţinut niciodată deşeuri fără documente de provenienţă.

 

Amenzi de 28,5 milioane euro pentru  cartelul cimentului
Consiliul Concurenţei a decis în 2005 să-i sancţioneze pe cei mai importanţi jucători de pe piaţa cimentului cu amenzi în valoare de peste 28,5 milioane de euro, pentru practici concertate de stabilire în comun a preţurilor de vânzare a cimentului în perioada 2000-2004. Cele trei societăţi sancţionate au fost Lafarge, Holcim şi Carpatcement. Pentru a înţelege mai bine fenomenul, în anul 2003, tona de ciment era vândută la export cu 24 dolari, în timp ce pe piaţa internă românii plăteau aproximativ 80 dolari. Amenzile acordate celor trei producatori au fost de:  377.237.432.195 lei pentru Lafarge, 290.044.708.085 lei pentru Holcim şi de 313.218.312.660 lei pentru Carpatcement. În anul 2009, Lafarge a intrat din nou în atenţia Consiliului Concurenţei, după ce o firmă a reclamat un posibil abuz de poziţie dominantă pe piaţa sortimentului de ciment CEM I 52,5R. Bogdan Chiriţoiu, de la Concurenţă, avertiza atunci ca operatorii economici să respecte “regulile jocului” şi să nu apeleze la practici ilegale.

Autor: Petru Zoltan

Sursa: Jurnalul.ro

http://gandeste.org/general/cum-a-ajuns-romania-groapa-de-gunoi-a-europei/52500

Tricolor

 

Nigel Farage, liderul formaţiunii naţionaliste Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP), crede că măsura creşterii salariului minim în Marea Britanie ar atrage mai mulţi imigranţi români, exprimând opoziţie faţă de o asemenea iniţiativă, potrivit site-ului ziarului The Guardian.

Întrebat despre eventualitatea majorării salariului minim, liderul naţionalist a răspuns, într-o emisiune la postul BBC: „Există o problemă. Dacă va creşte salariul minim, va fi atrasă forţă de muncă suplimentară. Să nu uităm că salariul minim din Marea Britanie este de nouă ori mai mare decât cel din România. Dacă salariul minim va fi majorat, mai mulţi imigranţi vor vrea să vină în Marea Britanie. Piaţa trebuie să se adapteze la această situaţie”.

Farage a precizat că se opune iniţiativei Partidului Laburist de creştere a salariului minim britanic la 8 lire pe oră începând din anul 2019.

În aceeaşi emisiune, Nicola Sturgeon, liderul Partidului Naţional Scoţian, a criticat tendinţa lui Nigel Farage de a atribui imigraţiei multe din problemele Marii Britanii. gandul.info

Monahie

 

Luînd în considerare situația contempora­nă, se recomandă să fim prudenți în pre­tențiile pe care le avem față de copii, pretenții care într-o serie de cazuri pot să dea rezultate nu pozitive, ci dimpotrivă.
Religia este „sare”. Sarea este bună, a zis Hristos, dar știm cu toții ce se întîmplă cînd pui în mîncare prea multă sare… De aceea, în educația copiilor vremii noastre se recomandă prudență și tact, nu scheme stricte, fiindca în viață se observă fenomene de genul următor.
Copilul, ca majoritatea copiilor, se scoală dimi­neața cu greu ca să meargă la școală. Nu face nici un fel de gimnastică de înviorare, însă părinții au grijă ca el să se scoale la rugăciune. Rugăciu­nea micuțului să fie atunci simplă, însă fierbinte, pornind din inimă: „Doamne! Mă duc la școală! Ajută-mi să fiu atent, să fiu harnic și să-mi mear­gă mintea. Păzește-mă de oameni răi, de neca­zuri, de greșeli. Trimite-mi înger sfînt ca să mă ajute și să mă păzească. Merg după voia Ta, așa că binecuvînteaza-mă, Doamne!” și, făcîndu-și cruce cu evlavie, copilul să plece cu conștiința că merge să împlinească lucrul pe care i l-a dat Dumnezeu să-l facă.
Ce vedem însă că se întîmplă de fapt? Micuțul turuie în grabă rugăciunile pe care le-a învățat pe dinafară fără să le înțeleagă, își face cruce negli­jent, bate metanii și trage cu ochiul la ceas. „Of, ce lungă e rugaciunea asta!”, gîndește el. Totuși, nu poate să o scurteze, că doar bunica e cu ochii pe el. Telefonul sună pe neașteptate. Bunica se în­depărtează pentru o clipă. Ce fericire! Poate să plece mai repede să se zbenguie cîteva minute în plus cu copiii în curtea școlii. A trecut peste lun­gul șir de rugăciuni de pomenire și de nume din pomelnic – că doar ce treabă are el cu astea? Nu i-a cunoscut pe oamenii al căror nume i s-a po­runcit să-l rostească – și atunci, nu e totuna pen­tru micuț ce soartă au dincolo de mormînt? „Pe deasupra, sunt toți în Rai, fiindcă bunica zice că au fost oameni buni”, chibzuiește el.

La școală, băieții se înfruptă cu crenvurști, sa­lam și așa mai departe. Iar copilul nostru se uită la ei cu invidie, osîndindu-i: „Ce păcătoși! Astăzi e post!” Reaua voință față de colegi, născută de invidie și de osîndire, crește treptat în cel mic. Se încaieră bucuros cu ei, își face reputație de „ner­vos” și „irascibil”. După o vreme, acasă deja nu mai ascultă de părinți totdeauna și imediat.

Este pedepsit, și deja se teme de pedepsele re­spective. Este nevoit să-și ascundă greșelile, în­tîrzierile, lenea, poznele, este nevoit să își min­tă mama, tatăl și pe ceilalți. Și, de fapt, ce-l împiedică? În curînd o să-și cumpere de la chioșc crenvurști, că doar „ei” n-o să afle. Dar Dumne­zeu? „Las’ că mă pocăiesc la spovedanie, o să zic așa, în general, că nu am fost ascultător, și gata. Părintele o să-mi dea dezlegare, Dumnezeu o să mă ierte”.
Și astfel, puțin cîte puțin, copilul se „rupe” lă­untric de severitatea și de nevoințele religiei, și începe să se simtă mai vioi și mai vesel. Și cine alții decît părinții sunt vinovați de faptul că ju­gul i-a devenit de nesuferit copilului și că acesta năzuiește să scape de el? Mai bine i-ar fi dat posi­bilitatea de a se hrăni la fel ca ceilalți, de a se juca și a se plimba cu prietenii, decît să-l silească să se ascundă, să înșele, să viclenească și să se roa­ge în chip fățarnic!
Același lucru este valabil și cu privire la tele­vizor, și cu privire la cărți. „Păcatul” nu e îngă­duit în casă, și ca atare copilul năzuiește să iasă din casă și să se delecteze de lucrurile care pentru anturajul lui reprezintă o parte integrală a vieții. Slujbele bisericești lungi, de neînțeles, îi împovărează deseori pe copii; aceștia suspină și se gîndesc: „Iar sărbătoare! Iar post! Ce fericit e vecinul, care merge mereu la cinema și acasă se poate uita la televizor!”
Copilul ascunde însă aceste gînduri în adîn­cul sufletului, nu le destăinuie nimănui, știind că urmează mustrări, „predici” îndelungate, ba chiar pedepse. Pînă la o vreme, atîta timp cît el se teme de curea, rabdă. Dar iată că împlinește deja 13-14 ani, și fiul s-a făcut deja mai înalt de­cît mama sa. „Nu te mai înțelegi cu el – puberta­tea”, se plînge mama. O, nu, draga mea, el acum s-a „smuls din lanț”, dar setea de această liber­tate mocnea în el demult, de la cinci-șase ani, și acum părinții nu mai pot să-l strunească. La șapte-opt ani ar fi trebuit să-i cunoască sufletul, să iasă în întîmpinarea dorințelor copilului, s-o lase mai moale cu posturile și rugăciunile, căci să se roage cu adevărat nu l-au învățat. Rugă­ciunea este convorbirea sufletului cu Dumnezeu ca Părinte iubitor, pe cînd fiului vostru religia și Dumnezeu i-au fost înfățișate ca limitări, chinuri și suferințe fără sfîrșit. Credința, care ar fi trebu­it să-l înaripeze și să-l facă cel mai fericit dintre oameni, a devenit din copilărie o calamitate, care i-a răpit bucuria de a trăi. El gîndea așa: „Fiind­că sunt credincios, nu pot să mă uit, ca toată lu­mea, la televizor – și e atît de interesant!
Sunt o mulțime de cărți pe care nu pot să le citesc – și toți vorbesc despre ele, toți le comentează, în afa­ră de mine.

Sunt un fel de paria. Din pricina ne­sfîrșitelor slujbe bisericești nu am timp pentru sport, pentru plimbări – și uite că am ajuns slab, necălit, și din pricina asta rîd de mine cunoscuții! Pe deasupra, nu pot să-mi invit prietenii din școală, nu pot să vorbesc cu nimeni pe șleau: pă­rinții nu mă înțeleg, iar de prieteni sunt nevoit să-mi ascund credința, altfel ar rîde de mine”. Adolescentul devine posomorît, înrăit și închis în sine, și în scurtă vreme ajunge să refuze toa­te manifestările exterioare ale credinței: posturi­le, rugăciunile, mersul la biserică ș.a.m.d. Groa­za părinților este de nedescris, însă ei ar fi trebuit să se aștepte la așa ceva din prima zi în care au văzut plictiseală și întristare în ochii copilului ca răspuns la îndemnurile lor de a se ruga, merge la biseric- ș.a.m.d.
I se vorbește despre mîngîierile harice, care trebuie să înlocuiască pentru sufletul credincio­sului bunătățile pămîntești. Dar pînă la mîngî­ierile harice trebuie să crești, să ajungi la statura cuvenită! Duhul lui Dumnezeu trebuie agonisit! Trebuie biruite lăuntric înclinațiile rele, iar luptă­torul trebuie să aibă, în primul rînd, înțelepciu­ne. Și tocmai înțelepciune n-are copilul. De ace­ea, „jugul” religiei îl apasă și îl zdrobește dacă a fost pus asupra lui din copilărie și fără prudență, ci cu exigențe din cale-afară de stricte.

Trebuie să ne temem mai mult de pericolul „sărării” excesive decît de cel al „sărării” insu­ficiente. Nu oricărui suflet i s-a dat să simtă din copilărie adierea Duhului Sfînt. Nu poți „altoi” cu de-a sila harul în suflet. Dacă cel căruia i s-au dat patru talanți îl simte din copilărie pe Dum­nezeu și bucuria de a fi împreună cu El, cel că­ruia i s-au dat doar doi simte același har doar în pragul mormîntului, dupa ce și-a săvîrșit deja calea pamîntească. Așa încît nu trebuie împo­vărat copilul cu formele exterioare ale religiei ca nu cumva, ajungînd adolescent, să renunțe la cei doi talanți ai săi, să nu-i îngroape, crezînd că dacă cinci oricum n-o să dobîndească, nu merită să se străduie pentru a dobîndi măcar patru. Domnul însă i-a menit celui de-al doilea aceeași răsplată ca primului, pentru că în „gospodăria” Lui este nevoie de vase de tot felul: și de lut, și din metal, și din porțelan, și din aista în mod analog, fiecare își are măsura sa la rugăciune – totul este ca ea să vina din inimă și să ardă de iubire pentru Dumnezeu, încît religia să fie pentru sufletul fraged bucurie, sprijin, călăuză în viață, nu povară apăsătoare, care-l împiedică să meargă.

Dumnezeu să-i ajute pe educatori, cu adevărat aceștia au nevoie de înțelepciunea șerpilor, pentru primirea căreia ar trebui să se roage lui Dumnezeu cu osîrdie și căldură. Nu poți aborda întotdeauna doar prin șablon problema educației copiilor. Trebuie luată în calcul ereditatea, precum și faptul că părinții înșiși sunt oameni păcătoși. Doar și Domnul a zis în parabola Sa că unuia i s-au dat cinci talanți, altu­ia – doi, altuia – numai unul. Dacă i se cere copi­lului căruia i s-au dat doi talanți același lucru ca cel căruia i s-au dat cinci, educatorul va da greș: sufletul copilului se va frînge din pricina încor­dării prisositoare. Sunt tot felul de cărți despre educație scrise de parcă parinții ar fi deja sfinți si odraslele lor ar trebui, prin urmare, sa fie tot sfinte. De fapt, părinții înșiși cad fără încetare în păcat, și copiii văd încă din scutece păcatul în jurul lor. Și atunci, cum să îi pedepsească cei ce n-au fost în stare să dezrădăcineze păcatul din ei înșiși, ba și-au stricat singuri copiii? Oare nu vom auzi glasul Domnului: Mai întîi scoate bîrna din ochiul tău…? Ca atare, atenția fundamentală a părinților trebuie să fie îndreptată asupra pro­priei creșteri duhovnicești, asupra educării de sine. Cine nu s-a educat pe sine cum va putea să educe alt suflet?

Pînă la vîrsta de șapte ani, cînd copilul nu înțelege de vorbă bună poate fi silit să se supună prin întrebuințarea pedepsei; asupra adolescenților trebuie să se acționeze însă doar prin con­vingere, altfel rezultatele vor fi negreșit rele: se va termina cu prietenia dintre educatori și copii, se va termina, în general, cu înrîurirea adulților. Educatorii trebuie să-și aducă aminte foarte bine că nu te poți face drag cu de-a sila. Dacă copilul
nu-și iubește tatăl și mama, degeaba se strădu­iesc aceștia să-i aleagă cărțile, anturajul ș.a.m.d. El se va sustrage înrîuririi lor. De aceea, trebu­ie în primul rînd păstrate dragostea și respectul copiilor. Odată ce ai pierdut acestea, îi vei pierde și pe copii. Ca atare, se cuvine uneori să fie cobo­rît nivelul exigențelor față de aceștia, adică tre­buie să fim îngăduitori față de ei și să îi iertăm, așa cum și Hristos ne iartă pe noi.

Dumnezeu este Dragoste. Dacă lucrul acesta nu se reflectă în familie, totul se năruie în ea. De­geaba atunci icoane, degeaba candele, posturi, cruci, lecturi duhovnicești, pravile de rugăciu­ne ș.a.m.d. Dacă nu este dragoste în familie, nu este Dumnezeu în mijlocul nostru. Iar dragostea nu se întărîtă, nu se trufește, nu caută ale sale, zice Apostolul. Dar în ce familie nu sunt păcate ca acestea? Copiii simt totul, simt și retragerea ha­rului din familie. Rămîne exteriorul fără conți­nut. Sarea ce și-a pierdut puterea de a săra.

Slavă Domnului că avem Taină Pocăinței, după care trebuie să luăm totul de la început! Mai întîi de toate, trebuie să strigăm către Dum­nezeu și să-L rugăm din tot sufletul să ne ajute să ne ridicăm din prăpastia unde ne aflăm. Iar cu copilul trebuie să mergem în același pas: trebu­ie să pătrundem în dorințele lui, să i le explicăm, să-1 ajutăm să înțeleagă tabloul, cartea, viața, să îi arătăm la ce duc una și alta, pentru că păcatul este adeseori împodobit în viață cu un „ambalaj” frumos și amăgitor, prin care atrage cu putere sufletul simplu de copil. Mai bine să vadă copiii filme acasă decît aiurea, fiindcă acasă sunt pa­rinții. Dacă le interzicem copiilor ceea ce își do­resc, ei vor începe să înșele, și un păcat atrage al­tele după sine. Pedeapsa îi va înstrăina definitiv pe copii, și atunci părinții vor „vorbi cu pereții”.

Părinții trebuie să țină seama de faptul că vrăjmașul seamănă tot timpul neghine în sufle­tul neîntărit, nechibzuit, influențabil. De aceea, trebuie să semene ei înșiși cele bune în suflet, să se intereseze de toate lucrurile care îi interesea­ză pe copii și să-i ajute pe aceștia să înțeleagă ce aduce sufletului folos și ce-i aduce vătămare. Ca atare, principalul este contactul cu copiii și conștiinta curată înaintea lui Dumnezeu.

http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/8090-sfaturile-unei-preotese-cu-privire-la-creterea-copiilor

IAD

 

Mărturia CUTREMURĂTOARE a unui român, după 15 zile de comă.

În octombrie 2011, Marius Miulescu a fost victima unui accident cumplit de maşină în urma căruia a suferit traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic şi fractura de tibie. Trebuia să fie operat, însă nu s-a putut pentru că Marius era în comă.

„Trebuia sa asteptam sa iasa din coma. Am asteptat. Au fost zile ingrozitoare in care a trebuit sa stam sa asteptam pur si simplu sa ni se dea o veste, sa ni se spuna. Niciun moment n-am simtit ca il voi pierde, deci nicio secunda. In schimb, ma rugam foarte mult. Ma rugam la toate bisericile. Am fost la biserica Cernica, la manastirea Cernica, Negru Voda, la Sfantul Nectarie. Am fost la Letca Noua, biserica de la Razoare, in care am zis ca singurul care poate sa ma ajute e Dumnezeu. Intr-adevar asa a fost”, povestea, doi ani mai târziu, Camelia, sotia lui Marius.

A fost în comă timp de 15 zile

Bărbatul a zăcut 15 zile în comă și, conform propriilor declarații, este convins că a fost atins de Dumnezeu în această perioadă. Marius ar fi văzut și Iadul și Raiul, ar fi vorbit cu Dumnezeu și ar fi fost marcat cu un semn divin: o cicatrice în formă de cruce, care i-a bulversat pâna și pe medici.

„Acolo, in coma asta, eu vedeam tot, dar nu pe lumea asta. La fundul pamantului e iadul, dar lumea nu stie. Mai jos de iad e ghena ca sa iti dau un exemplu lumesc. Iau o factura de telefon si o arunc la cos, la gunoi si iti aduci aminte dupa: aoleu, am aruncat factura la gunoi. Te duci la gunoi, o gasesti si zici ce bine ca am gasit-o! Dar daca aruncai la ghena, nu mai gaseai nimic. Adica o sa fie o gramada de lume care o sa isi doreasca iadul, pentru ca in iad te mai scoate, te mai poate scoate femeia. Da, femeia, ca e singura de pe pamantul asta, de la noi, care te poate scoate. Cu rugaminti, cu lacrimi. Mama, sora, nevasta…nu alte femei. Satana, Diavolul e pe pamant la noi, e sub noi, ca omul e pus deasupra. E in pamantul nostru. De aia sunt cutremure. Il lasa sa ne atentioneze ca sa se sperie lumea, sa vina la credinta. Ploaia e sangele sufletului. Sufletele de la judecata pleaca, sunt golite. Trebuie sa se intoarca in Iad, pentru ca norii sunt ca un mijloc de transport”, a spus Marius într-o emisiune TV.

Experiența spirituală a avut și urmări …. fizice. Pe corpul bărbatului ar fi apărut o cruce care, aparent, nu diferă cu nimic de cicatricele rezultate de pe urma unor operații similare cu cele prin care a trecut Marius. Pe aceasta însă medicii n-au recunscut-o și n-au putut să dea o explicație.

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

Latura Decapoliei altădată era împărţită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomeneşte de Sfîntul Evanghelist Matei, zicînd: „După Dînsul au mers multe popoare din Galileea şi din cele zece cetăţi”; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pămîntul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Decapolie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învăţătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.

Acest sfînt Ioan, din tinereţe lăsînd lumea şi iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit învăţător Grigorie Decapolitul şi de dînsul a fost tuns în rînduiala monahicească. Apoi petrecea cu el, nevoindu-se în toate şi bineplăcînd lui Dumnezeu, a ajuns în atît de mare smerenie şi ascultare şi în aşa sîrguinţă spre tot lucrul bun, încît singur învăţătorul lui, Sfîntul Grigorie, se bucura de el şi slăvea pe Dumnezeu. Iar cînd răucredinciosul împărat Leon Armeanul, a înnoit eresul luptării de icoane şi a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Hristos, în acea vreme acest cuvios Ioan a mers în Bizanţ, pe lîngă Sfîntul Grigorie învăţătorul său, împreună şi cu Sfîntul Iosif, scriitorul de cîntări. Apoi umblînd prin cetate, întărea pe cei dreptcredincioşi ca să stea în dreptcredincioasa mărturisire. După aceea Iosif a fost trimis la Roma, la care n-a ajuns, pentru că a căzut în mîna ereticilor şi la Creta a fost ţinut în legături. Iar Cuviosul Grigorie Decapolitul, după trimiterea lui Iosif s-a mutat către Domnul. Dar Cuviosul Ioan, rămînînd în Bizanţ, se nevoia în ostenelile cele obişnuite, nu numai pentru a sa mîntuire, ci şi pentru a celorlalţi.

După cîtăva vreme, liberîndu-se fericitul Iosif din legături şi întorcîndu-se în Bizanţ, Cuviosul Ioan s-a dus către Domnul, ca să-şi ia plata pentru ostenelile sale, şi a fost îngropat de mîinile lui Iosif, lîngă mormîntul Sfîntului Grigorie, părintele său. După aceea, s-a mutat în alt loc, despre care în viaţa Sfîntului Iosif scriitorul de cîntări, se scrie astfel: „Iosif, intrînd în cetate, n-a găsit între cei vii pe iubitul său părinte, pe Sfîntul Grigorie Decapolitul, căci se dusese către Domnul. A văzut numai pe fericitul Ioan ucenicul lui şi a plîns mult după părintele său Grigorie, căci nu s-a învrednicit să-l vadă iarăşi viu. Şi a petrecut lîngă mormîntul aceluia, împreună cu părintele Ioan, dar nu după multă vreme s-a dus şi Ioan către Domnul şi l-a îngropat Iosif aproape de Sfîntul Grigorie. După aceea, Cuviosul Iosif s-a mutat în alt loc. Şi era acel loc afară din cetate, deosebit şi liniştit, nu departe de biserica Sfîntului Ioan Gură de Aur, unde sălăşluindu-se, a zidit o biserică în numele arhiereului lui Hristos, Nicolae şi a mutat acolo moaştele amînduror părinţilor, ale lui Grigorie şi Ioan”.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 474 other followers