Feeds:
Articole
Comentarii

mircea-florian

 

Daca sunteti interesati de Martin Heidegger, neaparat trebuie sa studiati opera lui Mircea Florian, punct de reper in filosofia romaneasca de pana in anul 1960! 

Stim bine ce s-a intamplat in Romania, incepand cu anul 1947, aparitia diferitelor curente „culturale” straine de neamul nostru cel romanesc si mai ales explozia „literaturii” proletcultiste care zeci de ani a otravit sufletul a milioane de romani…am discutat despre aceste lucruri pe „DeVeghePatriei”.

Mircea Florian se impune de la bun inceput ca aristotelician si rationalist opus romantismului ecletic, intr-o oarecare masura afirm acest lucru, prezentat de Kant: in kantism avem teoria generala a statului/natiunii, in hegelism avem notiunea dominanta a statului impinsa pana la un soi de etatism brutal – am discutat despre hegelienii Engels si Marx, plus Noua Ordine Mondiala, la Nietzsche gasim utopia statala prin suprastat/suprafiinta, la Rousseau aveam socialismul disjuns de notiunea politica si perfect paralel cu ce se presupune ca inseamna statul, la Hobbs avem un concept putin teoreizat si cat se poate de nihilist – statul reprezinta vointa fiecarui individ care vrea sa creada in el, la Lenin avem statul platonic satanizat prin idee si concept – cand spun satanizat ma refer la inversarea termenului – concept! Chiar si la Eugen Ionescu, nu imi place termenul „frantuzit” de Ionesco – l-am citat pe Petre Tutea, in Rinocierii, gasim o forma ridicol-absurda a conceptului de stat.

Cartea lui Mircea Florian…

http://www.emag.ro/filosofia-romaneasca-mircea-florian-aiu973-700-058-7/pd/EX3M50BBM/

 

In gandirea filosofica a lui Mircea Florian intalnim o chestie oximoronica – total contradictorie curentului politic din care facea parte, prezenta mai ales la Sartre si Focault, ultimul s-a dezis de comunism dupa ce a vizitat Romania, in anul 1966: stanga parlamentara/pseudodemocrata si liberala peste poate, dar cu gandul la Patria Muma! Hm? Ce spuneti? Nu-i asa ca metodologia folosita de Florian este ciudatica rau?

Daca privim din perspectiva anului 2016, a societatii „libere si deschise”, asa pare – strutocamila, daca ne raportam la perioada intebelica atunci totul este cat se poate de limpede: stanga, dreapta, centru – dreapta, toate intru folosul Neamului Romanesc!

Discutam despre intelectuali de forta ai Neamului Romanesc, indiferent ca erau de stanga sau dreapta, oameni cu principii solide si foarte bine ancorate in realitate, nu epigoniile din ziua de astazi care fac politica pe bordura cu burta revarsata peste cureaua pantalonilor…”mama lor de ciocoi” dupa spunea Lefter din romanul Rascoala de Rebreanu! Un mediu cultural neviciat de materialismul grobian al secolului XXI: „Fac politica pentru ca sunt politician, filosofez pentru ca incerc sa gandesc, stiinta imi este bratara de aur si nu cont in banca, etc”. Oamenii acestia chiar gandeau pentru Romania si intre ei era o concurenta acerba, in privinta drumului pe care trebuia pusa tara…nu emiteau pareri filosofo-politice in termeni bisnitaresti ca in ziua de astazi: „Noi ie cu toata lumea, bani sa iasa sa moara mama…”. Tanase Scatiu de Duiliu Zamiferescu…da?

Ce afirma Martin Heidegger, Sartre si Focault, si veti intelege de ce am spus ca filosofia lui Mircea Florian are ceva oximoronic…

 

 

Maiorescu, Mircea Florian, Lavnici, intreg grupul lor de stangisti moderati proeuropeni, eludeaza oarecum conceptul – termen sau termenul – concept de stanga antinationalista si in deplina concordanta cu ideile Interantionalei a doua: „Sculati oropsiti ai sortii…fara granite intre voi!”. Bine, la Mircea Florian este de inteles de ce intalnim acest paralelism intre sistemul politic din care facea parte si filosofia pe care o prezenta/teoretiza/preda: multi ani de zile a fost adeptul inflacarat al ionescismului, chiar si profesorul Nae Ionescu il lauda intr-unul din celebrele discursuri de la catedra Universitatii, componenta de baza a ideologiei Miscarii Legionare din Romania!

 

Nu v-am spus acest lucru pana acum, dar ma raportez foarte mult la psihologia autorului – acel transfer de memorie despre care vorbea evreul Jung, si chiar nu am idee cum gandea filosoful Mircea Florian, in momentul in care a publicat cartea „Filosofia romaneasca”: era implicat total in lupta politica, partidul din care facea parte ii ordonase o apropiere ideologica de celulele nationalist-ortdoxe, se afla sub influenta gandirii ionesciene, intelesese pericolul bolsevismului, comunistii prinsesera cheag si incerca sa-i combata, era apropiat de Dreapta Credinta Ortodoxa si incerca sa tina acest lucru ascuns pe cat se poate…cum gandea filosoful Mircea Florian si care era starea lui sufleteasca din momentul respectiv? Stiti ce se intampla? Filosofii, mai ales cei implicati in lupta politica, au tendinta sa isi transfere o parte din sentimentele de moment pe foaie, rationale/pesimiste/utopice, si din cauza aceasta isi deruteaza foarte mult cititorii/auditoriul: azi asa, maine asa…care este linia corect impusa si ce vrea sa transmita in realitate? Discutam de rationalistul aristotelician Florian si nu ne putem hazarda in a da verdicte, sa aruncam cu vorbele in vant ca la Radio Sant: „Acesta este adevarul, in privinta lui Florian!”. Fortam nota prea mult si iesim din tipare, pierdem calea cea dreapta dupa cum spuneau Sfintii Parinti ai Ortodoxiei!

In pasajele selectate de mine din cartea lui Mircea Florian, descoperim o sistematizare metodologica hegeliana a statului, preluata/prelucrata cu atentie de Blesteamata Treime Intunecata: Marx, Engels, Lenin! Am ajuns la intrebarea heideggeriana: care este esenta gandirii lui Florian, in lucrarea „Filosofia Romaneasca”? Ce vrea sa transmita cu adevarat?

Din punctul meu de vedere avem o stare de tensiune criptica asupra ce intelege filosoful roman din „religiunea” ortodoxa: doar o religie ce trebuie laicizata intr-un fel sau altul si pastrata autentic romaneasca – filonul autocefaliei Sfintei Biserici Ortodoxe, excluzand total cuvantul sacerdotal „Una intru Hristos este Ortodoxia!”. In aceste scurte fragmente prezentate de mine, Florian vede o lupta a ortodoxiei impotriva ortodoxiei ce nu are la baza asa-zisele principii europene, un fel de schisma inepta ce calca in picioare Fratia Ortodoxa dostoievskiana, daca fortam putin nota putem discuta de o hermeneutica pesimist-nihilista a la Cioran: cand este termina la noi, incepe apocalipsa! Hm, mda, fatalismul binecunosccut al Neamului Romanesc!

Eh, in acest punct simtim cel mai bine sistematizarea metodologica de esenta hegeliana: ortodoxia este buna, nimic de spus, dar o prezentam din punct de vedere stangist si abstract, nu ne confundam cu Hristos, nu sapam dupa cuvant, nu cautam starea hristica a sufletului deprins cu rugaciunea, nici macar nu ne gandim la Sfintii Parinti ai Ortodoxiei sau daca o facem sa fie asa…laic, european, sa nu deranjam foarte mult principiile aripii politice din care facem parte! Ideile acestea filosofice sunt extrem de inselatoare, subsidiarul nu este inteles de 90% din cei care le adopta, si va spun de ce: forta intelectuala a autorului, in speta Mircea Florian, se transforma in termen de convingere absoluta si cei nefamiliarizati cu filosofia si mai ales dogmele Dreaptei Credinte Ortodoxa se vor „converti” a priori inainte sa studieze logicitatea acestor idei! Florian, recunosc in el un psiholog de marca, rastalmaceste ortodoxia romaneasca si o transforma intr-o arma, mai bine spus maciuca, la fel ca cea slavona pe care o critica: „Prin ortodoxia romaneasca, laicizata si stangista, oprim tavalugul ortodoxiei rusesti!”.

Stangismul european a lui Florian, nu se trage de la Engels, Marx si Lenin, ci de la Tereli, Mischovici, Cavernon si altii ca ei, un soi de copil suferind de retard al marxism-leninismului: „Statul se transforma dupa voia noastra!”. Ma rog, exacerbarea filosofica de la Platon: filosofii trebuie sa conduca lumea!

Atentie: discutam despre filosofie politica, teosofia strict particulara a spatului romanesc, si trebuie sa intelegm foarte bine termenii si sa ne raportam la context cu acuratete…riscam sa cadem in desuet si totul sa para vorba goala sau de neinteles, pentru cei care ne asculta/citesc! Rationalul lui Florian este pur matematic, revenim la sistemul hegelian si mai departe la Nichita Stanescu –  A (abis – nastere) B (abis – moarte) – din abis venim, catre abis ne indreptam, si nu are nimic din irationalitatea omniprezenta in constiinta populara a Neamui Romanesc! Insusi in ce vedem mai jos descoperim taria pietrei filosofale, duritatea de granit ce nu lasa loc de interpretare asupra textului dat, nu avem nimic din lirismul, parfumul de rai, textelor hermeneutice publica de Noica, Eliade (pana la experienta Orientului), Ionescu, Gorgescu, si asa mai departe!

 

3 2

Simion

george-viorel-voinescu_1

1

 

La data de 22 iulie 2016, Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat decretele de numire în funcția de adjuncți ai directorului Serviciului Român de Informații pentru domnul general de brigadă Adrian Ciocîrlan și domnul colonel Cristian Bizadea. Cei doi adjuncți își vor prelua atribuțiile începând cu data de 1 august 2016.

Domnul general de brigadă Adrian Ciocîrlan, anterior numirii, până în anul 2010, a ocupat diverse funcții de conducere în cadrul Direcției Generale Contraspionaj. În perioada 2010-2013, a fost șeful Direcției de Informații a Municipiului București. Între 2013-2016, a condus Direcția Generală Apararea Constituției.

În anul 2015 i-a fost acordat gradul de general de brigadă.

A participat la misiuni, acţiuni şi operaţiuni complexe derulate în special pe profil contraspionaj, în cooperare cu parteneri externi ai SRI.

Adrian Ciocîrlan a absolvit cursuri de pregătire în domeniul intelligence și studii de securitate desfășurate în țară și străinătate.

A urmat cursurile Facultăţii de Psihosociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, pe care le-a absolvit în anul 1996.

Vorbește fluent limba engleză și limba franceză.

S-a născut la 25 mai 1974, în București. Este căsătorit și are doi copii.

 

Domnul colonel Cristian Bizadea, anterior numirii, a ocupat poziția de șef al Cabinetului Directorului SRI.

De la angajarea în Serviciu, în anul 2001, a deținut diferite funcții în Direcția Generală Contraspionaj: locțiitor al șefului Direcției, șef de departamente de analiză, operațiuni și planificare. În această calitate, a participat la operaţiuni derulate în cooperare cu parteneri interni și externi ai SRI.

A coordonat și contribuit la o bună parte din procesele de transformare instituțională a SRI.

În anul 2013 a obținut titlul de doctor în sociologie la Universitatea București, cu teza intitulată „Orientul Mijlociu Extins – o perspectivă demopolitică”.

Este lector universitar și a predat cursuri de analiză a informațiilor și analiză de risc la Universitatea București și la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”.

Este licențiat în drept al Universității „Lucian Blaga” Sibiu și are un master în comunicare și relații publice, obținut la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București.

Vorbește fluent limba engleză.

S-a născut în anul 1976, în București. Este căsătorit și are un copil.

De asemenea, la nivelul de comandă a structurilor operative ale Serviciului au avut loc noi numiri, acestea făcând parte din procesul de transformare instituțională asumat de directorul Serviciului Român de Informații, domnul Eduard Hellvig.

La data de 22 iulie 2016, Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat și decretele de trecere în rezervă a mai multor generali din cadrul Serviciului.

https://www.sri.ro/doi-directori-adjuncti-noi-la-sri-22-07-2016-11-45.html

Capitanul-Miscarii-Legionare-Cornezliu-Zelea-Codreanu_apologeticum.ro_-724x1024

 

„M’am întins din nou pe patul acesta de scânduri. Astept ora 11 noaptea, când lumea începe sa plece la biserici. Ma învelesc cu paltonul. Nu pot sa stau pe spate, caci ma doare, dar nu stiu ce, nu pot deslusi: sira spinarii sau rinichii?

Prin crapaturile scândurii, prin rogojina si patura, vine un curent rece de pe cimentul de jos, care trece si prin haine si se opreste prin coastele slabite.

Ma întorc pe dreapta si îmi strâng genunchii la gura. Ma dor soldurile, îmi face impresia ca a copt, ca e puroiu.

Nu pot sta pe o parte decât cinci minute.

Pe cealalta ma doare la fel.

Ma gândesc la fata mamei (Catalina), cum doarme ea cu degetelele în gura si viseaza la Mos Craciun, care-i aduce jucarii. De sarbatorile Craciunului dormeam în pat cu ea. Deodata o aud racnind prin somn. O trezesc: «Ce-i mama, ce s’a întâmplat?» «Mos Craciun a cazut depe casa cu un sac de jucarii.» Un înger nevinovat care nu stie de toate durerile noastre, împlineste abia 4 ani.

*

O fi 11.

Ma scol, ma spal, ma îmbrac cu paltonul.

Ma asez pe marginea patului si ma uit la pustietatea din jurul meu.

Sunt singur.

Mi-aduc aminte: am mai sarbatorit de doua ori Pastile în inchi-soare. în 1925 la Focsani si 1929 la Galata.

Niciodata însa nu am fost asa de trist, cu atâta durere în mine si coplesit de atâtea gânduri.

Iau carticica de rugaciuni si încep a citi.

Ma rog lui Dumnezeu pentru toti. Pentru sotia mea, atât de împovarata si îndurerata, pentru mama mea, pe care iar vor fi calcat-o si bruscat-o comisarii din Husi, pentru tatal meu, care cine stie prin ce celula zace, în aceasta noapte, pentru fratii mei de asemenea.

Apoi pentru ostasii legionari, batrâni sau tineri, acesti eroi si martiri ai credintei legionare, ridicati dela casele lor si dusi cine stie prin ce închisori.

Câta jale si câte lacrimi n’or fi acum în sute de familii românesti.

Ma rog apoi pentru toti cei morti.

Bunici si rude, cum si prieteni care m’au iubit si ajutat în viata. îi vad pe rând pe toti. Iata pe domnul Hristache… si la urma îmi apare Ciumeti, cu grupul de legionari martiri cazuti pe vremea lui. în fruntea lor, mare, îi vad chipul ca într’un tablou… batrân, batrân de o jumatate de mie de ani, cu plete lungi si cu coroana pe cap: Stefan, Domnul Moldovei.

Ma rog pentru el.

Iata-l si pe Generalul nostru, eroul acesta legendar, cu seria lui de martiri legionari, cu cei cazuti în ultimele lupte.

Iata lânga General, în camase verde si încins, pe Marin, eroul de pe câmpiile spaniole.

Mota, frate drag Mota, mi se rupe inima când te privesc. Am pornit amândoi, eram aproape copii, acum 15 ani în aceasta lupta. Te vad ager si netemator, înfruntând adversitatile. Sfredelind cu ochii de otel inima dusmanilor.

Te vad mai târziu coplesit de greutati si saracie, într’o Tara în care pentru Ion Mota nu se gasea pâine. Pentru aceasta sarmana de pâine în România nu era deajuns numai capul tau mare, îti mai trebuia si o inima de tradator.

Te vad muncind cu disperare. Te vad obtinând succese stralucitoare la examene, în presa, la bara, la catedra.

Te vad târît în închisoare. Umilit si plin de amaraciune, îti vad umerii încovoiati si sufletul îndoliat de atâtea atacuri miselesti. Te vad tremurând si plângând pentru mine.

Te vad plecând la moarte. Sa faci acestui Neam dovada suprema. Sa ne eliberezi pe noi prin moartea ta. Sa ne deschizi cu pieptul tau sfârtecat, cu picioarele tale rupte, drumul biruintei unei generatii.

Si uita-te acum la noi, draga Mota. Eu stau aruncat ca un câine aici… pe aceste scânduri. Ma dor oasele si îmi tremura genunchii de frig.

Ai nostri toti, toata floarea acestei Românii, zace culcata cine stie prin ce temniti”.

Sfantul Apostol Andrei

 

Un obicei vestit in regiunea Moldovei estePazitul Usturoiului. In noaptea de Sfantul Andrei, atunci cand umbla vorba ca strigoii umbla pe la casele oamenilor, locuitorii acestor tinuturi incearca sa tina departe spiritele rele printr-o traditie specifica locului.

Pazitul Usturoiului consta in aducerea de acasa de catre fetele tinere a mai multor funii de usturoi. Toate funiile se puneau intr-un vas mai mare, fiind pazite si ocrotite intreaga noapte de o batrana. In tot acest timp, tinerii satului nu se sfiau sa isi arate vitejia, petrecand fara frica in mijlocul satului pana spre dimineata.

Atunci cand zorii zilei rasareau, batrana impartea petrecaretilor funii de usturoi, alungand in acest fel spiritele rele din intregul sat. Usturoiul era folosit de catre gospodari pentru alungarea farmecelor si vindecarea bolilor.

In noaptea de 29 spre 30 noiembrie are loc iesirea din morminte a duhurilor rele. Credintele populare spun ca strigoii sunt porniti sa le faca rau pamantenilor si nu pot fi linistiti de catre acestia decat cu ajutorul unor plante cu puteri tamaduitoare, precum usturoiul. Usturoiul se va aseza la pragurile usilor si ferestrelor, dar si la portile gospodariilor, avand rolul de a tine departe duhurile malefice.

http://traditiidinromania.ro/obiceiuri/obiceiuri-din-moldova/pazitul-usturoiului.html

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 640 de alți urmăritori