Feeds:
Articole
Comentarii

florian-coldea

Daniel

 

Decizia Curții Supreme a SUA de a legaliza căsătoriile homosexuale pe întreg teritoriul american a stârnit un val de reacții negative, dar și pozitive, pe rețelele de socializare.

Cei care erau favorabili acestei decizii erau invitați să-și coloreze poza de profil în culorile steagului LGBT. În schimb, la inițiativa unor tineri, cei care doreau să-și manifeste nemulțumirea erau invitați să-și coloreze poza în culorile steagului național.

Dacă am avut un secretar de stat în Ministerul Muncii care a salutat decizia, iată că avem și prima reacție negativă a unui om politic român.

Deputatul PNL Daniel Gheorghe și-a colorat poza de profil în culorile tricolorului, postând următorul mesaj pe pagina sa de facebook.

„Susțin familia creștină și valorile morale tradiționale. Căsătoria este un act sacru luat naștere din uniunea liberă a unui bărbat cu o femeie. Să spunem DA pentru familie și pentru spiritul în care ne-am născut și am fost crescuți ! România noastră nu are nevoie de relativism găunos ci are nevoie de valori sănătoase și cu adevărat creatoare ! Doamne ajută !”, a scris tânărul om politic.

http://www.activenews.ro/stiri/Cine-e-PRIMUL-politician-roman-care-ia-atitudine-dupa-legalizarea-casatoriilor-gay-Romania-noastra-NU-are-nevoie-119578

Obama

FlagBurn 11022008 cdb 22252 Arkan

ungaria

DeVeghePatriei

 

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/07/02/multumesc-pentru-sustinerea-blogului-deveghepatriei-peste-20-000-de-vizitatori-unici-am-avut-ieri-impreuna-sprea-marea-biruinta-legionara-traiasca-legiunea-si-capitanul/

Isi frecau mainile de bucurie: „Miscarea Legionara este moarta! Gata, o sa-i slugarim asa cum trebuie pe stapanii de la CIA si Mossad!”. Eu nu mint si nu manipulez cu nimic: priviti mai sus incotro se indreapta Neamul Romanilor! Ajung 25 de ani de jaf, minciuna si batjocura, la adresa romanilor: „Mafia masonica poate fura cum trebuie doar in democratie! Voi sunteti sclavi si noi stapani! Putem sa facem ce vrem si nimeni nu are curaj sa ne opreasca!”. Tradatori nemernici de Neam si Tara ce sunteti!

 

Parintele Justin

 

General de Br. (r) Adrian Tudor din cadrul Securitatii Romane (SRI): „Am lucrat in Securitatea Romana si dupa 1990 am fost incadrat in SRI. Da, i-am prigonit pe fostii detinuti politici din inchisorile comuniste!”.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/02/13/noi-dezvaluiri-despre-mizeria-securista-adrian-tudor-tortionar-si-general-in-cadrul-sri-vinovat-de-fals-si-uz-de-fals-oameni-promovati-de-acmrr-sri/

 

Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur!
Nu e de ajuns ca Biserica să facă cele şapte laude şi o liturghie. Ea trebuie să se implice în educarea poporului, să construiască şcoli, grădiniţe, cămine care sunt principalele elemente de formare şi menţinere a poporului nostru. Şi Dostoievski spune că mănăstirile trebuie să fie şcoala de formare a mojicului.Din păcate există o lipsă de unitate şi în monahism în ceea ce priveşte lupta de apărare a vieţii spirituale. Nici monahul nu mai are lumina îngerului, nici creştinul lumina călugărului. Viaţa noastră ortodoxă s-a depărtat de practica şi de nevoile creştinului.
Acum câţiva ani eram într-un spital, într-un salon unde erau şi câţiva catolici. În două săptămâni, preotul catolic a venit de vreo şase ori, i-a spovedit, i-a împărtăşit – şi asta era pe vremea lui Ceauşescu. Majoritatea bolnavilor din salon erau ortodocşi şi n-am văzut niciun preot ortodox să se apropie, să se intereseze de evoluţia acelor credincioşi. Noi recomandăm viaţă creştină şi trăim cu teorie foarte multă, dar practic, preotul nu este în mijlocul lipsurilor credincioşilor. Preotul nu trebuie să ia doar bănuţul, mai mult trebuie să dea decât să ia. Să iei de la doi, trei şi să dai la al patrulea aflat în nevoie, să te implici în viaţa lor. Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur! Unitatea noastră constă în dragostea pe care o manifestăm în suferinţa acestui popor.

Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!

Din ’89 până în zilele noastre noi ne-am depărtat şi mai mult de misiunea noastră. Vin străinii cu ajutoare şi românul tăbară pe maşina lor, iar eu n-am văzut să vină străinul să te ajute dacă nu are şi ceva dedesubt. Toate invitaţiile oarbe de intrare în NATO, în UE nu sunt altceva decât destrămarea noastră morală şi spirituală. Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!
Din punct de vedere spiritual, sprijinul nostru este mai degrabă în Răsărit pentru că acolo pământul a sângerat eroi, martiri care permanent formează o lume între cer şi pământ. Această forţă spirituală a ruşilor este extraordinar de puternică. Când spun Rusia nu mă gândesc la cea politică şi economică, ci la Rusia pravoslavnică continuată prin eroismul dizidenţei. Dacă la ora actuală Rusia ar începe o politică de unitate a forţelor ortodoxe, ar întoarce lumea pe dos. Când neamţul se găsea la porţile Stalingradului, Stalin a scos patriarhul şi toată creştinătatea şi le-a zis: „Puneţi mâna pe arme şi apăraţi-vă drepturile, Biserica şi pământul” şi i-a cucerit şi i-a dat peste cap şi pe nemţi. Or, pe occidentali este prea târziu ca să-i convingi să se ataşeze de forţa spirituală a ortodoxiei.

În ţara noastră dacă numai jumătate din preoţii care sunt, ar excela prin devotament şi în detaşarea aceasta de lumea materială, s-ar face multe. Dar interesul lor nu este al bogăţiei spirituale şi al adevărurilor pe care trebuie să le propovăduiască şi atunci noi suntem puşi în situaţia de a crea oameni de elită.

Când am început să turnăm aici fundaţia, la mănăstire, am fost atât de impresionat de copiii de cinci, şase ani care luau un bolovan şi îl aruncau în şanţ. Două sute de oameni au turnat temelia în şase ore. Dar fiecare bănuţ al săracului a fost pus acolo unde trebuie. Dacă e acolo unde trebuie, e o jertfă curată şi ne bucurăm de rezultate sănătoase. Contează mult cinstea şi corectitudinea prestaţiei şi a valorii pe care o dai lucrului pe care îl faci. Să ştiţi că ortodoxul nostru niciodată nu rămâne dator faţă de Biserică. Dacă nu îi iau banul pentru înmormântare, el vine peste un an, doi şi îmi aduce de cinci ori mai mult. Şi în felul acesta aduci şi căldură sufletească şi comuniune cu el. Nu spun decât nişte lucruri constatate practic.
Aţi putea fi duhovnicul unui şef de stat?
N-aş putea să fiu pentru că nu-mi pot duce ale mele păcate, dar să mai duc şi un sac atât de bogat! N-aş putea să-mi asum răspunderea să spovedesc un preot de la ţară… d-apoi un preşedinte! La spovedanie nu mai e rege, nu mai e preşedinte. Acolo e un simplu om ca toţi oamenii şi n-aş putea să iau povara acestui mare om, pentru că nu le pot purta nici pe ale mele, dar să le mai port şi pe ale lui! La noi, preşedintele este la dispoziţia parlamentului care este anticreştin. Până ce nu vom avea un duh şi o inimă de spiritualitate care să mişte poporul acesta, nu vom merge înainte. Ce durere are parlamentarul nostru pentru jertfele şi batjocura pe care o trăiesc tinerii noştri care pleacă să muncească în străinătate şi cerşesc pe la occidentali? Cum poţi să ai linişte când vezi atâta degradare şi ruină în acest popor?
Ce ar trebui să facem ca viaţa noastră să fie folositoare şi altora?
Dumneavoastră, intelectualii, aveţi o răspundere foarte mare pentru că Dumnezeu v-a dat mult şi vă va cere mult. Vă revine sarcina să orientaţi poporul acesta, să vă angajaţi în cadrul acesta de spiritualitate ortodoxă şi să lucraţi cât mai mult. Ştiţi prea bine că rugăciunea este egal faptă. Vi se cere grijă permanentă faţă de căderile acestui popor. Nenorocirea mare este că intelectualii noştri au trăit sub presiunea materialist-comunistă, însă prea uşor au divorţat de interesele şi de valorile ortodoxiei. Este un dezinteres faţă de valorile credinţei şi o lâncezeală periculoasă. Românul nostru vrea să fie numai funcţionar. Vine şi la mănăstire câte un tânăr mai răsărit şi mă întreabă: „Părinte, ai vreun post? Poate aveţi post de ghid, de secretar, de econom?”. „Măi, n-am aşa ceva. N-am găsit în nici un canon rânduiala posturilor în viaţa monahală. Noi trăim de pe o zi pe alta, n-avem posturi, n-avem salarii”. „Ei, atunci părinte, mă duc”. Ei, asta este concepţia noastră despre a trăi şi a lucra. Aceste lucruri denotă un om superficial şi nepregătit, atacat de filoxera asta a dezinteresului.
 Aţi stat 16 ani în închisoare. Retrospectiv când vă gândiţi, a fost folositor?
Foarte folositor. Pentru mine, personal, nu se putea un prilej mai frumos de trăire. Am fost închis pentru activitate, chipurile, legionară. Teoretic cam intuiam viaţa monahală, dar când am intrat în închisoare a fost cea mai înaltă şcoală pentru mine. Abia aici am revenit într-o umilinţă, într-o smerenie, într-o desprindere de cele trupeşti pentru că nu mai era nicio salvare. Când bătea la uşă la trei, patru etaje odată, trebuia să ştii că urma să scoată câte doi, trei … să-i ducă la morgă. Când treceam prin faţa acestei camere odioase, morga, vedeam că nu mai încăpeau cadavrele. După două, trei zile le scoteau de acolo, intrau pe poartă, vârau o suliţă în regiunea inimii şi apoi îi aruncau în malurile Aiudului. Dacă ieşeam la două, trei săptămâni la aer puţin şi vedeam lumina soarelui, era mare lucru. Scriam pe pereţii care erau mereu în brumă, texte în latină, în greacă, poezii, psalmi, acatiste. Pentru mine aici era totul.Când am intrat în celula Aiudului, înspre răsărit undeva era o nuieluşă cam cât degetul. Când am ieşit de acolo ocupase tot geamul şi îşi arunca umbra pe pereţi. Acolo trebuia să trăieşti permanent asceza, postul, rugăciunea, comuniunea şi dragostea cu celălalt alături. Toată prezenţa noastră acolo nu era altceva decât păcatele noastre şi ale neamului nostru. Noi eram puşi acolo ca să ducem povara unei naţiuni. Tot ce se întâmpla acolo îl luam ca pe un dar de la Dumnezeu: moarte sau viaţă. Pregătirea aceasta spirituală m-a ajutat să înţeleg spre ce trebuie să mă orientez în viaţă ca să pot fi cu adevărat o lumină în întunericul care stăpâneşte veacul acesta.
Publicat in Revista Atitudini Nr. 36

Death To The World

 

Straduiti-va sa mergeti la Bisericile lui Dumnezeu acum, cat ele sunt inca ale noastre. Va veni timpul cand nu le vom mai putea frecventa. Numai cei alesi vor intelege ce se intampla. Pe oameni ii vor obliga sa se duca la biserica apostata, insa nu trebuie sa mergem intr-acolo in niciun caz. Va rog, stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare si va veti mantui”.

Marturisirea a fost lucrul de capetenie al ascultarii parintelui Kuksa, si toti tindeau sa se marturiseasca la el si sa primeasca sfat si zidire sufleteasca. Staretul nu-i condamna niciodata pe cei pacatosi si nu-i indeparta, ci dimpotriva, compatimitor, ii primea intotdeauna pe acestia. El spunea: “Si eu sunt pacatos si iubesc pe cei pacatosi. Nu e om pe pamant care sa nu fi gresit. Numai Dumnezeu singur este fara de pacat, iar noi toti suntem pacatosi“.

Tinerilor lui duhovnicesti, parintele Kuksa le poruncea sa-si infraneze cu atentie simturile, mai ales vederea si le poruncea sa se roage astfel: “Maica Domnului, pazeste-ma pe mine in curatie sufleteasca si trupeasca”. El intotdeauna invata si prevenea sa se mearga pe calea de mijloc, “imparateasca”, mai ales sa nu se exagereze cumva, si sa nu se posteasca fara masura. Staretul spunea: “Trupul nostru este ajutator pe calea mantuirii. Va veni vremea cand vom vrea sa mancam si nu ni se va da. De aceea, daca am mancat, sa multumim lui Dumnezeu si daca am dormit, sa multumim lui Dumnezeu. Pentru toate sa multumim lui Dumnezeu!”

Ispitele intregii lui vieti, staretul le-a biruit amintindu-si de suferintele de pe cruce ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos si de datatoarea de viata Inviere a Lui. Monahiei Varvara, fiica lui duhovniceasca, ii spunea: “Cand te copleseste ceva, nu te intrista, ci totdeauna stai cu duhul la mormantul Mantuitorului, ca si mine: eu, si in inchisoare, si in deportare, am stat totdeauna cu duhul la mormantul Domnului!”. Cand batiuska vorbea despre vremurile de pe urma, spunea ca unii dintre fiii lui duhovnicesti vor trai pana in vremea Antihristului. Staretul zicea: “Au fost mucenici, si acum vor fi. Cei de pe urma vor fi mai mari ca cei dintai. Caci vor purta munci mai multe“.

“Domnul nu-i lasa pe ai Sai, numai ca e nevoie sa nu uitam ca toti umblam in fata Lui. Cei ce nadajduiesc in Dumnezeu nu se vor lipsi de tot binele“. Nadajduind in mila lui Dumnezeu catre el, staretul le-a spus fiilor lui duhovnicesti ca, dupa sfarsitul vietii sale, sa vina la mormantul sau si sa-i vorbeasca ca si in viata, varsandu-si toate supararile si nevoile. Si intr-adevar, toti cei care soseau cu credinta la locul de odihna al staretului, prin bineplacutele lui rugaciuni si prin mijlocirea lui, intotdeauna primeau mangaiere si lamurire in problemele cu care se confruntau. Parintele Kuksa a profetit ca de la mormantul lui multi vor veni sa ia pamant. Si intr-adevar, oamenii din Odessa, cat si cei care vin la manastire de departe, iau pamant de la mormantul parintelui. Cu acest pamant, atat ei, cat si cei apropiati ai lor, cu rugaciunile preacuviosului, primesc vindecare in boli si neputinte.

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

Urmăresc

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 498 de alți urmăritori