Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Traditii’ Category

steagul-negru

 

Spiritul comunitarist a fost întotdeauna caracteristic omului nostru. Ţăranii se asociau atunci când era nevoie de construit o fântână, de instalat o troiţă la marginea drumului, de înălţat o casă pentru o familie tânără. Când eram mic şi plecam pe la bunici, mai exista obiceiul CLĂCII – când mahalale întregi se adunau pentru a face împreună o lucrare frumoasă. De acolo omul îşi întărea sentimentul de solidaritate cu semenii săi, căpăta încredere că orice nu s-ar întâmpla, cei din jurul său îi vor da o mână de ajutor.

De atunci s-a întâmplat ceva. Fiecare s-a închis în propria sa colivie. Gardurile gospodăriilor devin tot mai mari. Comunităţile s-au destrămat, fiecare a declarat război împotriva celorlalţi. Oamenii s-au împărţit în clanuri, partide politice, considerând că vor putea supravieţui şi prospera pe cont propriu. În realitate, cu toţii au nimerit în capcană, pentru că o astfel de situaţie loveşte crunt în toţi în egală măsură.

Situaţia de pe scena politică repetă ceea ce există în societate. Oamenilor le lipseşte un sistem de valori şi o viziune comună asupra viitorului. Fiecare individ acţionează pe cont propriu şi este responsabil exclusiv de propriile acţiuni – aceasta este formula a ceea ce Karl Popper şi George Soros numeşte “societate deschisă” – modelul pe care societatea civilă din Republica Moldova l-a tot construit timp de 20 de ani iar noi culegem astăzi roadele.

 

Ilie Moromete: simbol al rezistentei agricultorilor!

 

 

Adevărata societatea civilă am avut-o în Basarabia atunci când se organizau clăcile în sat – pentru că societatea civilă însemnă asocierea oamenilor pentru rezolvarea unor probleme sociale prin contribuţie proprie, nu o droaie de ONG-uri obscure care se ocupă cu promovarea unor idei ciudate şi absurde pe banii nenilor de peste mări şi ţări.

Indivizii isterici şi inculţi, cu aere pseudointelectualiste de “europeni adevăraţi”, plimbaţi ca maimuţele în straie colorate prin diferite capitale ale Apusului, nu reprezintă decât o caricatură jalnică a ceea ce ar trebui să fie societatea civilă cu adevărat. În afară de seminare, coffe-break-uri, “gandoane” pe gratis, iphone-uri, englezisme, snobisme şi pseudocultură ei nu mai sunt capabili să ofere ceva util societăţii noastre.

Sarcina generaţiei actuale constă în revigorarea a ceea ce am pierdut. Aceasta este condiţia primă pentru supravieţuirea noastră ca popor în următoarele decenii. Reconstrucţia sentimentului comunitarist trebuie să înceapă prin reînvierea valorilor tradiţionale, a cultului familiei tradiţionale, a respectului faţă de cei bătrâni – cu alte cuvinte, tot ce aşa-numita “societatea civilă” consideră “anacronism”, “barbarism” şi “sălbătăcie”.

Read Full Post »

Domna Maria Ciobanu: „…din gradina mea!”.

 

Read Full Post »

Read Full Post »

 

Deschid poarta, vad ca nu ma asteapta nimeni si casa este in bezna, pur si simplu ma prabusesc…ultima data am plans o ora fara sa ma pot opri!

Venisem de pe drum, am dormit cateva ore, si m-am dus jos, unde dormea bunica, asteptam sa apara de undeva si sa imi spuna daca vreau sa mananc! Ma plimb prin casa si totul este neschimbat, pana si hainele mele de cand eram copil, spalate si impachetate cu grija de bunica…nici macar nu indraznesc sa pun mana pe ele!

In 1940, cand legionarii au fost masacrati de armata lui Antonescu, imi povestea cum s-au refugiat din Bucuresti: „Ma, muica, atunci il impuscara pe Niculae, aflara ca are camasa verde si este sef de cuib la legionari…”. Niculae, au fost opt copii la parinti, lucra in Politia Regala si era si sef de cuib legionar, cand au descoperit acest lucru l-au impuscat pe loc! Sora bunicii mele, prin 1948 sau ’49, a fost ucisa in bataie de comunisti…

Veneam de la scoala, eram clasa intai, tin ca minte ca ningea ca acum afara, si ma opream la Gheorghe, fratele bunicului meu, statea intr-o casuta veche de o suta de ani, si in camaruta unde dormea era focul aprins…Doamne! Ma puneam pe pat si incepea sa imi citeasca, la lumina lampii, din Vietile Sfintilor, Sfanta Scriptura, dupa care imi povestea despre Miscarea Legionara! Avea deasupra patului un tablou mare cu fotografii si printre ele poze cu Capitanul Codreanu, Ionel Mota si Vasile Marin! Il vedeam pe Capitanul Codreanu ca pe Fat Frumos, toti din sat stiau ca suntem neam de legionari, pana si la scoala am scris o compunere istorica despre Capitan!

 

Tatuajul meu dedicat Capitanului Codreanu! Cum ar putea sa imi fie teama de interlopii burtosi din Ministerul de Interne si Serviciul Roman de Informatii? Traiasca Legiunea si Capitanul!

 

capitanul

Read Full Post »

DIPI

 

Detalii privind cheltuielile efectuate de Departamentul de Informatii si Protectie Interna (DIPI), prezentate in rechizitoriul prin care a fost trimis in judecata fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, releva ca au fost cumparati pantofi barbatesti marimea 46 si cantitati mari de bauturi alcoolice pentru o „sursa” cu nume de femeie.

Procurorii sustin ca justificarea cheltuielilor operative la nivelul DIPI era nelegala si ca motivele invocate erau neverosimile, informeaza News.ro.

Un alt exemplu este al unor ofiteri DIPI care nu exercitau concret atributii operative, dar decontau foarte multe produse de consum ori de lux.

Aceste nereguli au iesit la iveala dupa ce fostul sef al DIPI Nicolae Gheorghe, trimis si el in judecata in dosarul lui Oprea, a cerut formarea unei echipe de patru ofiteri care sa verifice cheltuielile de protocol anterioare ale serviciului secret.

 

Interlopi burtosi si nespalati cu geanta legata de gat/ghiozdan in spate: nu au fost in stare sa fileze un singur om pe strada!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2016/08/23/sunt-omul-care-a-desconspirat-cei-mai-multi-agenti-sub-acoperire-din-cadrul-ministerului-de-interne-si-securitatii-poporului-sri/

 

Cand si-ar fi dat seama de proportiile acestor cheltuieli nejustificate, Gheorghe ar fi incercat sa sisteze verificarile. Unul dintre ofiterii care facea parte din echipa de control a declarat ca Nicolae Gheorghe l-ar fi intrebat retoric: „Ce vrei, sa sesizez Parchetul cu jumatate de institutie?”.

Printre neregulile constatate de membrii Comisiei de control al fondurilor operative, se retin urmatoarele:

cheltuirea fondurilor operative in mod excesiv in domeniul administrativ (leagane, pavaje, piese de mobilier, telefoane, dotari ale Centrului de pregatire Dumbravita),

achizitionarea de uniforme de chestor, stilouri,

foarte multe cheltuieli de protocol, cu mese organizate la un restaurant,

cadouri constand in bunuri de consum pentru o casa de copii,

dotari pentru o asociatie sportiva,

cheltuieli pentru actiuni informativ-operative despre care a rezultat, din rapoartele intocmite de ofiterii care au solicitat acei bani, ca efectiv nu au existat.
„Denuntatorul a exemplificat cu situatia unui lucrator DIPI care a intocmit documente potrivit carora ar fi recompensat o sursa cu nume de femeie, cu o pereche de pantofi barbatesti in valoare de circa 500-600 lei.

Lucratorul DIPI a recunoscut ulterior, in fata Comisiei de control, ca, in realitate, aceasta suma de bani nu a servit pentru recompensarea niciunei surse reale, din cunostintele lui, practic nu si-a asumat inmanarea recompensei catre vreo sursa, sustinand ca nu avea cunostinta care a fost destinatia banilor sau bunurilor corespunzatoare acelei sume de bani”, se arata in rechizitoriu.

Unul dintre ofiterii denuntatori a relatat ca, in luna octombrie 2015, dupa demisia Guvernului in functie si, in consecinta, a ministrului Gabriel Oprea, a fost chemat in biroul secretarului de stat Gheorghe Nicolae, care i-a cerut sa gaseasca de urgenta o solutie pentru a proceda la distrugerea documentelor justificative privind cheltuielile din fondurile operative ale DIPI, pentru perioada de sfarsit a anului 2014 si, respectiv, pentru perioada ianuarie-octombrie 2015.

Dosarul lui Oprea scoate la suprafata mizeria bagata sub pres de la DIPI: Dezmat pe bani publici

Astfel, intr-o perioada de aproximativ doua saptamani, de la demisia Guvernului si pana la nominalizarea noului ministru de Interne, „s-a procedat la distrugerea documentelor justificative privind cheltuielile operative ale DIPI, pentru anul 2014, insa distrugerea a fost una selectiva, vizand numai documentele justificative privind cheltuielile operative ale conducerii DIPI”, se mai arata rechizitoriul procurorilor DNA.

Noi acuzatii in dosarul masinii de lux a lui Oprea: Angajatii serviciului secret de la MAI ar fi distrus probe

Fostul ministru al Internelor Gabriel Oprea a fost trimis in judecata pentru folosirea unei masini de lux cumparate de DIPI pentru protectia demnitarilor.

Gabriel Oprea, trimis in judecata in dosarul masinii de lux

In acelasi dosar vor fi judecati fostii sefi de la DIPI Gheorghe Nicolae, Nelu Zarnica, Nicolae Pavel si Danut Iacob, prejudiciul in dosar fiind de 410.000 de lei.

http://www.ziare.com/gabriel-oprea/ministru-de-interne/dezvaluiri-din-dosarul-lui-oprea-pantofi-de-lux-masura-46-si-mult-alcool-pentru-o-sursa-cu-nume-de-femeie-1421705

Read Full Post »

1-2

 

Caciula de miel: simbol al rezistentei anticomuniste a Neamului Romanesc!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2017/01/24/caciula-de-miel-simbol-al-rezistentei-anticomuniste-a-neamului-romanesc-ii-rog-pe-tinerii-care-citesc-deveghepatriei-sa-aiba-in-garderoba-un-accesoriu-de-acest-gen-sa-nu-va-fie-rusine-de-portul/

 

1-1

Read Full Post »

cioban-iarna

 

Motto: „Taică-meu în primărie/Avea dreptul ca să intre cu căciula-n cap/Obicei de pe moşie,/De la moşii şi strămoșii mei păstrat”. (Ioan Hagiu, Căciula) 

Ca orice element al portului național, căciula de cârlan a devenit un accesoriu care se poartă cel mai des în perioada sărbătorilor de iarnă. Nu se găsește urător care să vină la casa gospodarilor cu capul gol, și dacă are o căciulă în cap, atunci și urătura pare mai răsunătoare. Puțini sunt cei care mai păstrează obiceiul de a purta o căciulă zi de zi, pentru că acum e altă modă. În perioada sovietică, însă, căciula țurcănească însemna un simbol al rezistenței și o sfidare adusă la adresa comuniștilor. Până și căciula lui Guguță a avut o dublă semnificație.

Pe Constantin Cojan din satul Colibași, raionul Cahul, l-am prins foarte ocupat. Abia de a găsit câteva minute să ne răspundă la întrebări. El este unul din foarte puținii meșteri populari din Republica Moldova care confecționează cojoace și căciuli din blană de miel. A moștenit meseria de la tatăl său, Stelian Cojan, care a terminat ucenicia la Galați în 1934. Stăpânul i-a dăruit un calapod pentru căciuli care este folosit și astăzi de fiul Constantin. Meșterul din Colibași confecționează căciulile la fel cum a învățat tatăl său acum 80 de ani. S-au schimbat doar tehnologiile de prelucrare a pielii de miel ce permit ca obiectul să reziste spălării cu mașina. Când i-am spus că astăzi căciulile nu mai sunt populare, el a ținut să ne contrazică. „Am fost la Chișinău și de Ziua Independenței, și de Ziua Vinului, iar la Ziua Orașului nu mai aveam căciuli. Cumpără toți, de la vlădică până la opincă. Mie mi se pare că are loc trezirea neamului”, ne spune Constantin, care se pregătea pentru o nouă expoziție în capitală.

Pe de altă parte, meșterul popular Valentina Guțu din satul Gordineștii Noi, raionul Edineț, susține că principalii cumpărători de căciuli sunt străinii și colectivele de creație. Chiar dacă în ultimii ani se simte o îmbunătățire a gustului pentru accesoriile costumului popular, spune doamna Valentina, căciulile sunt solicitate foarte rar. „Am participat la expozițiile organizate de Ziua Națională a Vinului și Ziua Orașului Chișinău. Bărbații dacă vedeau, numaidecât se opreau în fața căciulilor. Le încercau, se uitau în oglindă. Aveau diferite reacții: unii vorbeau cu ironie, alții spuneau că într-adevăr ar fi bine să aibă una. Vânzările căciulilor cresc acum de Anul Nou, dar mai mult ca detalii de scenă”, povestește Valentina Guțu.

 

„Căciula însemna o sfidare a lepădăturilor”

În perioada sovietică, mulți scriitori basarabeni purtau căciuli. Memorabilă este, de exemplu, fotografia criticului literar Vasile Coroban, surprins într-o cușmă țurcănească brumărie. Deși s-ar părea că era o modă trecătoare în mediul intelectualilor, scriitorul Ion Mânăscurtă ne convinge contrariul. „A purta o căciulă însemna să arăți exact obârșia ta, însemna și o sfidare a tuturor lepădăturilor care încercau să-și bată joc de rădăcinile noastre. Însemna și o expunere la pericol, pentru că, în primul rând, puteau să ți-o fure (o căciulă bună de miel costa 70-100 de ruble, aproape un salariu), iar în al doilea rând puteai să iei bătaie de la golanii care vroiau să-i învețe minte pe „ciobanii” de moldoveni”, relatează scriitorul.

Cușmă țurcănească au purtat Vasile Coroban, Valentin Mândâcanu, Liviu Damian, Ion Gheorghiță, Aurel Scobioală și alții. În capitala URSS-ului, căciulile moldovenilor au devenit celebre. „Eram vizibili din toate părțile, datorită căciulilor noastre monumentale. Îmi amintesc de un caz când mergeam cu Aurel Scobioală la Casa de creație, într-o pădure din Moscova. Pe stradă auzeam comentarii „Uite, au ieșit boierii moldoveni la plimbare”, își amintește Ion Mânăscurtă.

 

„Emilian Bucov era revoltat pe cușma lui Guguță”

„Eu și acum port căciulă. Iată, o am aici la doi pași”, ne spune scriitorul Vladimir Beșleagă. El își amintește că, într-adevăr, pentru anii `60 – `70 ai secolului trecut, când se promova ideea creării poporului sovietic prin anihilarea tradițiilor populare, căciula era un mijloc de manifestare a demnității naționale. Până și povestirea „Cușma lui Guguță” a lui Spiridon Vangheli a trezit controverse. „Îmi amintesc că Emilian Bucov (scriitor proletcultist, promotor al realismului socialist, n.red.) a fost foarte revoltat pe căciula asta. Nu i-a plăcut că cineva a scos-o în prim-plan în literatură. Simbolul acesta al lui Vangheli avea o dublă semnificație. Pe lângă faptul că avea și o tentă națională, deși prima versiune a cușmei era una țuguiată, caricaturală, simbolul a prins și la ideologia sovietică. Nu știu dacă Vangheli și-a dat seama, dar atunci când a spus că sub cușmă se pot aduna mai mulți copii, ideologii au interpretat că e un simbol al republicilor sovietice sub care se pot aduna mai multe popoare și națiuni”, relatează Vladimir Beșleagă.

 

Spiridon Vangheli cu unul din discipolii lui Guguță

Nu cred că poate ieși din modă ceea ce aparține poporului din care faci parte. Prin urmare, cei care nu au căciulă, să-și cumpere una.

 
Ion Mânăscurtă:

„În 1976 am fost la Ion Druță, la Moscova. Druță mi-a pipăit căciula în toate părțile, a mirosit-o, a constatat că e de calitate și a spus în glumă: „Înainte am purtat și eu o căciulă de asta. Dar am lăsat-o și mi-am cumpărat una de ondatră, pe care o folosesc în calitate de permis la Comitetul Central”.

http://www.timpul.md/articol/caciula-de-miel-un-simbol-al-rezistenei-impotriva-regimului-sovietic-53041.html

Read Full Post »

Read Full Post »

 

Mai devreme am fost sa cumpar niste prajituri si ma uitam la oameni…bai, incredibil: tristi, abatuti, cu capul in pamant, nimeni nu avea chef de nimic! Unde mama dracului a disparut bucuria petrecerii de Revelion? Unde?!

Nu stiu cum se faceau revelioanele pe vremea lui Ceausescu, dar m-am uitat la filme, am citit pe internet, marturii venite din parte oamenilor care au trait atunci, si sincer sa fiu cred ca era de cel putin o mie de ori mai frumos ca in ziua de astazi: domnii se imbracau in costum si cu palton, doamnele in rochii de seara, mergeau in vizita, se punea masa in sufragerie, mancau, ascultau muzica populara, glume la televizor…bai, o atmosfera calda, de petrecere! Ma apuca disperarea: de ce au disparut toate aceste lucruri din Romania?

In  tara acesta simti doar saracie, foamete, tristete, revolta tacuta, frica si teama! Doamne, in ce hal am ajuns pe acest pamant si de ce ne acceptam soarta atat de usor?

 

Read Full Post »

Read Full Post »

Older Posts »