Feeds:
Articole
Comentarii

jidani-tarani-romani

 

La Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, „eliberatorii” roşii au executat mii de moldoveni, pe care i-au aruncat în gropi comune, turnând var peste cadavre.

Pentru a se menţine la putere, regimul comunist din URSS a folosit toată „experienţa” acumulată de omenire de manipulare, falsificare, intimidare etc. Când măsurile „paşnice” nu aveau efect, sovieticii rezolvau simplu problema: oamenii incomozi regimului erau lichidaţi, cu un glonte în cap.

Din 25 octombrie 1917 (puciul militar bolşevic) organele de represiune ale regimului comunist sovietic au acumulat „experienţă”, aşa încât, către apogeul Marii Terori din 1937-1938, NKVD-ul avea un bogat arsenal de metode de execuţii. Pedeapsa capitală era dictată nu de instanţe, ci de OGPU (Direcţia Politică Unificată de Stat), NKVD, Troika specială, Consfătuirea specială, Tribunalele militare, alte organe de represiune sovietice. Odată cu „eliberarea” din 28 iunie 1940, practica asasinatelor în masă a revenit în Basarabia, fiind aplicată şi după 23 august 1944.

 

Genrikh Yagoda, jidan comunist: a ordonat exterminarea a peste zece milioane de oameni!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2017/01/07/evreul-comunist-ghenrih-iagoda-genrikh-yagoda-aghiotantul-lui-stalin-personal-a-ordonat-exterminarea-in-masa-a-peste-zece-milioane-de-oameni-nimeni-nu-scoate-un-cuvant-despre-acest-jidan-macelar/

 

jidan

 

CÂŢI AU FOST ASASINAŢI.

Cu referire la teritoriul actualei Republici Moldova, până acum au fost identificare 100 din cele 113 procese-verbale ale Troikăi speciale a NKVD din RASS Moldovenească, „instanţă” care, în anii 1937-1938, a „judecat” ca pe „duşmani ai poporului” 4.762 de persoane din stânga Nistrului, dintre care 3.497 au fost condamnate la împuşcare (74% din totalul celor judecaţi – cea mai mare cotă din URSS).

Compusă din trei persoane (de unde şi denumirea – „troika”): comisarul poporului pentru afacerile interne, secretarul comitetului regional de partid (bolşevic) din RASSM şi procurorul general al RASSM, Troika specială a făcut exces de zel la mai multe şedinţe. Astfel, la întrunirea din 15 septembrie 1937, toate cele 59 de persoane judecate au fost condamnate la împuşcare, la şedinţa din 25 octombrie acelaşi an s-a decis executarea a 63 de inculpaţi din totalul de 63. Au fost condamnaţi la moarte toţi cei judecaţi şi la alte şedinţe: la 14 noiembrie – 65, la 20 noiembrie – 85, la 23 noiembrie – 51, la 25 noiembrie 1937 – 66 de oameni. Troika „a bătut recordul” la şedinţele din 11 martie şi 22 aprilie 1938, când toate cele 147 şi, respectiv, 230 de persoane judecate au fost condamnate la împuşcare.

Nu rămânea în urmă nici Consfătuirea specială, unde totul decideau comisarul poporului pentru afaceri interne, Nicolai Ejov, şi procurorul URSS, Andrei Vîşinski. Prin cele 51 de procese-verbale descoperite în arhiva Securităţii (33 din 1937 şi 18 din 1938) pronunţate în dosare referitoare la RASSM, Consfătuirea specială a condamnat la moarte prin împuşcare 1.389 de oameni din totalul celor 2.185 judecaţi. Cei mai mulţi oameni odată au fost trimişi în faţa plutonului de execuţie la 8 octombrie 1937 – 125 din cei 139 judecaţi. Anume Consfătuirea specială i-a condamnat la moarte pe liderii de partid şi de stat ai RASSM: Badeev, Krivorukov, Starâi-Borisov, Antoseac.

 

EXECUTAŢI NOAPTEA.

Sentinţele de împuşcare erau executate, de obicei, la locul pronunţării. În cazul RASSM au fost excepţii. Astfel, până în 1940, sentinţele date de Troika specială a NKVD şi Consfătuirea specială a URSS au fost executate în două locuri: la Tiraspol şi Balta. De exemplu, în urma primei sentinţe pronunţate de Troika, din 10 august, (prin care 26 din cei 39 de oameni judecaţi au fost condamnaţi la împuşcare), 12 persoane au fost executate la Tiraspol, trei zile mai târziu, la 13 septembrie, la ora două noaptea. Ceilalţi 14 condamnaţi au fost ucişi la 25 septembrie, tot la Tiraspol, la ora unu noaptea.

Din motive necunoscute sentinţă în privinţa a cinci persoane condamnate de Troika la împuşcare la şedinţa din 11 august 1937 a fost executată la Balta, la 19 august. De data aceasta în Actul de execuţie s-a specificat cu exactitate ora: primul condamnat a fost împuşcat la ora 00.45, al doilea – la ora 01.05, al treilea – la 01.40, al patrulea – la 01.55 şi ultimul – la 02.10.

Pentru executarea sentinţei nu se stabilea niciun termen. Uneori era destul o prescripţie şi sentinţa se executa rapid. Astfel, prescripţia preşedintelui Troikăi, Prihodiko, din 23 septembrie 1937, obliga organele NKVD să execute 72 de persoane, condamnate la 10 septembrie. La doar o zi, pe 24 septembrie, au fost împuşcaţi 71 de oameni. După 28 iunie 1940, odată cu strămutarea NKVD de la Tiraspol la Chişinău, s-a căutat un nou loc al execuţiilor.

 

Executaţi în sediul NKVD din Chişinău

La Chişinău au fost descoperite două locuri unde erau împuşcaţi moldovenii: cel „de bază” este pe actuala stradă Grenoble, iar altul – clădirea NKVD, fostul sediu al Consulatului Italian (actualmente strada A. Mateevici, în apropierea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Primele execuţii la Chişinău vizau „restanţierii” – persoane condamnate de către Tribunalul militar Odesa înainte de 28 iunie 1940, fie oameni născuţi în Basarabia, fie locuitori din stânga Nistrului care au fugit în România în anii 1918-1940, trimişi la moarte pentru „trădare de patrie”. Printre primii la Chişinău au fost împuşcaţi foştii militari ai Armatei Albe, nobili ruşi, simpli cetăţeni emigranţi din Rusia sovietică după 25 octombrie 1917.

Referitor la cel de-al doilea loc de asasinări în masă din Chişinău – sediul NKVD, Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, informa Guvernatorul Basarabiei la 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: în localul fostului Consulat Italian de pe strada Viilor, în prezent ars complet, în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii”. La sediul NKVD au fost deshumate, până în seara zilei de 6 septembrie 1941, 85 de cadavre, în total fiind dezgropaţi peste 100.

Ultimele acte documentate de execuţie în Chişinău din perioada 1940-1941 datează din 27 iunie 1941. Deşi luptele la Prut durau de o săptămână, retrăgându-se, în acea zi, nkvd-iştii au împuşcat peste 50 de persoane, având timp şi pentru redactarea actelor de execuţie. În perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941 execuţii au fost efectuate şi la Tiraspol.

 

Asasinaţi în masă la Bălţi, Soroca, Orhei şi Cahul.

Locul execuţiilor s-a schimbat odată cu ajungerea frontului sovietic la Nistru, în primăvara anului 1944. Capitala temporară a RSSM, Soroca, devine centrul execuţiilor, prima persoană împuşcată, la 5 iulie, fiind un ostaş sovietic, după care au urmat alte execuţii, la 12 şi 27 iunie.

Şi la Bălţi au fost asasinate în masă. Sunt atestate documentar execuţii efectuate de NKVD la 18 iulie 1944 (o persoană), 14 şi 29 septembrie (patru şi, respectiv, cinci oameni împuşcaţi). La Bălţi au fost executate pedepse capitale până în aprilie 1945, iar Soroca până în iulie 1945. Execuţii prin împuşcare au avut loc şi la Orhei. Astfel, Tribunalul militar al NKVD din RSSM, în şedinţele din 11 şi 14 ianuarie 1945, condamnă la pedeapsa cu moartea patru locuitori ai judeţului. Fiind deţinuţi la puşcăria din Orhei, toţi sunt împuşcaţi la 14 aprilie acelaşi an. Nici orăşul Cahul nu a fost ocolit de masacre. Aici, la 18 iunie 1945, NKVD împuşcă un cetăţean pentru infracţiunea de „trădare de patrie”. Constatăm aşadar, că execuţii au avut loc în oraşele în care NKVD avea puşcării zonale. Nu se cunoaşte locul nemijlocit al executărilor în niciunul din oraşele menţionate.

Locul din strada Grenoble din Chişinău a redevenit de „bază” după 23 august 1944, aici fiind executaţi nu doar basarabenii sau ostaşii sovietici, ci şi alte persoane căzute în mâinile NKVD-ului sau SMERŞ-ului (Direcţia Generală de Contrainformaţii militare din cadrul Comisariatului Poporului pentru Apărare din URSS). De exemplu, aici au fost executaţi peste 100 de maghiari capturaţi de sovietici. Poligonul din strada Grenoble a fost folosit încă mult timp după moartea lui Stalin, în 1953, drept loc de execuţii.

 

Ochiţi în cap şi aruncaţi în gropi comune.

În raportul Siguranţei române, din 31 august 1941, privitor la cadavrele descoperite la sediul NKVD, se arată: „Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare în cap, din spate. S-a constatat, de asemenea, că împuşcarea s-a făcut în serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în dezordine”.

Un alt raport al Siguranţei constată: „Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv. S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase perforări, care, din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările”.

Cu regret, datele de arhivă privind executările sunt incomplete, având în vedere că încă n-au fost descoperite toate cazurile de condamnare la împuşcare de către alte organe extrajudiciare ale regimului comunist. Totodată, mii de basarabeni au fost executaţi de tribunalele militare de la Odesa şi Kiev.

 

Act de execuţie

1937, 13 august, or. Tiraspol.
Subsemnaţii, secretarul operativ al NKVD al RASS Moldoveneşti, Pervuhin; lucrătorul operativ al secţiei a III-a a Direcţiei Afacerilor Interne a NKVD a RASSM, locotenent inferior de securitate Docuţki şi comandantul de gardă al NKVD al RASSM Ospişev am redactat prezentul act că, astăzi, potrivit prescripţiei Preşedintelui Troikăi NKVD a RASSM, locotenent de securitate t. Rogol, din 12 august a.c., de către noi a fost executată sentinţa Troikăi NKVD a RASSM din 10 august 1937 privind condamnaţii la pedeapsa capitală – împuşcare. Au fost executate următoarele persoane (urmează lista a 12 persoane).
Persoanele enumerate mai sus – 12 – au fost împuşcate la ora 02.00, la 13 august.
Drept care am redactat prezentul act.
Semnează: Pervuhin, /ss/. Docuţki /ss/. Ospişev /ss/.
[În unele acte de execuţie se preciza: corpurile au fost îngropate.]

Ionut-Tene

 

”Fake News” este o falsă dilemă, care nu are nicio legătură în realitate cu promovarea știrilor false pe internet, ci mai degrabă cu ideologia și propaganda celor care susțin instaurarea unui globalism nivelator și fără Dumnezeu, un fel de ”comunism cu față umană”. Cei care se scandalizează de ”fake news” pe site-urile din România, de fapt se încadrează în butada românească ”hoții strigă hoțul”. S-a dovedit în ultimii ani că presa mainstream a publicat mai multe știri false sau legate de propaganda instaurării unor regimuri globaliste de stânga, neo-marxiste, decât așa-zisele site-uri alternative. Nu întâmplător Donald Trump a interzis la Casa Albă prezența CNN și New York Times, care promovează agenda democraților de stânga, în maniera presei din anii 1950. Trump a descris CNN drept “Clinton News Network”. Pe scurt cei care promovează obsesiv în media românească o campanie împotriva ”fake news” din presa alternativă, nu are nicio legătură cu știrile false sau cu promovarea adevărului, ci cu o propagandă insiduoasă și ideologie neo-marxistă, care vrea să introducă cenzura pe internet, iar românii să nu afle adevărul despre unele evenimente și întâmplări ce deranjează pe cei care doresc să instaureze un regim de stânga global, o dictatură a multinaționalelor, a fundațiilor transnaționale și a unui singur centru de putere mondial. De prin 2014 au apărut primele liste cu site-uri nefrecventabile care nu trebuie citite. Aceste liste au fost promovate obsesiv de presa mainstream care se pare că are legături cu binomul SRI-DNA, cu afacerile corporațiilor și care proslăvesc interesele ambasadelor străine, în special ale SUA, Germaniei, UK și Olandei. Cu o mânie proletară bloggeri ca Mândruță sau Guran s-au așezat în prima linie împotriva site-urilor alternative. Aceste site-uri aveau curajul să publice și altceva decât ceea ce promova agenda oficială, atentă doar la interesele instituțiilor transnaționale sau ale ambasadelor care ne tutelează ca pe o subcolonie africană. Așa a apărut ideea de ”fake news”: adică presa mainstream care nu iese din cuvântul intereselor marilor corporații sau mailor capitale occidentale din UE și de peste Ocean și care impun agenda stângii libertine, cu promovarea curentelor LGTB, de discriminare pozitivă și destructurarea societății conservatoare, în general, publică doar ”știri corecte politic”, care ne duc spre viitorul multilateral dezvoltat al societății corporatiste a capitalului străin, egalitariste și fără niciun Dumnezeu, iar cei care susțin o societate în limitele unui conservatorism firesc: familie, biserică, valori naționale și promovarea natalității și a intereselor capitalului autohton sunt de fapt promotorii ”fake news”. După cum observați ”fake news” este doar o unealtă de propagandă pentru interzicerea libertății de expresie pe internet și cenzurarea site-urilor care mai au curajul de a spune adevărul și de informa opinia publică cu știri corecte despre instaurarea unei dictaturi digitale, care se pregătește de mulți ani de către cei care vor să controleze lumea printr-un singur pol de putere mondială.

Publicarea de ”șerpare” cu site-uri indezirabile de către stânga neo-marxistă globală și atee îmi aduce aminte de listele publicate de Silviu Brucan, ca redactor șef al Scânteii comuniste, și promotor al bolșevismului din anii 1947, în care cerea condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu și a jurnaliștilor Corneliu Coposu și Pamfil Șeicaru.Și atunci, ca și acum, unii erau mai egali ca și alții în presă, comuniștii, cei care cereau interzicerea ziarelor democratice care doreau să spună adevărul românilor vânduți sovieticilor de occidentali, îmi seamănă foarte mult cu cei care întocmesc astăzi în 2017, neo-comuniștii, liste cu ziare care publică așa-zise ”fake news”. Următorul pas fiind interzicerea acestor site-uri alternative, prin modificarea Codurilor Penale, care au curajul să spună adevărul românilor, la fel când în 1948 Silviu Brucan a promovat legea presei care a interzis ziarele ce nu erau controlate de partidul comunist. Nu știu dacă e întâmplător, dar la începutul anului 2000 un tânăr moderator ne dădea lecții de neo-democrație cu bolșevicul Silviu Brucan la un talk show duminical de la Pro TV? Să fie o coincidență ideologică originară această translatare de la bolșevismul lui Silviu Brucan la ucenicii unui neo-bolșevism egalitarist anti-conservator prin întocmirea de liste cu ziare indezirabile, care promovează așa-zise ”fake news”? Observ că istoria se repetă și comunismul nu a murit în 1989, ba dimpotrivă stânga neo-marxistă pare mai puternică și totalitară decât oricând. România se pare că se află din nou în cumpănă între anii 1917 și 1984, între revoluția bolșevică și ”ministerul adevărului” a lui Orwell.

Mai mult, au apărut și aplicații pe Google intitulate ”De necrezut”, care alertează așa-zisele ”fake news”, în care sunt selectate peste 70 de site-uri. Multe dintre acestea fiind extrem de onorabile ca DCNews, Evz.ro, Activenews, Știripesurse, Ziariștionline, Napocanews, Flux24, Nasul.ro, Comisarul.ro etc. Eu care fac presă online de peste șapte ani de zile am observat că, în realitate, presa care se consideră mainstream și oficioasă finanțată de corporații și fundații străine are o politică editorială puternică de a publica știri false în favoarea propagandei neo-marxismului, globalismului și ateismului nivelator, nu aceste site-uri românești acuzate, care se autofinanțează și încearcă să ofere știri corecte și să susțină o societate în limitele unei morale umane și religioase. ”Fake News” e o invenție a celor care vor să introducă dictatura digitală pe internet. O armată întreagă de IT-ști bine plătiți, până mai ieri chiar de către Guvernul Tehnocrat, lucrează pentru instaurarea unui nou tip de presă, care să promoveze doar știri în favoarea neo-marxismului, ateismului și globalismului nivelator pentru a instaura un regim politic de tip neo-comunist ca cel din China unde controlul informației a atins paroxismul? ”Tehnocrația” este noul partid comunist chinez în Europa? Doar așa se explică ura indusă de serviciile secrete împotriva partidelor și parlamentului ca expresie a voinței prin alegeri a poporului. ”Tehnocrații” nealeși de nimeni ca și comuniștii trebuie să conducă țara ca pe vremuri PCR? Site-urile independente care vor să publice știri în interesul adevărului și a României trebuie înlăturate prin confecționarea acestor liste ca pe vremea lui IV Lenin și Silviu Brucan. Monopolul informației trebuie să-l dețină doar ministerul adevărului în slujba stângismului mondial. Aceste liste promovate pe net cu site-uri supuse oprobiului public ca pe vremea bolșevismului, pe lângă faptul că sunt imorale sunt și ilegale pentru că încalcă prevederile constituționale. Până în prezent parchetul general nu s-a autosesizat în rem pentru cercetarea celor care întocmesc astfel de liste în stil bolșevic, ce promovează în spațiul public interzicerea unor site-uri și organe de presă care funcționează legal și constituțional. Încă mai sper și cred că România este un stat democrat – că tinerii nu au murit degeaba în 1989 – în care libertatea de expresie este consființită prin Constituție și mă aștept ca poliția și parchetul să-și facă datoria și să ia măsurile legale față de cei care impun printr-o agendă falsă și de factură ideologică totalitară liste cu așa-zise site-uri indezirabile și care cheamă la cenzură. În spațiul public ”noua securitate” de pe rețelele de socializare plătită de instituții și fundații transnaționale încearcă să impună totalitar un singur discurs jurnalistic care să impelmenteze social-politic un regim neo-marxist și un globalism egalitar ca în URSS, Spania republicană sau China de azi. Unii bloggeri din România se cred prin inventarea falsei dileme privind ”fake news”, noii Trotki, Mao și Pauker ai lumii de azi? E o problemă care ține nu numai de poliție, ba chiar și de psihatrie?

http://www.napocanews.ro/2017/02/fake-news-expresia-propagandei-si-ideologiei-totalitare-a-celor-care-vor-cenzura-internetului.html

 

Totul se prăbușește în jurul nostru când conflictul nu mai e centrat pe opțiuni ideologice, ci pe identificarea diferențelor dintre fals și adevărat. Viteza de circulație a informației și teama de manipulare au dus la crearea unui algoritm de stabilire a ”realității”. Am întrebat colegi din presă care este părerea lor despre acest program. Vă prezentăm răspunsurile lor.

 

Dan Constantin, Jurnalul Național

Este dificil, cred că aproape imposibil de realizat o astfel de filtrare automată a știrilor false de cele reale.
Filtrarea știrilor revine în special ziaristului și filierei editoriale. Există știri și știri. Cele tehnice, în care există cifre, date tehnice, informații ce pot fi verificate imediat, prin comparație. Știrile sociale, politice sau investigațiile sunt aproape imposibil de verificat cu ajutorul unor programe, pentru că pot să conțină elemente de supoziție, neverificabile imediat. De aici poate apărea și o nouă zonă de manipulare: știrile adevărate ar putea fi trecute drept false pentru că gradul de verificare nu poate fi cuantificat.

 

Sorin Pîslaru, Ziarul Financiar

E imposibil de pus în practică.

Știrile au valoare egală cu cea a ziaristului care le produce. Dacă acesta lucrează la un ziar mare, care este verificat, să zicem, mai des, credibilitatea lui va fi mai mare? Ce te faci în cazul în care un ziarist local descoperă ceva extraordinar și lansează pe Internet? Un astfel de program trebuie să se bazeze pe fapte, pe cifre, pe date. E practic imposibil. Cine verifică pe cine? În presa tradițională se pune accent pe cine citezi, pe ce te bazezi. Pe rețelele de socializare, redistribuirea unei știri, falsă sau adevărată, trebuie să ducă la o mai mare implicare și din partea celui care o face. Particip și eu la difuzarea unei astfel de informații, e vorba și despre credibilitatea mea, care dau crezare unei anumite știri.

 

Simona Ionescu, Evenimentul Zilei

Nu știu cum ar funcționa un asemenea program, care sunt parametrii acestuia. Dar nu aș folosi în redacție astfel de programe pentru a afla care sunt știrile false și care sunt cele adevărate. Doar un ziarist poate demonta o știre falsă, prin investigare, prin cercetarea faptelor, prin efort, doar el este în stare să aibă acest discernământ și aceste capacități. Nu aș avea încredere într-un asemenea program deoarece, pur și simplu, nu poate face munca unui ziarist. Poate că mintea autorilor acestui gen de programe este foarte avansată, cine știe ce ne-ar putea pregăti. Cu toate acestea, rămân la părerea că factorul uman nu poate fi eliminat din preocuparea de a discerne între ceea ce este adevărat și ceea ce este fals. Consecințele utilizării unui asemenea program, dacă se va încerca implementarea pe scară largă a acestuia, nu pot fi pe plus, nu pot fi pozitive. Pur și simplu nu poți deosebi adevărul de neadevăr bazându-te pe un program, nu pe propria capacitate de a observa și înțelege realitatea.

 

Florian Goldstein (MAKE), ziarul BURSA:

Nu știu ce definiție a adevărului folosesc autorii programelor de calculator care ar trebui să ne arate care știri sunt adevărate și care sunt false. Din câte înțeleg, acest program acționează ca Inchiziția. Termenul provine din „inquirere“ – a cerceta, a investiga. Instituția Inchiziției nu te condamna comparând fapta cu norma, ci cu declarațiile martorilor. La fel, un asemenea program de calculator nu te duce la fapta descrisă într-un articol, pentru că nu poate face asta. Calculatorul este logic, dar nu poate fi martor ocular. Aristotel a dat adevărului două definiții, una în „Fizica“ și cealaltă în „Metafizica“. Dar trebuie să înțelegem că în acest caz cuvântul „adevăr“ este atribut. Conform primei definiții, propozițiile adevărate sunt cele care unesc ceea ce stă împreună și despart ceea ce stă separat. Observăm că se referă la forma faptului. În „Metafizica“, el definește propozițiile adevărate drept cele care exprimă fie ceea ce este, fie ceea ce nu este. În ambele definiții este vorba despre o corespondență, adică un proces de legare a ceea ce observăm cu ceea ce spunem. Calculatorul compară diferite surse și, dacă un text apare într-un anumit număr de surse, îl dă ca adevărat. El nu observă, nu poate face corespondența dintre ceea ce este și ceea ce se spune sau se scrie. Noi suntem jurnaliști, nu lucrăm cu probabilități, ci cu convingeri. Dacă ești onest, vei publica un articol doar după ce te convingi de ceea ce scrii. Convingerile ni le formăm din cercetarea realității și descrierea cât mai exactă a acesteia, ceea ce un calculator nu poate face. Dar m-ar interesa să văd cum funcționează și poate că aș da, la fiecare știre, o înștiințare de tipul: „Conform programului, probabilitatea ca știrea să fie bazată pe fapte reale este următoarea… “. Sigur, ca exercițiu, ar merge. Altfel, nu cred într-un asemenea program.

 

Ştiri false, ştiri adevărate

Totul se prăbușește în jurul nostru când conflictul nu mai e centrat pe opțiuni ideologice, ci pe identificarea diferențelor dintre fals și adevărat.

Problema a fost lămurită de mult în cunoașterea de tip științific: avem o teorie; suntem datori să facem tot ce putem face pentru a o dovedi ca fiind falsă; dacă noi, comunitatea științifică, nu reușim, considerăm teoria validă.

Acest principiu epistemologic al științelor tari nu poate fi aplicat rezonabil în științele moi (socio-umane), căci aici, în științele despre societate, nu avem teorii cu adevărat științifice, falsificabile, ci opțiuni subiective. Nu sunt convins de ideile de stânga, de dreapta sau de centru pentru că acolo e adevărul, ci pentru că „adevărul“ meu subiectiv mă poartă într-acolo din cine știe ce rațiuni mai mult sau mai puțin rezonabile. Pe unele le știu, pe altele nu le știu. Nu pot raționaliza într-atât condiția subiectului care mă animă, încât să mă port ca un robot predeterminat în toate opțiunile și acțiunile mele.

Acum, a început o bătălie globală pentru robotizarea diferențelor dintre știrile false și știrile adevărate. Marele fals din premisa declarată a acestei bătălii stă în cuvântul „știre“. Nu poate fi adevărată o știre ce nu a fost deja confirmată din mai multe (cel puțin 3) surse credibile. Cine a câștigat la Waterloo? Sursele se contrazic. Ce facem? Așteptăm să vedem consecința acelei bătălii. Vom ști cine a fost învingătorul în funcție de comportamentul ulterior al combatanților. Eu pot să susțin că Napoleon a fost învingătorul (ceea ce nu este încă o știre) numai atâta vreme cât Franța va continua să aibă un comportament de învingător sau nu.

Lumea în care trăim va fi una cu adevărat orwelliană (totalitară) dacă vom reuși să robotizăm enunțuri care nu sunt știri ca și cum ar fi știri. Dacă vom face acest salt mortal, se va spune că ne aflăm în logica post-adevărului, ca și cum până acum am trăit în logica adevărului.

Iată marea minciună: doar științele tari au pus la punct o logică de acest fel. Noua propagandă globalitară (totalitarismul global) are nevoie de acest orwellian minister al post-adevărului. În ce scop? Ca să nu ne bage în cap diverse mecanisme robotice care să ne ajute să ne orientăm într-o lume fără adevăr unic. Dar până acum ne-am descurcat fără această robotizare?! „Robotul“ tradițional de până acum era discernământul oamenilor culți.
Asta se vrea a fi de acum înainte marea noutate: înlocuirea elitelor culturale cu motoarele de cenzurare a falsului și de selectare a adevărului și numai a adevărului. Care adevăr? Acela care nu conține cuvintele-cheie ale opiniilor (știrilor) neconvenabile. Neconvenabile cui? Așadar, nu numai știrile vor fi cenzurate, ci și opiniile, căci motorul de căutare a cuvintelor-cheie interzise nu știe să facă diferența dintre știre și opinie.

Vom învăța (noi, din nou) să scriem subversiv, ocolind cuvintele interzise. Vreau să spun, de pildă, că, în România, 80% din cifra de afaceri totală o derulează companiile străine, care plătesc impozit pe profit 3 miliarde de lei, iar celelalte 20% din cifra de afaceri, derulate de firmele românești, plătesc 56 de miliarde de lei drept impozit pe profit? Trebuie să învăț să spun același lucru fără să folosesc seria de numere 80, 3, 20, 56. Nu va fi ușor. Efectul va fi că nu voi mai fi prea convingător. Schema din spatele actualei campanii globale pentru cenzurarea informațiilor care circulă în rețelele electronice este una deja clasică:

1. Teza: să inundăm rețelele cu falsuri țintind anumite situații concrete („Primăvara arabă“, Ucraina, unele evenimente din România etc.);

2. Antiteza: să milităm pentru cenzurarea informațiilor false care circulă în rețelele electronice și manipulează opinia publică;

3. Sinteza: vom avea societăți bazic-controlate prin natura informațiilor selectate la care au acces cetățenii.
Odată dispărut discernământul cult din societăți, ele vor considera cenzura necesară și ea va deveni autocenzură. La noi, a devenit autocenzură un principiu extraterestru de stat de drept. Politicienii au fost dresați că n-ar avea nevoie să comenteze deciziile procurorilor!!! Clasa noastră politică s-a supus, uitând ceea ce nu mai apucase să învețe, faptul că puterile statului sunt separate, dar se controlează una pe alta.

Așadar, se poate! Se poate orice, dacă reușești să distrugi cultura generală în societate.

http://www.cotidianul.ro/ministerul-adevarului-la-un-pas-de-infiintare-296653/

 

Ceasul bate, umblă odată cu pașii oamenilor, cu gândurile lor, ceasul lovește în miez de noapte sfârșind ziua, începând alta, se rupe firul vieții când vine ceasul ori se naște alta. Ceasul bate orele, omul îmbătrânește, însă toate se petrec într-o vreme ca un întreg cuprinzător de trecătoare vieți. Precum heideggerianul lumea lumește, vremea sufletului românesc vremuiește, iar în vreme stă ecclesiasticul nimic nou sub soare, eternitatea ca neschimbare în care se pierd mereu bucuriile și suferințele, viețile și morțile oamenilor. A fost, este și va fi mereu la fel…

De-o fi așa, n-o fi așa, lucrurile au un rost, au o rânduială, un tâlc sau o noimă. Nu vom găsi adevărul despre sufletul românesc sau despre lumea lui, nici n-a vrut parcă a se găsi un adevăr despre el, de aceea a vorbit de tâlc sau de noimă ori de o fi, dar putem prinde câte ceva în bătăile ceasului, (cu)prinși în vremea ce vremuiește. Iar vremea sau vremurile sunt ale firii sau ale naturii în preajma căreia, în prelungirea căreia se află sufletul românesc. Nu spirit, ci suflet. Și de ce așa? Pentru că spiritul este împotriva naturii în cunoașterea ei, în căutarea adevărului. Dar sufletul românesc nu. Sufletul românesc este în prelungirea firii, în continuarea naturii. Și cum spiritul este începutul și baza unei filosofii mărețe precum cea germană, atunci întrebarea frământată de Noica este asupra posibilității unei filosofii românești, implicit asupra măreției ei.

 

O fi (și o astfel de filosofie sau de măreție).

Noica se întoarce în istorie, în vremurile când sufletul românesc a căpătat expresie: Neagoe Basarab cu Învățăturile sale, Dimitrie Cantemir, mai aproape, Conta, Pârvan, Blaga…tot atâtea amintiri ale sufletului românesc.

Să nu lăsăm ceasul să bată în zadar, prin cuvintele scrise și citite, să nu batem apa în piuă și să-l urmăm pe Noica.

Învățăturile lui Neagoe arată zădărnicia lumii, afirmând că Domnia sa se va risipi ca fumul, că toți vor ajunge la judecata lui Christos, înțelepciunea lumii fiind nebunie…până la moarte lucrarea în lume se face prin milă, iar în lume prin dragoste sufletul poate ajunge să vorbească cu îngerii, însă până la această dragoste se începe cu tăcerea…Aici vine filosoful și interpretează Învățăturile în legătură cu faptul că mai înainte de toate este tăcerea.

Tăcerea noastră și a lumii, tăcerea ce ne rupe de rătăcirile, de amăgirile, de înstrăinările din mințile noastre, de a fi târâți de cuvintele și de gândurile noastre. Tăcerea așternută peste lume, devenind surzi la mizeriile, la zvonurile lumii, muți pentru vorbele pe care lumea rostește prin noi. Tăcerea face oprire, afirmă Învățăturile. Oprire a amăgirii, a valului pe care ne poartă lumea, lucrurile. Ne oprim, ne înfrânăm, desființăm prin tăcere oprindu-ne, oprind lumea, oprind, respingând, desființând totul…O suspendare a lumii care seamănă cu cea a lui Descartes din Meditațiile sale, observă Noica, scoțând cu spiritul său încă ceva din odihna  sufletului românesc, din Învățăturile atribuite lui Neagoe Basarab.

Ceasul bate mai repede în blogosferă și nu-l vom mai urma pe filosof întru ce scoate la iveală din urcarea către dragostea cea vorbitoare cu îngerii. Ne vom grăbi în schimb pe subt vremi.

De la Conta și Pârvan până la Motru și Blaga, se arată o filosofie în consonanță cu țărănescul și cultura populară, având continuitatea dintre fire și spirit. Ondulațiunea universală a lui Conta, ritmica universală la Pârvan, personalitatea energetică legată de celelalte energii din natură la Motru sau matricea stilistică legată de om la Blaga adeveresc în filosofia românească  continuitatea fire/natură – spirit uman.  Vorbind Vasile Băncilă  despre  Blaga, numindu-l energie românească, menționează o intuiție a armoniei cosmice, o participare la cosmos, un cosmicism tipic sufletului românesc.

Dar această trăire în prelungirea naturii duce doar la o înțelepciune și Noica vede o fundătură pe linia filosofilor menționați. Spiritul trebuie să se rupă de natură, să fie excesiv pentru a crea o filosofie, așa cum s-a întâmplat în Occident. Dar Noica are și speranțe. Blaga poartă în filosofia sa și românescul și maniera occidentală de a face filosofie. Sau o filosofie de inspirație ortodoxă ca a lui Nae Ionescu, pe care o găsește construită ca în Occident. Fiindcă teologicul poate da sentimentul rupturii, dezastrului din care se poate naște o filosofie…

Situat în prelungirea naturii, sufletul românesc nu are sentimentul rupturii de ea, al devenirii și al dezastrului. Poate și pentru că natura a fost o apărare, un fundament în fața unei istorii, de multe ori un dezastru înfrumusețat postmortem, de naționalismul și de patriotismul miop, înșelător și ignorant. Trece și asta, crede și spune românul…

Trece și astatrece și asta…în bătaia ceasului, în lovitura lui neîncetată, orice trece…

Orice trece în vremuirea vremii, întru vremea care stă și-n care au trecut și trec toate, lovite de ceas, bătute de timp: cuvintele, tâlcurile, paginile, Noica, eu, tu, oamenii cu toate ale lor…

https://lumeninmundo.wordpress.com/2016/09/08/vremea-vremuieste-ceasul-umbla-si-loveste-iar-omul-imbatraneste/

sadin

 

Un interviu excepțional, pentru La Tribune, oferit de filosoful francez Eric Sadin, autorul cărții „Siliconizarea lumii”, O altă perspectivă asupra efectelor produse de tehnologie asupra lumii în care trăim si a modului în care beneficiile aduse de civilizația IT ne pot transforma în simplii pioni de consum pentru marile corporații. Trebuie să ne trezim din această fascinație pentru tehnologie, care ne face să stăm o noapte întreagă la coadă, în frig, ca niște idioți, pentru a cumpăra un produs, spune filosoful francez, avertizand asupra pericolelor tehnologiei care a pus stapanire pe oameni.

Interviul este publicat de site-ul miscareaderezistenta.ro. Redam mai jos un fragment din acest text.

În cartea dvs denunțați „siliconizarea” lumii de către marile companii digitale americane. Ce vreți să spuneți mai exact?

– Marile companii din Silicon Valley – Google, Apple, Amazon, Facebook, Netflix, Uber și celelalte – nu sunt doar niște imperii tentaculare care acumulează cifre de afaceri de miliarde de dolari pe an. Aceste societăți sunt angajate în ceea ce eu numesc „cucerirea totală a vieții”. Serviciile lor sunt utilizate zilnic de miliarde de indivizi. Modelul lor, cel al economiei bazelor de date și al platformelor, vizează să înregistreze date referitoare la un număr tot mai mare al gesturilor noastre, căutând să se lipească într-un mod permanent de existențele noastre.

Este o întrecere pentru descoperirea inovațiilor, este domnia întreprinzătorului cu viziune și a auto-întreprinzătorului liber. Ce trebuie reținut este că în afara acestui model economic, este pe cale să se instaureze și unul alt model de civilizație, bazat pe o „comercializare” totală a vieții și o organizare algoritmică a societății.

– În ce mod?

– Suntem în mijlocul unei explozii a obiectelor interconectate care se insinuează peste tot, inclusiv în casele și în mașinile noastre. Prin dezvoltarea senzorilor de tot felul, a dispozitivelor interconectate și a inteligenței artificiale a devenit posibilă colectarea unui număr din ce în ce mai mare de date legate de toate fazele vieții noastre.

Platformele ce dețin aceste date pot oferi, prin prelucrarea lor, informații despre necesitatea achiziționării unui anumit serviciu sau produs.

În cartea pe care am scris-o ofer exemplul unei oglinzi inteligente produse de Microsoft, care ar putea fi capabilă să interpreteze expresiile feței, gradul de oboseală, oferind utilizatorului creme reparatoare sau oportunitatea unei vacanțe la munte.

Prin această metodă se poate anticipa, reacționa și asista în permanență indivizi, prin formularea celor mai bune sfaturi, dar care, până la urmă, nu vizează altceva decât împlinirea unor interese private.

Se pare că depășim etapa personalizării ofertei pentru îndreptându-ne către „o relație continuă cu clientul”, edificată cu ajutorul sistemelor care interpretează cea mai mare varietate a gesturilor noastre și care reacționează în timp real, sugerând servicii sau produse presupuse a se adapta fiecăru moment al vieții noastre.

Acest mod de abordare este cel mai des folosit de Google. Și se vede cel mai bine în domeniul sănătății. Calico – proiect dezvoltat de Google – reprezintă intenția de a fi interconectat cu piața farmaceutică – folosindu-se capacităților acestei „platformie” a companiei.

Scopul urmărit în acest caz de Google este crearea propriilor soluții terapeutice, care să ofere utilizatorului o auto-diagnosticare și soluții terapeutice, folosindu-se capacitățile exponențiale ale soft-urilor.

Ce face în acest moment industria digitală este o imixtiune a regimului privat în domeniul medicinei, la o scară nemaiîntâlnită până acum în istorie.

– Nu cumva exagerați, prezentând o imagine mai sumbră decât este în realitate? Obiectele conectate sunt departe de a face parte din cotidianului fiecărui om. Iar omul are libertatea de a nu le folosi…

– Aveți dreptate, obiectele conectate sunt abia la începutul răspândirii lor, care se produce însă de o manieră masivă și rapidă. Este cazul casei interconectate, de pildă, care a devenit deja o uriașă piață în plin avânt și care va transforma spațiul de locuit într-o mașină care va cunoaște toate gesturile noastre, până la cele mai intime.

Trebuie luată foarte în serios dorința acestor companii și a liderilor din industria digitală de a fi prezenți într-un număr cât mai mare de domenii.

Investițiile în obiectele interconectate, în inteligența artificială, în robotică sunt colosale, de nivelul a miliarde de dolari. Și în frunte se află aceleași companii din Silicon Valley.

– În primul rând putem refuza achiziționarea de articole online. În orice caz, pe cele care violează integritatea umană. Dacă nu facem nimic, atunci, în următorii zece ani, vom vedea ridicându-se o industrie digitală care va fi în mod continuu lipită de viața noastră.

Dorim să trăim într-o lume în care să fim permanent asistați, oferindu-ni-se de către alții a unei zone de confort? Sau, dimpotrivă, ne putem mobiliza, spunând «de ajuns!». Trebuie să spunem clar că există lucruri pe care nu ni le dorim, pentru că atacă demnitatea noastră, pentru că transformă ființa umană într-un simplu consumator și pentru că se încalcă unele dintre principiile de bază ale societății umane: libera decizie, judecata independentă și dreptul de a acționa în conformitate cu ceea ce ne dictează conștiința.

Trebuie să ne punem întrebarea: în ce societate dorim să trăim? Trebuie să ne trezim din această fascinație pentru tehnologie, care ne face să stăm o noapte întreagă la coadă, în frig, ca niște idioți, pentru a cumpăra un produs. Trebuie să ne asumăm o vârstă a maturității individuale și colective. Aceasta este, din punctul meu de vedere, o urgență a civilizației în care trăim.

http://www.activenews.ro/externe

paduri

 

Mutare revoltatoare in Parlament. Amenzile mari pentru cei care taie ilegal padurile Romaniei, introduse anul trecut, de Guvernul Ciolos, ar putea fi eliminate.

Reprezentantilor celor din domeniul silvic le-au cerut parlamentarilor sa respinga sau macar sa modifice Ordonanta 51 din 2016, care prevede amenzi de pana la 30 de mii de lei. Alesii puterii au anuntat ca sunt gata sa imblanzeasca legea, iar pentru asta au si acordul guvernului. Fostul ministru Cristian Ghinea, acum deputat USR, a fost singurul care a protestat si a cerut sa fie intrebati si reprezentantii ONG-urilor din domeniu.

Pe masa deputatilor din Comisia pentru agricultura si silvicultura a ajuns o Ordonanta de Urgenta, intrata in vigoare in octombrie 2016, care sanctioneaza dur jaful din padurile romanesti.

Spre exemplu, amenzile pentru cei care taie lemn din padure si trec in acte ca a fost doborat de vant sunt cuprinse intre 20 de mii si 30 de mii de lei. Amenda maxima, inainte de aparitia Ordonantei, nu depasea 5.000 de lei.

Mai mult, masurile aspre merg pana la confiscarea mijloacelor de transport cu care este carat lemnul taiat ilegal. Fostul Cabinet Ciolos a argumentat ca toate aceste masuri se impun cata vreme, anual, se taie ilegal 8,8 milioane de metri cubi din paduri.

Inainte sa transforme ordonanta in lege, deputatii i-au chemat la audieri pe reprezentantii celor care lucreaza in domeniu. Iar discutiile au fost surprinzatoare. Ignorand dezastrul din paduri, silvicultorii au cerut „imblanzirea” legii.

Ciprian Pahontu, director general Regia Nationala a Padurilor Romsilva: „Cuantumul amenzilor este foarte mare, in comparatie cu veniturile personaului din sectorul silvic. Un sef de ocol castiga 3.000 de lei, iar amenzile sunt intre 100 si 300 de milioane. Se constata, la nivelul Romsilva, o tendinta de parasire a sectorului de catre personalul silvic.

Silviu Geana, secretar general Consilva: „Prin OUG, Guvernul trateaza pesonalul silvic angajat ca pe un delicvent si nu ca pe un profesionist de buna credinta.

Catalin Tobescu, vicepresedintele Federatiei Proprietarilor de Paduri din Romania: „Fenomenul taierilor ilegale a fost artificial exacerbat pentru a se justifica aceste masuri. Aceasta tema a taierilor ilegale a devenit tema de campanie electorala.

Fost ministru in Guvernul Ciolos, deputatul Cristian Ghinea a fost singurul care a protestat fata de faptul ca, la comisie, au fost ascultate doar parerile celor din domeniu.

Cristian Ghinea, deputat USR: „Au fost invitati doar reprezentanti ai unei parti din dezbatere. Interventiile dvs. par a pleca de la prezumtia ca Romania nu are niciun fel de problema, ca e o prostie asta cu taierile ilegale, ca ni s-a parut noua ca dispar padurile.

Cu toate acestea, Ordonanta va fi modificata radical, sustin surse politice. Guvernul lucreaza deja la o serie de amendamente, care vor reduce foarte mult amenzile. De altfel, reprezentantul PSD, deputatul Ioan Dîrzu, a anuntat intentiile noii puteri.

Ioan Dîrzu, deputat PSD, vicepresedinte Com agricola:”Un tanar debutant care are un salar de 2.000 de lei sa ii aplicam o amenda de 6.000 de lei. 3 luni sta pe bara. Mai sta in sistemul respectiv? OUG 51 este o mare mare greseala si o mare eroare. Legea trebuie indreptata.

Saptamana viitoare, deputatii din Comisia de agricultura vor decide forma finala. Vor veni, insa, la dezbateri si reprezentantii ONG-urilor, care vor pedepse pe masura jafului din padurile romanesti. Vor pune pe masa cifre ingrijoratoare: la noi in tara, in fiecare ora, se taie ilegal trei hectare de padure.

http://loon.ro/tara-care-dispar-3-hectare-de-padure-fiecare-ora-parlamentarii-vor-sa-elimine-amenzile-pentru-cei-care-taie-ilegal/?utm_medium=social&utm_campaign=postplanner&utm_source=facebook.com

isis

 

Un bărbat în vârstă de 25 de ani, acuzat că a intrat cu camionul într-o mulțime care lua parte la parada de Mardi Gras din New Orleans, a fost arestat și acuzat de rănirea a 28 de oameni într-un atac care a provocat haos în oraș, au anunțat autoritățile duminică, transmite Reuters.

Poliția din New Orleans l-a pus sub acuzare pe Neilson Rizzuto, după arestarea acestuia, „în stare avansată de ebrietate”, imediat după incidentul de sâmbătă seară.

Camionul condus de Rizzuto circula pe partea de carosabil deschisă traficului, de-a lungul secțiunii de drum pe care se desfășura parada, când a lovit trei vehicule și a virat apoi spre axul drumului, unde oamenii urmăreau procesiunea de Mardi-Gras, care marchează intrarea în postul Paștelui Catolic.

Dintre cele 28 de persoane rănite, 21 au fost transportate la spitale locale, inclusiv un agent de poliție. Alți șapte răniți au refuzat spitalizarea.

AGERPRES

 

corect-politic

 

Germania, din nou sub teroare. Trei persoane au fost rănite, după ce un bărbat a intrat intenționat cu mașina într-o zonă pietonală aglomerată din localitatea Heidelberg, situată în apropiere de Frakfurt pe Main.

Suspectul, care era înarmat cu un cuțit, a fost împușcat de polițiști după ce a încercat să fugă de la locul atacului, transmite BBC. Potrivit sursei citate, motivele atacului nu sunt cunoscute încă și se crede că bărbatul ar fi acționat singur.

La 19 decembrie 2016, un jihadist tunisian a intrat cu un camion în mulțimea adunată la târgul de Crăcun din Berlin, 12 persoane fiind ucise.

În Heidelberg, suspectul a condus o mașină închiriată într-o zonă pietonală din centrul orașului german, iar una dintre persoanele rănite este în stare gravă.

Ulterior, acesta și-a părăsit mașina și a încercat să fugă de la locul accidentului, dar a fost prins și împușcat de un polițist în apropierea unei piscine din Heildelberg.

http://www.activenews.ro/externe/Nou-atentat-in-Germania-Un-barbat-a-intrat-cu-masina-in-multime.-Suspectul-a-fost-impuscat-141331

Monah

 

Dacă cineva dintre rudele noastre a început să se preocupe de magie?

 În primul rând nu trebuie să ne speriem, cel puţin în ce-i priveşte pe ceilalţi oameni, care sunt în sânul Bisericii, deoarece creştinul care participă la Sfintele Taine are apărarea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului şi credinţa că Cel Care este cu el este mai puternic decât cel care i se împotriveşte. De aceea, nu trebuie să ne temem pentru copii, rude sau alţi apropiaţi ai noştri.
Dacă vedem că cel care se preocupă de magie îndreaptă gândurile sale rele spre un apropiat al nostru care nu este îmbisericit, atunci prin puterea autorităţii noastre, apelând la iubirea dintre rude, trebuie să-l convingem pe „vrăjitor” să se oprească. Mai ales că el îşi poate face mai rău lui însuşi. Omul îşi poate dăuna atât de mult, încât după aceasta ani de zile să nu-şi mai revină. Există lucruri pe care este mai bine să nu le cunoşti deloc. La fel cum există şi stări păcătoase pe care ar fi mai bine să nu le încercăm. Domnul îi iubeşte pe toţi şi îl poate scoate pe om din orice stare, dar este mai bine să nu cădem în orice fel de râpă.

 

Mai mulți polițiști de la IPJ Timiș au fost reținuți pentru 24 de ore. Primii care au părăsit sediul DNA au fost șeful IPJ Timiș, comisarul șef Sorin Muntean, și adjunctul său, comisarul șef Florin Bolbos, care au fost duși în arestul instituției pe care o reprezintă. Bolbos (foto) a declarat că a fost acuzat de abuz în serviciu. Cei doi au fost scoși fără cătușe, în jurul orei 22,00. Ceva mai târziu, încătușați, au părăsit sediul DNA, și au fost duși tot în arestul IPJ Timiș, comisarii Cosmin Bledea și Vasilică Gârbaci, promovați înainte de termen. Ultimul reținut pentru 24 de ore care a  părăsit sediul DNA Timișoara a fost edilul din Recaș, Pavel Teodor.

 

 

Bătăi cu bâtele de baseball, amenințări cu moartea, șantaj și taxe de protecție. Acestea sunt ,,ingredientele” folosite de clanurile de interlopi pentru a băga spaima în cei care nu fac așa cum comandă ei.

Finul lui Adi Minune a povestit presei cum zona de vest a României a fost terorizată, ani la rând, de un clan interlop, condus de un anume Iulian Boț.

Infractorii erau protejaţi de fosta conducere a Inspectoratului Judeţean de Poliţie, iar acest lucru îi făcea intangibili în fața legii. Totuși, lupta anti corupție a avut efecte și în această zonă, după ce anul trecut au fost arestaţi doi comisari-şefi, fostul şef al IPJ Timiş, Sorin Muntean, respectiv şeful interimar al Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice, Dumitru Pavel,.

Totodată, a fost reţinut și liderul rromilor din Lugoj, Iulian Boţ, zis ”Viscol” şi un avocat din cadrul Baroului Timiş, Marin Bîlc, toţi fiind acuzaţi de activităţi de crimă organizată.

http://www.evz.ro/scandal-in-lumea-interlopa-amenintari-teribile-cu-moartea.html

elena

 

Ce incearca sa transmita acesti lideri „alesi de popor prin vot democratic”? Apartenenta la…?